Decizia nr. 144/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marilena Mincă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 81 și art. 86^1 din Codul penal, excepție invocată de Levente Milic în Dosarul nr. 1.064/275/2006 al Judecătoriei Mediaș.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în concordanță cu prevederile constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 26 septembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1.064/275/2006, Judecătoria Mediaș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 81 și art. 86^1 din Codul penal, excepție ridicată de Levente Milic într-o cauză penală având ca obiect infracțiuni privind fondul cinegetic și protecția vânatului.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 24 din Constituție, deoarece "accesul la măsurile de suspendare a executării pedepsei este blocat și nu permite judecătorului să facă o corectă individualizare a pedepsei ce urmează a fi aplicată funcție de fapta respectivă, iar nu de antecedentele penale ale făptuitorului".

Judecătoria Mediaș nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât suspendarea pedepsei reprezintă doar o vocație, nu un drept de a beneficia de această măsură de individualizare a executării pedepsei ținând cont de conduita inculpatului în general, dar având în vedere și interesul general ocrotit, care primează față de interesul particular, comiterea unei noi infracțiuni care atrage starea de recidivă.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă dispozițiile constituționale privind garantarea dreptului la apărare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 81 și art. 86^1 din Codul penal, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins:

- art. 81: "Instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate persoanei fizice pe o anumită durată, dacă sunt întrunite următoarele condiții:

a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani sau amendă;

b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38;

c) se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

(2) Suspendarea condiționată a executării pedepsei poate fi acordată și în caz de concurs de infracțiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani și sunt întrunite condițiile prevăzute în alin. 1 lit. b) și c).

(3)-(4) Abrogate.

(5) Suspendarea condiționată a executării pedepsei nu atrage suspendarea executării măsurilor de siguranță și a obligațiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare.

(6) Suspendarea condiționată a executării pedepsei trebuie motivată.";

- art. 86^1: "(1) Instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiții:

a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani;

b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, afară de cazurile când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38;

c) se apreciază, ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni.

(2) Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi acordată și în cazul concursului de infracțiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani și sunt întrunite condițiile prevăzute în alin. 1 lit. b) și c).

(3) Abrogat.

(4) Dispozițiile art. 81 alin. (5) și (6) se aplică și în cazul suspendării executării pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere."

Autorul excepției susține că aceste texte de lege încalcă dispozițiile constituționale ale art. 24 privind "Dreptul la apărare".

Examinând excepția astfel cum a fost ridicată, Curtea constată că dispozițiile art. 81 și art. 86^1 din Codul penal, care stabilesc condițiile de aplicare a suspendării condiționate și a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, nu îngrădesc, sub niciun aspect, exercițiul dreptului la apărare. Fiind o creație a legiuitorului, este firesc ca acesta să determine nu numai condițiile, dar și sfera de incidență a măsurii.

Suspendarea condiționată a executării pedepsei și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu reprezintă un drept al persoanei, ci doar o măsură de individualizare a executării pedepsei, care oferă inculpatului numai o vocație, iar nu un drept de a beneficia de această măsură.

Câtă vreme aplicarea acestei măsuri se face prin hotărâre judecătorească, pronunțată ca urmare a finalizării procesului penal, în cadrul căruia inculpatul are posibilitatea de a-și face toate apărările, de a exercita căile de atac prevăzute de lege, de a propune și de a administra probe, nu poate fi primită susținerea în sensul că reglementarea criticată ar aduce atingere dreptului la apărare.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 81 și art. 86^1 din Codul penal, excepție invocată de Levente Milic în Dosarul nr. 1.064/275/2006 al Judecătoriei Mediaș.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 februarie 2008.