Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 1127/2009

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 159 alin. 8 fraza a doua, raportate la cele ale art. 140 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală

prezumat în vigoare

Data actului
10 septembrie 2009
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 679 din 9 octombrie 2009
Citat de
2 acte
Citează
2 acte
Structură
0 articole · 6.639 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 159 alin. 8 fraza a doua, raportate la cele ale art. 140 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Livius Nicolai Zugravu în Dosarul nr. 2.333/99/2009 al Curții de Apel Iași - Secția penală.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 25 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 2.333/99/2009, Curtea de Apel Iași - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 159 alin. 8 fraza a doua, raportate la cele ale art. 140 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Livius Nicolai Zugravu cu ocazia soluționării recursului declarat împotriva Încheierii penale nr. 37 din 21 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Iași, având ca obiect prelungirea duratei arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate aduc atingere prevederilor constituționale ale art. 23 alin. (9) și celor ale art. 5 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la punerea în libertate a celui reținut sau arestat. În acest sens, consideră că textele de lege criticate ar trebui să statueze obligatoriu, în timp, durata măsurii arestării preventive, stabilind, în mod restrictiv, limite minime și maxime de durată a arestării preventive, indiferent de faza procesului penal. În continuare, arată că instanța de control judiciar consideră termenul prevăzut de art. 159 alin. 8 fraza a doua din Codul de procedură penală cu privire la soluționarea recursului împotriva încheierii prin care s-a hotărât asupra prelungirii arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale ca nefiind un termen de decădere, întrucât nu fixează durata măsurii preventive și nu este cuprins între motivele de încetare a măsurii arestării preventive enumerate de art. 140 alin. 1 lit. a) din același Cod.

Instanța de judecată apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 159 alin. 8 fraza a doua, raportate la cele ale art. 140 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, modificate prin

Legea nr. 356/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins:

- Art. 159 alin. 8 teza a doua: "[...] Recursul se soluționează înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate.";

- Art. 140 alin. 1 lit. a): "Măsurile preventive încetează de drept: a) la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare ori la expirarea termenului prevăzut în art. 160^b alin. 1, dacă instanța nu a procedat la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive în acest termen".

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorii excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 23 alin. (9) privind punerea în libertate a celui reținut sau arestat și a prevederilor art. 5 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul persoanei reținute sau arestate de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că argumentele invocate de autorul excepției nu vizează o veritabilă problemă de constituționalitate, astfel că soluția inadmisibilității excepției de neconstituționalitate, întemeiată pe

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , nu permite Curții Constituționale să modifice sau să completeze dispozițiile de lege supuse controlului său în sensul solicitat de acesta.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 159 alin. 8 fraza a doua, raportate la cele ale art. 140 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepția ridicată de Livius Nicolai Zugravu în Dosarul nr. 2.333/99/2009 al Curții de Apel Iași - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 septembrie 2009.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-șef,
Doina Suliman

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.