Decizia nr. 142/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 alin. (9) teza a doua din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, excepție ridicată de Laurențiu Tăiatu și Bogdan Ștefan Basalic din București în Dosarul nr. 18.742/3/CA/2006 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ridicate, întrucât apreciază că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 septembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 18.742/3/CA/2006, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 alin. (9) teza a doua din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții. Excepția a fost ridicată de Laurențiu Tăiatu și Bogdan Ștefan Basalic din București într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.

În motivarea excepției se susține că textul de lege criticat, care permite emiterea unei autorizații de construire pentru (în cauză) un teren aflat în litigiu, contravine prevederilor constituționale ale: art. 21 alin. (3) teza întâi, privind dreptul la un proces echitabil, întrucât "creează un statut preferențial uneia din părțile litigiului"; art. 44 alin. (1) privind garantarea dreptului de proprietate privată în limitele și condițiile stabilite de lege și art. 136 alin. (5), care consacră inviolabilitatea proprietății private, deoarece și solicitantul care nu este titularul dreptului de proprietate poate obține autorizație de construire, ceea ce provoacă și perpetuează o "stare de incertitudine și nesiguranță în circuitul civil" și o abatere de la scopul general al reglementării. În acest sens, se invocă cauza Vasilescu împotriva României, 1998 prin care s-a statuat că violare a dreptului de proprietate există și atunci când unei persoane nu i se acordă dreptul de a se folosi în mod normal de proprietatea sa; art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, deși restrângerea nu este justificată de niciunul din cazurile expres prevăzute de acesta; art. 52 referitor la vătămarea dreptului persoanei de o autoritate publică, constând în "înlăturarea oricărei forme de răspundere a autorității publice" pentru o "autorizație de construcție care nu poate produce efectele juridice în vederea căreia a fost emisă".

Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituționale. În esență, în opinia instanței de judecată, textul de lege criticat "este o aplicare a principiului răspunderii civile delictuale", care instituie "o exonerare de răspundere a autorității emitente a autorizației de construire sub condiția îndeplinirii cerințelor" principului menționat. Așa fiind, consideră că nu sunt încălcate prevederile constituționale invocate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile

art. 7 alin. (9) teza a doua din Legea nr. 50/1991 , republicată, cu modificările ulterioare, sunt constituționale, nefiind contrare prevederilor din Constituție invocate ca fiind încălcate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 7 alin. (9) teza a doua din Legea nr. 50/1991 , în redactarea cuprinsă în articolul unic pct. 9 din

Legea nr. 119/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 122/2004

pentru modificarea

art. 4 din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 16 mai 2005, care prevede: "[...] Autoritatea emitentă a autorizației nu este responsabilă pentru eventualele prejudicii ulterioare cauzate de existența, la momentul emiterii actului, a unor litigii aflate pe rolul instanțelor judecătorești privind imobilul - teren și/sau construcții - aparținând exclusiv solicitantului."

În opinia autorului excepției, textul de lege criticat contravine, în ordinea invocării lor, prevederilor constituționale ale: art. 21 alin. (3) teza întâi - "Părțile au dreptul la un proces echitabil", art. 44 alin. (1) teza întâi - "Dreptul la proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate", art. 136 alin. (5) - "Proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice", art. 53 - "Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți" și art. 52 - "Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică".

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

În legătură cu susținerile privind încălcarea art. 21 alin. (3) din Constituție, referitor la dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, Curtea constată că textul criticat nu este de natură să îngrădească dreptul părților interesate de a apela la instanțele judecătorești și de a beneficia de toate drepturile și garanțiile menite să le asigure acest drept. Aceasta, deoarece autorizația de construire emisă de autoritatea administrației publice, sub rezerva lipsei responsabilității pentru eventualele prejudicii ulterioare cauzate de existența, la momentul emiterii actului, a unor litigii aflate pe rolul instanțelor judecătorești, este supusă controlului judecătoresc al instanței de contencios administrativ. Așadar, critica referitoare la contradicția cu prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) nu poate fi reținută.

De asemenea, nu poate fi reținută nici critica privind încălcarea art. 44 alin. (1) și art. 136 alin. (5) din Constituție, întrucât emiterea autorizației de construire după îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de lege nu este de natură să aducă atingere dreptului de proprietate. În măsura în care dobândirea dreptului de proprietate are loc fără respectarea condițiilor legale, titularul dreptului va suporta sancțiunile stabilite prin lege. Totodată, invocarea în sprijinul acestor susțineri a Cauzei Vasilescu împotriva României, 1998, care are ca obiect nelegalitatea confiscării unor bunuri proprietatea reclamantului, nu are relevanță în prezentul dosar, prin care se solicită "rectificarea cadastrală a proprietății", "stabilirea corectă a granițelor terenurilor" și, în mod corespunzător, anularea autorizației de construire emise de Primăria Sectorului 1, până la soluționarea definitivă a litigiului.

Cu referire la invocarea dispozițiilor constituționale ale art. 52, Curtea constată că legea criticată prevede suficiente garanții în vederea asigurării dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică, prin reglementarea, în cuprinsul art. 12 din aceeași lege, a posibilității de anulare de către instanțele de contencios administrativ a autorizațiilor de construire emise cu încălcarea prevederilor legale. Așa fiind, și această critică urmează a fi înlăturată.

În sfârșit, Curtea constată că, prin cuprinsul lor, dispozițiile

art. 7 alin. (9) teza a doua din Legea nr. 50/1991

nu restrâng exercițiul unor drepturi sau libertăți fundamentale, astfel că nici raportarea criticii la art. 53 din Constituție nu poate fi reținută.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 alin. (9) teza a doua din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, excepție ridicată de Laurențiu Tăiatu și Bogdan Ștefan Basalic din București în Dosarul nr. 18.742/3/CA/2006 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 februarie 2007.