Protocolul din 10 mai 1948

Articolul 1

Articolele 2, 3 și 4 ale Convenției din 22 noiembrie 1928 sînt abrogate și înlocuite prin următoarele articole:

"Art. 2. - O expoziție este generală atunci cînd ea privește produse ale activității omenești aparținînd mai multor ramuri ale producției sau cînd ea este organizată cu scopul de a evidenția ansamblul progreselor realizate într-un domeniu determinat, cum ar fi igiena, artele aplicate, confortul modern, dezvoltarea coloniala, etc... .

Ea este specială atunci cînd ea nu se ocupa decît de o singura tehnica aplicată (electricitate, optica, chimie, etc...), de o singura tehnica (textile, turnatorie, arte grafice, etc...), de o singura materie prima (pielea, matasea, nichelul, etc...), de o singura necesitate alimentara (incalzitul, alimentarea, transportul, etc...), ea nu trebuie să comporte pavilioane naționale.

Prin grija Biroului internațional prevăzut la art. 10, va fi stabilită o clasificare a expozițiilor, care va servi ca baza pentru a determina profesiile și obiectele care pot fi incluse într-o expoziție specială conform alineatului precedent. Aceasta lista va putea fi revizuită în fiecare an.

Art. 3. - Durata expozițiilor. Durata expozițiilor internaționale nu trebuie să depășească 6 luni. Aceasta durata este fixată în momentul înregistrării expoziției și ea nu va putea fi prelungită ulterior de către Birou decît în cazurile de forta majoră ce ar rezultă din evenimente survenite în cursul exploatării, cum ar fi incendiul, inundații, tulburări sociale, avînd ca rezultat punerea în imposibilitate a expoziției fie de a fi deschisă la data oficială fixată, fie de a funcționa normal în timpul afectat duratei sale. Aprecierea unei cereri prezentate de către țara organizatoare a expoziției privind prelungirea, este lăsată Biroului.

Prelungirea acordată va fi în funcție de durata nefunctionarii expoziției. Aceasta prelungire va începe să curgă de la data pe care țara organizatoare o va indica și în nici un caz nu va putea depăși 6 luni de la data închiderii zisei expoziții.

Art. 4. - Frecventa expozițiilor. Frecventa expozițiilor internaționale menționate în prezenta Convenție este reglementată conform următoarelor principii: expozițiile sînt împărțite în două categorii:

- Prima categorie: expozițiile generale care antreneaza pentru țările invitate obligația de a construi pavilioane naționale;

- A doua categorie: expoziții generale care nu lasă nici unei tari invitate facultatea de a construi un pavilion.

Pentru organizarea de expoziții internaționale globul pămîntesc va fi împărțit în 3 zone: zona Europei, zona celor două Americi și a treia pentru restul globului pămîntesc. Țările al căror teritoriu se întinde peste doua zone trebuie să aleagă pe aceea în care ele înțeleg să fie clasificate. În aceeași țara nu poate fi organizată în cursul inei perioade de 15 ani decît o expoziție generală din prima categorie, un interval de 10 ani trebuie să separe doua expoziții generale de orice categorie.

Nici o țara contractantă nu poate organiza participarea la o expoziție generală de categoria I decît în cazul cînd aceasta expoziție ar urma la un interval de cel puțin 6 ani o expoziție generală de prima categorie precedenta în aceeași zona, sau cel puțin 2 ani în orice alta zona. Ea nu poate să organizeze participarea la expoziție generală de categoria a II-a decît dacă aceasta este separată de expozitia generală care a precedat-o de un interval de 2 ani în aceeași zona și de un an în orice alta zona. Aceste doua intervale vor fi de respectiv 4 și 2 ani atunci cînd este vorba de expoziții de aceeași natură. Termenele prevăzute în paragraful precedent sînt aplicate fără a fi facuta o distictie între expozițiile organizate de o țara aderenta sau neaderenta la Convenție.

Expoziții speciale de aceeași natura nu pot avea loc în același timp pe teritoriul țărilor contractante. Un termen de 5 ani este obligatoriu pentru ca ele să poată fi reînnoite în aceeași țara. Totuși Biroul internațional al expozițiilor poate reduce în mod excepțional acest din urma termen pînă la minimul doi ani atunci cînd considera ca acest termen este justificat de evoluția rapida a unei oarecare ramuri a producției. Aceeași reducere de termen poate fi aplicată în unele tari la un interval inferior celui de 5 ani.

Expoziții speciale de natura diferita nu pot avea loc în aceeași țara la un interval mai mic de 3 luni.

Termenele menționate în prezentul articol au ca punct de plecare data deschiderii efective a expoziției."

Articolul 2

Articolul 10 al Convenției din 22 noiembrie 1928 se completează cu următoarea dispoziție:

"în cazul în care postul de director este vacant, consiliul Biroului internațional al expozițiilor alege cu majoritatea absolută un director de naționalitatea unei tari aderente la Convenție.

Directorul este numit pentru un număr de ani fixati de regulamentul interior. Remunerarea sa este fixată de consiliu la propunerea Comisiei bugetare."

Articolul 3

Orice stat va putea adera la prezentul Protocol notificînd în scris și pe cale diplomatică guvernului francez aderarea sa, care va fi depusa în arhivele acestuia.

Orice noua accesiune la Convenția din 22 noiembrie 1928 va antrena deplin drept aderarea la prezentul Protocol.

Guvernul francez va transmite de îndată guvernelor semnatare și aderente și Președintelui Biroului internațional al expozițiilor copia certificată conformă a notificării indicind pe această dată la care ea a fost primită.

Articolul 4

Prezentul Protocol va fi ratificat. Fiecare Putere va adresa, în cel mai scurt timp posibil ratificarea sa guvernului francez care va înștiința pe ceilalți semnatari. Prezentul Protocol va intra în vigoare pentru fiecare țara semnatara în aceeași zi cu depunerea actului sau de ratificare.

Făcut la Paris, la 10 mai 1948.