Decizia nr. 46/1993

Ion Filipescu - judecător

Miklos Fazakas - judecător

Constantin Burada - magistrat-asistent.

Completul de judecată, convocat fără citarea părților, potrivit prevederilor

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , examinînd excepția de neconstituționalitate a

Decretului nr. 224/1951

privitor la urmărirea imobiliară pentru realizarea creanțelor statului, invocată de recurentele Leca Irina și Gramescu Maria în dosarul nr. 2084/1992 al Tribunalului Municipiului București, Secția a III-a civilă, constata următoarele:

Leca Irina și Gramescu Maria, în calitate de proprietare, au chemat în judecata Departamentul energiei electrice - Întreprinderea de Aparatura Electrica, solicitând evacuarea piritei din spațiul comercial mestesugaresc - camera pentru atelier, pivnita, debara și W.C. -, situat la parterul imobilului din str. Calarasilor nr. 51, municipiul București. Ulterior, reclamantele au solicitat introducerea în cauza, ca pirite, și a Primăriei Sectorului 3 București, unitatea "Titan Al" și firma particulară "Epsilon".

Judecătoria Sectorului 3 București, prin Sentinta civilă nr. 1239 din 27 februarie 1992, a respins ca nefondata acțiunea, retinind ca Întreprinderea de Aparatura Electrica deține spațiul în litigiu în baza contractului de închiriere încheiat cu ICRAL - Vitan (în prezent "Titan Al") la data de 31 decembrie 1990, iar imobilul a trecut în proprietatea statului potrivit

Decretului nr. 224/1951 , în baza Deciziei nr. 536 din 4 iulie 1959 a fostului Sfat popular al raionului Tudor Vladimirescu, decizie necontestata de reclamante.

Împotriva acestei hotărâri reclamantele au declarat recurs și în fața Tribunalului Municipiului București, Secția a III-a civilă, la termenul din 23 noiembrie 1992, au ridicat excepția de neconstituționalitate a

Decretului nr. 224/1951 , susținând, în esenta, ca acesta contravine atât prevederilor constituționale în vigoare la data când a fost emis, cît și celor din actuala Constituție - art. 41 [în special alin. (7)] și art. 21.

Tribunalul, prin Încheierea din 23 noiembrie 1992, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea ei la Curtea Constituțională pentru a se putea pronunța asupra excepției, fără însă a-și exprima opinia în legătură cu problema ridicată, deși dosarul a fost restituit în acest scop.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

luând act de susținerea reclamantelor, de conținutul raportului întocmit de judecătorul desemnat, având în vedere dispozițiile

Decretului nr. 224/1951 ,

art. 144 lit. c) din Constituție, precum și prevederile Legii nr. 47/1992 , retine:

Pronunțarea deciziei în cazul unei excepții de neconstituționalitate de natura celei în cauza impune elucidarea unor probleme privind competența Curții Constituționale.

Este de menționat ca prin Constituția actuala a României, în baza art. 140 și urm., s-a înființat Curtea Constituțională cu rolul de a fi garantul ordinii constituționale nou-create. Drept consecința, legile și celelalte acte normative emise înainte de 8 decembrie 1991, într-o ordine constituțională anterioară, ar putea fi discutate sub aspectul constituționalității numai în raport cu acea ordine și de organismele pe care Constituția atunci în vigoare le prevedea. Acestor acte normative le sunt însă aplicabile normele constituționale actuale numai în măsura în care ele au rămas în vigoare și după 8 decembrie 1991.

În speta,

Decretul nr. 224/1951 , a cărui neconstituționalitate se invoca, a fost expres abrogat prin

art. 57 din Decretul nr. 221/1960 .

Întrucît controlul de constituționalitate a legii nu poate privi decît legile în vigoare, intervenția Curții Constituționale în aprecierea constituționalității unor norme juridice abrogate ar fi contrară nu numai rolului și atribuțiilor sale stabilite prin Constituție, ci și doctrinei juridice, ar fi o încălcare flagrantă a principiului neretroactivitatii legii.

Pe cale de consecința, excepția ridicată este vadit nefondata, în sensul

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 .

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , în unanimitate,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a

Decretului nr. 224/1951

invocată de Leca Irina și Gramescu Maria în dosarul nr. 2084/1992 al Tribunalului Municipiului București, Secția a III-a civilă.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la 10 septembrie 1993.