Decizia nr. 657/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Petrom" - S.A. din București în Dosarul nr. 2.655/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 3.504 D - nr. 3.510 D/2010, nr. 3.759 D/2010 și nr. 3.856 D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Petrom" - S.A. din București în dosarele nr. 16.157/299/2009, nr. 5.366/299/2009, nr. 5.361/299/2009, nr. 5.360/299/2009, nr. 15.501/299/2009, nr. 6.122/299/2009, nr. 5.378/299/2009, nr. 8.105/299/2009 și nr. 13.899/299/2009 ale Judecătoriei Sectorului 1 București.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 3.504D - nr. 3.510D/2010, nr. 3.759D/2010 și nr. 3.856D/2010 la Dosarul nr. 3.503D/2010.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 3.504D - nr. 3.510D/2010, nr. 3.759D/2010 și nr. 3.856D/2010 la Dosarul nr. 3.503 D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale, respectiv

Decizia nr. 50 din 20 ianuarie 2011 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 26 octombrie 2009, 17 august 2009 și 15 martie 2010, pronunțate în dosarele nr. 2.655/299/2009, nr. 16.157/299/2009, nr. 5.366/299/2009, nr. 5.361/299/2009, nr. 5.360/299/2009, nr. 15.501/299/2009, nr. 6.122/299/2009, nr. 5.378/299/2009, nr. 8.105/299/2009 și nr. 13.899/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Petrom" - S.A. din București în cauze având ca obiect judecarea unor contestații la executare formulate în cadrul procedurii executării silite.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul criticat încalcă prevederile constituționale ale art. 21 - Accesul liber la justiție, ale art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Se arată că admiterea contestației la executare este lipsită de efecte în condițiile în care suspendarea executării nu mai are loc de drept, ci este lăsată la aprecierea instanței, fapt ce contravine prevederilor art. 21 din Constituție, precum și dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și că stabilirea obligației de plată a cauțiunii, de a cărei îndeplinire este condiționat accesul la justiție, reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 21 din Constituție.

Se susține, de asemenea, că posibilitatea dată instanței de a respinge cererea de suspendare a executării silite semnifică o restrângere a unor drepturi, ce încalcă prevederile art. 53 din Constituție.

Judecătoria Sectorului 1 București apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată și arată, în dosarele nr. 3.503D/2010 - nr. 3.510D/2010 și nr. 3.856D/2010, că suspendarea executării silite trebuie lăsată la aprecierea judecătorului, care se pronunțată asupra oportunității măsurii prin aplicarea criteriului prejudiciilor grave, iremediabile sau dificil de remediat pe care le-ar avea de suferit cel care solicită suspendarea. Această apreciere fiind făcută de instanța de judecată, liberul acces la justiție este garantat. Totodată, se arată că, dimpotrivă, prin suspendarea de drept a executării silite ar fi încălcat dreptul la un proces echitabil, respectiv art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, drepturile recunoscute de instanță creditorilor fiind iluzorii, întrucât punerea lor în executare este suspendată prin simpla formulare a unei contestații la executare.

De asemenea, instanța susține, în dosarele mai sus enumerate, că posibilitatea de apreciere conferită judecătorului de către legiuitor nu reprezintă o îngrădire a dreptului de liber acces la justiție, astfel că nu sunt încălcate nici prevederile art. 53 din Constituție.

În Dosarul nr. 3.759D/2010, instanța arată că, întrucât plata cauțiunii nu constituie o condiție de admisibilitate a contestației la executare, ci exclusiv o condiție a suspendării executării silite, instituirea acestei obligații nu îngrădește liberul acces la justiție, nefiind încălcate prin urmare nici prevederile art. 53 din Constituție și nici cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care are următorul cuprins:

"Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel."

În opinia autorului excepției, textele criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21 - Accesul liber la justiție și ale art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate au mai fost supuse în numeroase cazuri controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale ca și cele invocate în prezenta cauză, constatându-se constituționalitatea acestora.

Astfel, prin

Decizia nr. 50 din 20 ianuarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 8 martie 2011, sau prin

Decizia nr. 1.165 din 28 septembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 9 noiembrie 2010, Curtea a reținut că instituirea obligației de plată a cauțiunii ca o condiție a suspendării executării are o dublă finalitate, și anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanție pentru creditor, în ceea ce privește acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, prin efectul suspendării acesteia, și, pe de altă parte, de a preveni și limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii rău-platnici. Întrucât plata cauțiunii nu constituie o condiție de admisibilitate a contestației la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executării silite, instituirea acestei obligații nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiție. De asemenea, Curtea a constatat că dispozițiile criticate nu contravin nici prevederilor art. 53 din Constituție, deoarece acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, restrângere care, așa cum s-a arătat anterior, nu s-a constatat.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice modificarea acestei jurisprudențe, soluția pronunțată și argumentele pe care aceasta s-a întemeiat își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Petrom" - S.A. din București în dosarele nr. 2.655/299/2009, nr. 16.157/299/2009, nr. 5.366/299/2009, nr. 5.361/299/2009, nr. 5.360/299/2009, nr. 15.501/299/2009, nr. 6.122/299/2009, nr. 5.378/299/2009, nr. 8.105/299/2009 și nr. 13.899/299/2009 ale Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 mai 2011.