Decizia nr. 51/1993
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. 2 lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Viorel Mihai Ciobanu - președinte
Mihai Constantinescu - judecător
Antonie Iorgovan - judecător
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
------------
art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , constata următoarele:
Tribunalul Mures, prin Încheierea din 30 iunie, pronunțată în dosarul nr. 4230/1992 al acestui tribunal, și prin încheierile din 2 iulie, pronunțate în dosarul nr. 4364/1992, nr. 4358/1992 și nr. 3740/1992 ale aceluiași tribunal, a sesizat Curtea Constituțională cu excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor
art. 1 alin. 2 lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990 , invocate de contestatorii Lokodi Mihaly, Kilyen Karoly, Hegedus Vasile și Kercso Ludovic.
Excepțiile au fost invocate în cadrul unor contestații formulate împotriva respingerii de către comisia instituită prin
art. 8 din Decretul-lege nr. 118/1990
a cererilor de aplicare a prevederilor acestui decret-lege, pe motiv ca art. 1 alin. 2 lit. b) din actul normativ respectiv privește numai persoanele înrolate în armata română.
În motivarea acestor excepții, contestatorii considera ca dispozițiile
art. 1 alin. 2 lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990
sunt discriminatorii în măsura în care se aplică numai persoanelor înrolate în armata română, nu și celor înrolate în armata maghiara.
Exprimandu-și opinia, instanța de judecată considera ca
art. 1 alin. 2 lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990
nu se aplică persoanelor luate ca prizonieri din armata maghiara cu care România era în război și ca prevederile acestuia nu au caracter discriminatoriu.
Întrucât excepțiile ridicate se referă la același text de lege și se întemeiază pe aceleași motive, urmează ca la dosarul nr. 76C/1993 să fie conexate dosarele nr. 77C/1993, nr. 78C/1993 și nr. 79C/1993 pentru mai buna administrare a justiției și evitarea unor decizii cu motivari identice.
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,
luând act de excepțiile ridicate și de susținerile contestatarilor care le-au invocat, de opinia instanței, precum și de prevederile
art. 1 alin. 2 lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990 , ale
art. 144 lit. c) din Constituție și ale Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Excepțiile de neconstituționalitate cu care Curtea Constituțională a fost sesizată au fost invocate, în fața Tribunalului Mures, în cadrul unor contestații având ca scop infirmarea hotărârilor comisiei instituite în baza
art. 8 din Decretul-lege nr. 118/1990 , prin care s-au respins cererile contestatarilor de a beneficia de drepturile conferite de acest act normativ.
În drept, comisia sus-menționată a considerat ca prevederile
art. 1 alin. 2 lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990 , de care depinde acordarea drepturilor respective, nu sunt aplicabile contestatarilor, întrucât ei au fost luati prizonieri din armata maghiara, cu care România era în război, iar aceste dispoziții legale sunt aplicabile numai prizonierilor din armata română.
Urmărind infirmarea acestei soluții, contestatorii au solicitat să se constate ca prevederile
art. 1 alin. 2 lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990
le sunt aplicabile, deși au fost luati prizonieri din armata maghiara și, în acest scop, au invocat excepția de neconstituționalitate. Deci, în realitate, prin excepțiile invocate, contestatorii nu vizează înlăturarea prevederilor
art. 1 alin. 2 lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990
ca fiind neconstituționale, o asemenea consecința fiind contrară scopului contestațiilor, ci, dimpotriva, aplicarea în beneficiul lor a acestor prevederi. După cum rezultă în mod expres din formularea excepțiilor invocate, contestatorii considera ca neconstituționale aceste prevederi numai în măsura în care ele nu se aplică și persoanelor din armata maghiara luate ca prizonieri de partea sovietica. Deci, motivul de neconstituționalitate invocat nu privește textul de lege ca atare, ci interpretarea data acestui text. Or, aceasta interpretare face chiar obiectul contestațiilor, iar Curtea Constituțională nu se poate substitui instanței competente cu soluționarea acestora. De principiu, nu intră în atribuțiile Curții Constituționale cenzurarea interpretării date de către instanțele judecătorești unei dispoziții legale, controlul judecătoresc realizandu-se exclusiv în cadrul sistemului căilor de atac prevăzut de lege. O asemenea ingerinta a Curții în activitatea de judecată ar fi neconstitutionala, întrucât este contrară prevederilor art. 125 din Constituție, potrivit cărora justiția se înfăptuiește de Curtea Suprema de Justiție și celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege. Potrivit art. 144 lit. c) din Constituție, Curtea se pronunța asupra constituționalității unei legi sau ordonanțe, dar nu și asupra constituționalității interpretării date de o instanța judecătorească, aceasta constituind un act de aplicare a legii.
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, al art. 13 lit. A.c) și al
art. 24 din Legea nr. 47/1992 , în unanimitate,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondate excepțiile de neconstituționalitate a
art. 1 alin. 2 lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990 , invocate de Lokodi Mihaly, în dosarul nr. 4230/1992, de Kilyen Karoly, în dosarul nr. 4364/1992, de Hegedus Vasile, în dosarul nr. 4358/1992 și de Kercso Ludovic, în dosarul nr. 3740/1992, aflate pe rolul Tribunalului Mures.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 5 octombrie 1993.
*) Definitivă prin nerecurare.
Completul de judecată, convocat potrivit
PREȘEDINTE, prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.