Decizia nr. 3/2008
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 7/1996 13 martie 1996 (prevederi anume) cadastrului și a publicității imobiliare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 20 alin. (3) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , excepție ridicată de Ion Marinescu în Dosarul nr. 12.947/300/2006 al Judecătoriei Sectorului 2 București.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât criticile vizează aspecte privind interpretarea și aplicarea legii.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 15 ianuarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 12.947/300/2006, Judecătoria Sectorului 2 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 20 alin. (3) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , excepție ridicată de Ion Marinescu într-un proces civil având ca obiect o rectificare de carte funciară.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale și celor din actele internaționale invocate, deoarece stabilesc două categorii de cetățeni, o categorie de cetățeni al cărei drept de proprietate se bazează pe dispozițiile din dreptul comun, respectiv art. 480 din Codul civil, și o altă categorie al cărei drept de proprietate "este limitat prin dispoziția primarului, dispoziție care este un act administrativ cu caracter unilateral".
Judecătoria Sectorului 2 București apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul consideră că
art. 20 alin. (3) din Legea nr. 7/1996
nu contravine dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale referitoare la principiul egalității. În ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 44 alin. (2) din Legea fundamentală, arată că înscrierea în cartea funciară are efect de opozabilitate și nu efect constitutiv de drepturi, astfel că nu se poate susține încălcarea acestui drept constituțional.
Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2) și art. 44 alin. (2) din Constituție. În ce privește încălcarea dispozițiilor art. 73 din Legea fundamentală, consideră că acest text constituțional nu este incident în cauză.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile
art. 20 alin. (3) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, potrivit cărora "Hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul autorității administrative va înlocui acordul de voință cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor".
Textele constituționale considerate de autorul excepției ca fiind încălcate sunt art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului coroborat cu prevederile primului Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 73 ce privește categoriile de legi și art. 44 alin. (2) cu referire la garantarea și ocrotirea proprietății private.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:
Textul de lege criticat dispune că hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul autorității administrative va înlocui acordul de voință cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor.
Aceste prevederi constituie o excepție de la regula înscrisă în alineatul (1) al
art. 20 al Legii nr. 7/1996 , potrivit căruia înscrierea dreptului de proprietate și a celorlalte drepturi reale asupra unui imobil în cartea funciară se va face pe baza actului translativ de proprietate, existând așadar acordul titularului pentru realizarea înscrierii pe numele noului proprietar.
Analizând criticile de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției critică de fapt temeiurile legale ale dreptului de proprietate, făcând o comparație între valoarea juridică a unei vânzări-cumpărări și dispoziția primarului de restituire a imobilului. Aceste aspecte vizează în realitate aplicarea și interpretarea legii.
Potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată", aplicarea și interpretarea unei legi constituind în exclusivitate atribute ale instanțelor judecătorești, iar controlul acestei interpretări se realizează prin exercitarea căilor de atac.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 20 alin. (3) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , excepție ridicată de Ion Marinescu în Dosarul nr. 12.947/300/2006 al Judecătoriei Sectorului 2 București.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 ianuarie 2008.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Maria Bratu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.