Decizia nr. 288/2008
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 95 și 96 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 195/2002 12 decembrie 2002 (prevederi anume) privind circulația pe drumurile publice
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 95 și 96 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, excepție invocată de Marius Petcu în Dosarul nr. 2.338/292/2007 al Judecătoriei Roșiori de Vede.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Ministerul Public solicită respingerea excepției ca inadmisibilă, arătând că susținerile autorului acesteia se referă exclusiv la modul în care agentul constatator a interpretat și aplicat legea în cauză, iar aceste aspecte excedează controlului de constituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 7 noiembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 2.338/292/2007, Judecătoria Roșiori de Vede a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 95 și
art. 96 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, excepție invocată de Marius Petcu în dosarul menționat.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că interpretarea corectă a textelor de lege criticate este în sensul că nu se poate dispune aplicarea unei sancțiuni complementare în situația în care sancțiunea principală este avertismentul. În opinia autorului excepției, această interpretare este determinată de faptul că
art. 95 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
stabilește că avertismentul se aplică în cazul în care prin încălcarea normei rutiere nu se pune în pericol siguranța circulației, iar art. 96 din același act normativ prevede că sancțiunile complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol. Se mai susține că interpretarea și aplicarea greșită a legii a fost posibilă și datorită modului defectuos sub care au fost redactate
art. 95 și 96 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 .
Judecătoria Roșiori de Vede apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate nu contravin în niciun fel dispozițiilor Legii fundamentale sau ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că, prin abrogarea
art. 95 alin. (3) al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , s-a înlăturat eventuala contradicție dintre textele de lege criticate. În plus, se mai arată că, "chiar și în lipsa unei astfel de abrogări, contradicția între două texte nu constituie în sine o problemă de neconstituționalitate, Curtea Constituțională neavând competența de a soluționa neconcordanțele legislative. Acestea se puteau soluționa pe cale legislativă, așa cum, de altfel, s-a întâmplat în speță. În lipsa intervenției legiuitorului, instanța judecătorească este datoare să facă interpretarea normelor juridice, în sensul că acestea să producă efecte juridice, neputându-se invoca neclaritatea sau neconcordanța între textele legale".
Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale, deoarece nu încalcă normele din Legea fundamentală și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate de autorul excepției.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției îl constituie prevederile
art. 95 și 96 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins:
- Art. 95: "(1) Încălcarea dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni, constituie contravenție și se sancționează cu avertisment ori cu amendă ca sancțiune principală și, după caz, cu una dintre sancțiunile contravenționale complementare prevăzute la art. 96 alin. (2).
(2) Avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale.
(3) [abrogat]
(4) Sancțiunile contravenționale prevăzute la alin. (1) se stabilesc și se aplică contravenienților, persoane fizice ori juridice.";
- Art. 96 "(1) Sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului.
(2) Sancțiunile contravenționale complementare sunt următoarele:
a) aplicarea punctelor de penalizare;
b) suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat;
c) confiscarea bunurilor destinate săvârșirii contravențiilor prevăzute în prezenta ordonanță de urgență ori folosite în acest scop;
d) imobilizarea vehiculului;
e) radierea din oficiu a înmatriculării sau înregistrării vehiculului, în cazurile prevăzute la art. 17 alin. (4);
f) [abrogat].
(3) Pentru încălcarea unor norme la regimul circulației, pe lângă sancțiunea principală sau, după caz, una dintre sancțiunile contravenționale complementare prevăzute la alin. (2) lit. c), d) și f), în cazurile prevăzute la art. 108 alin. (1) se aplică și un număr de 2, 3, 4 sau 6 puncte de penalizare.
(4) În cazul cumulului de 15 puncte de penalizare suspendarea exercitării dreptului de a conduce se dispune de către șeful poliției rutiere din județul sau municipiul București care îl are în evidență pe titularul permisului de conducere.
(5) Confiscarea se dispune de către poliția rutieră prin procesul-verbal de constatare a contravenției, odată cu aplicarea sancțiunii amenzii.
(6) Sunt supuse confiscării:
a) mijloacele speciale de avertizare luminoase și sonore deținute, montate și folosite pe alte autovehicule decât cele prevăzute la art. 32 alin. (2) și (3);
b) dispozitivele care perturbă funcționarea mijloacelor tehnice de supraveghere a traficului;
c) plăcuțele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare care nu corespund standardelor în vigoare și care sunt montate pe vehicule;
d) [încetat efectele]
(7) Imobilizarea unui vehicul constă în scoaterea acestuia în afara părții carosabile, pe acostament sau cât mai aproape de marginea drumului, și punerea lui în imposibilitate de mișcare prin folosirea unor dispozitive tehnice sau a altor mijloace de blocare.
(8) Imobilizarea unui vehicul se dispune de către polițistul rutier, ca urmare a săvârșirii de către conducătorul acestuia a uneia dintre faptele prevăzute la art. 117 alin. (1)."
Dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea drepturilor și a libertăților fundamentale, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, cu raportare la art. 6, 7, 13, 14 și 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la: dreptul la un proces echitabil, legalitatea pedepsei, dreptul la un recurs efectiv, interzicerea discriminării și interzicerea abuzului de drept.
Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că ceea ce se critică, în cauză, este modul de interpretare și aplicare a legii de către organul constatator, care a aplicat contravenientului atât sancțiunea principală, constând în avertisment, cât și pe cea complementară, constând în puncte de penalizare. În opinia autorului excepției, interpretarea corectă a textelor de lege criticate este în sensul că nu se poate dispune aplicarea unei sancțiuni complementare în situația în care sancțiunea principală este avertismentul. Aceasta, întrucât
art. 95 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
(text abrogat însă la data sesizării Curții Constituționale cu excepția invocată în cauză, prin
art. I pct. 32 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2007) stabilește că avertismentul se aplică în cazul în care prin încălcarea normei rutiere nu se pune în pericol siguranța circulației, iar art. 96 din același act normativ prevede că sancțiunile complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol.
Asemenea critici, privind interpretarea și aplicarea legii în raport de situațiile de fapt, nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată. Competența de a aprecia dacă, în cauză, legea a fost corect interpretată și aplicată revine instanțelor de judecată, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 95 și 96 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, excepție invocată de Marius Petcu în Dosarul nr. 2.338/292/2007 al Judecătoriei Roșiori de Vede.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 martie 2008.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Marieta Safta
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.