Decizia nr. 927/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001

privind sancționarea unor fapte săvârșite în afara teritoriului țării de cetățeni români sau de persoane fără cetățenie domiciliate în România, excepție ridicată de Constantin Scarlat în Dosarul nr. 7.865/197/2008 al Judecătoriei Brașov.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile din Legea fundamentală invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 2 februarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 7.865/197/2008, Judecătoria Brașov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001

privind sancționarea unor fapte săvârșite în afara teritoriului țării de cetățeni români sau de persoane fără cetățenie domiciliate în România, excepție ridicată de Constantin Scarlat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textul de lege criticat este neconstituțional, deoarece încalcă libera circulație și "nu prevede o sancțiune proporțională cu situațiile care l-au determinat".

Judecătoria Brașov apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată în cauză este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă dispozițiile constituționale invocate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege ce face obiectul excepției nu încalcă prevederile constituționale, invocând și jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001

privind sancționarea unor fapte săvârșite în afara teritoriului țării de cetățeni români sau de persoane fără cetățenie domiciliate în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 septembrie 2001, având următorul cuprins: "(1) Intrarea sau ieșirea dintr-un stat străin prin trecerea ilegală a frontierei acestuia, săvârșită de către un cetățean român sau de o persoană fără cetățenie domiciliată pe teritoriul României, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani."

Se susține că aceste dispoziții legale încalcă prevederile constituționale cuprinse în

art. 1

- Statul român,

art. 17

- Cetățenii români în străinătate,

art. 25 alin. (1)

- Libera circulație și

art. 53 alin. (2)

- Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, cu raportare la

art. 2 paragrafele 2 și 3 din Protocolul nr. 4

la

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la critici similare. În acest sens sunt, de exemplu,

Decizia nr. 106 din 9 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 23 februarie 2006, și

Decizia nr. 421 din 25 mai 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 16 iunie 2006, prin care Curtea, pentru considerentele acolo reținute, a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001 , statuând că acestea nu încalcă principiile consacrate de

art. 1 din Constituție

și sunt o reflectare a prevederilor

art. 2 paragrafele 2 și 3 din Protocolul nr. 4

la

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind libertatea de circulație.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001

privind sancționarea unor fapte săvârșite în afara teritoriului țării de cetățeni români sau de persoane fără cetățenie domiciliate în România, excepție ridicată de Constantin Scarlat în Dosarul nr. 7.865/197/2008 al Judecătoriei Brașov.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 23 iunie 2009.