Decizia nr. 163/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor "art. 16 pct. 4 și ale

art. 37 alin. (1) pct. 4 din Legea energiei electrice nr. 318/2003 ", excepție ridicată de Aurica Roșca în Dosarul nr. 171/C/2006 al Judecătoriei Galați.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent informează că autoarea excepției a transmis Curții o notificare prin care precizează că nu mai are înscrisuri sau susțineri care să completeze cele deja depuse la dosarul cauzei și solicită judecarea în lipsă.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca devenită inadmisibilă, întrucât

Legea energiei electrice nr. 318/2003

a fost integral abrogată prin dispozițiile

art. 90 alin. (2) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 , iar prevederile legale criticate nu au fost preluate în noua reglementare în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 25 septembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 171/C/2006, Judecătoria Galați a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor "art. 16 pct. 4 și ale

art. 37 alin. (1) pct. 4 din Legea energiei electrice nr. 318/2003 ". Excepția a fost ridicată de Aurica Roșca într-o cauză având ca obiect "pretenții".

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile

art. 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2003

"prejudiciază grav dreptul de proprietate și sunt în divergență flagrantă cu garanțiile constituționale privind proprietatea", consacrate de "art. 41 și art. 135 alin. (6) din Constituție" [devenite art. 44 și art. 136 alin. (5) după republicare]. Precizează că legea criticată a fost adoptată înainte de revizuirea Constituției, prin revizuire intervenindu-se în sensul garantării proprietății. De asemenea, textul legal criticat contravine și dispozițiilor

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, precum și art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, norme care consacră și garantează dreptul de proprietate. Astfel, apreciază că dispozițiile criticate, potrivit cărora terenurile pe care se situează rețelele electrice de distribuție sunt și rămân proprietatea publică a statului, instituie o măsură abuzivă, discriminatorie și prin care se acordă statului o poziție privilegiată față de proprietatea privată a cetățenilor, fără a se prevedea măsuri compensatorii, reparatorii sau alternative, așa cum în mod abuziv se proceda în fostul regim. Deși a dobândit terenul în mod legal și se comportă ca un bun proprietar în ceea ce privește plata impozitului aferent imobilului, titularul dreptului de proprietate este privat în exercitarea dreptului de uz asupra terenului, teren a cărui valoare de circulație a scăzut datorită sarcinilor "împovărătoare" impuse prin lege. Totodată, dispozițiile

art. 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2003

vin în contradicție și cu prevederile art. 16 din aceeași lege, prin care se instituie obligația despăgubirii celor prejudiciați, cu respectarea principiului echității, a dreptului de proprietate și a legislației în vigoare.

Judecătoria Galați nu își exprimă opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată, contrar prevederilor

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 16 alin. (4) și ale

art. 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2003

sunt constituționale. Chiar dacă, prin instituirea drepturilor de uz și servitute, titularul dreptului de proprietate suferă o îngrădire în exercitarea atributelor dreptului său, această limitare este în acord cu prevederile art. 44 din Constituție, potrivit căruia conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Dreptul de proprietate nu este un drept absolut, iar prin măsurile instituite de textele legale criticate se asigură valorificarea fondului energetic, bun public de interes național, astfel că nu contravin exigențelor principiului garantării și ocrotirii proprietății private. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat în încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile "art. 16 alin. (4) și ale

art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 ", publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iulie 2003. Din motivarea autorului excepției rezultă că, în realitate, excepția de neconstituționalitate privește doar dispozițiile art. 37 alin. (4) din legea amintită. Totodată, Curtea constată că prin dispozițiile

art. 90 alin. (2) din Legea energiei electrice nr. 13/2007

legea inițial criticată a fost integral abrogată, însă prevederile art. 37 alin. (4) din aceasta au fost preluate în mod identic de dispozițiile art. 41 alin. (4) din noua lege în materie. Ca atare, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie, în prezent, dispozițiile

art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2007 (în vigoare din data de 22 februarie 2007), al căror conținut este următorul: "(4) Terenurile pe care se situează rețelele electrice de distribuție existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt și rămân în proprietatea publică a statului".

În motivarea excepției, autorul acesteia invocă dispozițiile art. 44 și art. 136 alin. (5) din Constituție, art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, norme care consacră și garantează dreptul de proprietate privată.

Analizând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că dispozițiile

art. 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2003 , inițial criticate și preluate, ca urmare a abrogării acestei legi, de

art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 , au mai constituit obiect al excepției de neconstituționalitate, prin raportare la aceleași norme constituționale și internaționale invocate și în prezenta cauză și cu o motivare asemănătoare.

Astfel, prin deciziile nr. 72/2004 și nr. 203/2005, Curtea Constituțională a reținut că textul de lege criticat, potrivit căruia "terenurile pe care se situează rețelele electrice de distribuție existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt și rămân în proprietatea publică a statului", nu contravine dreptului de proprietate. S-a reținut cu acele prilejuri că, potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (1) teza a doua și ale art. 136 alin. (5) din Constituție, condițiile și limitele, precum și caracterul inviolabil ale dreptului de proprietate sunt consacrate prin lege. Ca atare, "legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect, Curtea constată că, prin reglementarea dedusă controlului, legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele și potrivit competenței sale constituționale". Curtea a mai arătat că "exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile energetice, cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestora, deși are ca efect lipsirea celor interesați de o parte din veniturile imobiliare, nu se traduce într-o expropriere formală și nici într-o expropriere de fapt, ci duce la un control al folosirii bunurilor, ceea ce nu contravine art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la protecția proprietății private. Este ceea ce a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Mellacher și alții împotriva Austriei, 1989, o speță referitoare la reglementarea folosirii bunurilor. De asemenea, în cauza Sporrong și Lonnroth împotriva Suediei, 1982, aceeași Curte a arătat că, întrucât autoritățile nu au trecut la exproprierea imobilelor petiționarilor, aceștia puteau să-și folosească bunurile, să le vândă, să le lase moștenire, să le doneze sau să le ipotecheze".

Curtea Constituțională constată că cele reținute în jurisprudența sa anterioară în materie își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Totodată, Curtea constată că dispozițiile

art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007

nu consacră trecerea în proprietatea statului a terenului pe care se află rețele electrice de distribuție, ci prevede că acestea sunt și rămân proprietatea statului, instituind astfel un fine de neprimire a cererilor de retrocedare. Așa fiind, reglementarea legală în cauză nu relevă nicio contradicție cu art. 44 din Constituție, ci, dimpotrivă, este în deplină concordanță cu art. 136 din Legea fundamentală.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 , excepție ridicată de Aurica Roșca în Dosarul nr. 171/C/2006 al Judecătoriei Galați.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 februarie 2007.