Decizia nr. 40/1993

Ioan Muraru - președinte

Miklos Fazakas - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent.

Pe rol soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 alin. 3 din Legea nr. 5/1973

privind administrarea fondului locativ și reglementarea raporturilor dintre proprietari și chiriași, invocată de pirita Pop Ileana în dosarul nr. 9578/1992 aflat pe rolul Judecătoriei Cluj.

Dezbaterile au avut loc în ședința din 30 iunie 1993, cu participarea procurorului, în lipsa piritei Pop Ileana și a reclamantei - Regia Autonomă de Administrare și Întreținere a Fondului Locativ Cluj, care, deși legal citate, nu s-au prezentat. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de la acea data, pronunțarea amânându-se pentru 7 iulie 1993.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Regia Autonomă de Administrare și Întreținere a Fondului Locativ Cluj a solicitat Judecătoriei Cluj restrîngerea suprafeței locative ocupate de Pop Ileana, invocind prevederile

art. 7 din Legea nr. 5/1973

care permit autorităților administrației locale competente sa administreze fondul de locuințe închiriat, aflat în alt tip de proprietate decît cea individuală. Potrivit art. 7 alin. 3, invocat în cauza, "Suprafața excedentară compusa din una sau mai multe camere separate poate fi închiriată altor persoane îndreptățite."

Pirita, opunându-se cererii de restringere a spațiului, s-a aparat prin excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. 3, care ar fi contrare dispozițiilor art. 26 și 27 din Constituție.

Reclamanta a contestat aceasta sustinere, aratind ca textul în cauza nu contravine Constituției și se impune aplicarea lui în continuare pentru o mai buna administrare a fondului locativ de stat existent în prezent.

Judecătoria Cluj, prin Încheierea din 26 noiembrie 1992, primită la 29 martie 1993, a sesizat Curtea Constituțională aratind ca "textul art. 7 alin. 3 nu contravine prevederilor constituționale și ca reflecta modalitatea economico-socială actuala de utilizare a fondului locativ de stat pentru care proprietarul este îndreptățit a-și stabili regulile de utilizare, iar chiriașul are doar libertatea de a accepta sau nu condițiile, în speta eventualitatea folosinței în comun a dependintelor în cadrul aceleiași unități locative."

În vederea soluționării excepției au fost solicitate, în baza

art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , puncte de vedere Camerei Deputaților, Senatului și Guvernului.

În punctul de vedere exprimat de Guvern se contesta competența Curții Constituționale pe motiv ca, fiind vorba de un act normativ adoptat anterior intrării în vigoare a Constituției, competența aparține instanțelor judecătorești. Pe fond, se considera ca în cauza nu ar putea fi vorba de neconstituționalitatea vreunei norme legale, întrucît contractul de închiriere a fost încheiat în condițiile

Legii nr. 5/1973 , deci și cu asumarea consecințelor ce decurg din aplicarea dispozițiilor art. 7 alin. 3 din această lege. Asa fiind, proprietarul poate sau nu să facă uz de aceste dispoziții, în funcție de interesele legitime pe care le are.

Camera Deputaților și Senatul nu și-au exprimat punctul de vedere.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

deliberind asupra excepției de neconstituționalitate invocate, retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate, deși dispozițiile legale invocate a fi neconstituționale sunt anterioare intrării în vigoare a Constituției, deoarece Judecătoria Cluj a apreciat ca textul, în raport cu art. 150 alin. (1) din Constituție a rămas în vigoare, iar pe baza lui s-au stabilit, după intrarea în vigoare a Constituției, raporturi juridice, astfel cum prevede

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 .

Legea nr. 5/1973

a reglementat administrarea fondului locativ, astfel încât acesta să fie repartizat în funcție de posibilitățile pe care statul le are și de cerințele populației. De aceea s-au stabilit norme privind structura locuințelor și limita locativă cuvenită unei persoane sau unei familii.

Prevederile acestei legi, cu modificările ulterioare, sunt aplicabile și astăzi pentru ca în domeniul locuințelor realitatile juridice se mențin și, ca atare, fondul de stat de locuințe trebuie în continuare administrat potrivit unor criterii legale care să răspundă unor exigente economice, sociale și umane. În mod firesc, chiriașii care nu au devenit proprietari prin cumpărarea acestor locuințe sunt ținuți în continuare să respecte prevederile legale în vigoare privind raporturile dintre proprietari și chiriași.

În contextul reglementărilor legale actuale, proprietarul, în speta Regia Autonomă de Administrare și Întreținere a Fondului Locativ Cluj, își păstrează atributele dreptului sau de proprietate pe care și le va putea exercita în limitele și pe căile legale.

Constituția nu desființează regulile clasice privind încheierea, derularea și încetarea contractelor de închiriere și nu se poate pune în discuție constituționalitatea încetării, desfacerii sau rezilierii contractelor dacă acestea se produc în litera și spiritul legii.

Din interpretarea sistematica a

Legii nr. 5/1973

se rețin dispozițiile art. 3 alin. 2, potrivit cărora "La închiriere se va tine seama, pe cît posibil, ca într-un apartament sa locuiască o singura familie. În cazul în care apartamentul depășește nevoile unei familii, cu cel puțin o camera separată, acesta poate fi închiriat mai multor familii cu respectarea dispozițiilor legale privind normarea fondului locativ". Pertinente în cauza sunt și dispozițiile art. 17 privind subînchirierea.

Dispozițiile

art. 7 alin. 3 din Legea nr. 5/1973

nu vin în contradictie cu prevederile art. 26 din Constituție, întrucît respectarea și ocrotirea vieții intime, familiale și private nu se asigura în detrimentul altor cetățeni sau al autorităților.

Conviețuirea în același apartament a mai multor familii, ca și orice alta activitate desfășurată legal în comun nu pot fi considerate ca o atingere adusă vieții intime, familiale ori private. Sub acest aspect trebuie adăugat ca, potrivit art. 51, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, iar potrivit art. 54 cetățenii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu buna-credința, fără sa încalce drepturile și libertățile celorlalți.

Ca atare, exercitarea libertăților constituționale se contrapune abuzului de drept. Desigur, autoritățile competente trebuie să aprecieze în ce măsura, în speta concretă, invocarea unui text constituțional este legal sau nu facuta și în ce măsura exercitarea unui drept, chiar constituțional, este abuzivă.

De asemenea, dispozițiile

art. 7 alin. 3 din Legea nr. 5/1973

nu vin în contradictie nici cu art. 27 din Constituție, deoarece violarea de domiciliu implica încălcarea prin forta a dreptului, împotriva voinței cetățeanului, fiind lipsită de orice temei legal. Or, în speta, acțiunea proprietarului se întemeiază pe un text legal, art. 6 și

art. 7 din Legea nr. 5/1973 , care nu contravine Constituției și se realizează prin intermediul unei hotărârii judecătorești.

În aceste condiții, sunt aplicabile și prevederile art. 27 alin. (2) lit. a) din Constituție, care permit derogări prin lege pentru executarea unei hotărâri judecătorești.

Din examinarea actelor dosarului, a Constituției și a dispozițiilor

art. 7 alin. 3 din Legea nr. 5/1973

nu rezultă ca am fi în situația unor prevederi care să contravină legii fundamentale, în consecința excepția urmează a fi respinsă.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A. c), art. 25 alin. (1) și

art. 26 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

În numele legii,

DECIDE:

Constata ca dispozițiile

art. 7 alin. 3 din Legea nr. 5/1973

sunt constituționale.

Respinge excepția de neconstituționalitate invocată de Pop Ileana, domiciliata în Cluj-Napoca, str. Castanilor nr. 4, județul Cluj, în dosarul nr. 9578/1992 al Judecătoriei Cluj.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 7 iulie 1993.