Tratatul din 25 ianuarie 1962
între Republica Populara Română și Republica Populara Polona privind asistența juridică și relațiile juridice în cauzele civile, familiale și penale
prezumat în vigoare
Consiliul de Stat al Republicii Populare Române și Consiliul de Stat al Republicii Populare Polone,
calauzindu-se de dorința de a întări legăturile fratesti și a dezvolta colaborarea între cele doua state și în domeniul juridic,
au hotărît sa încheie un tratat privind asistența juridică și relațiile juridice în cauzele civile, familiale și penale și au numit în acest scop plenipotentialii lor:
Consiliul de Stat al Republicii Populare Române pe:
Aurel Malnasan, Adjunct al Ministerului Afacerilor Externe
Consiliul de Stat al Republicii Populare Polone pe:
Janusz Zambrowicz, Ambasador Extraordinar și Plenipotențial al Republicii Populare Polone în Republica Populara Română, care, după schimbul deplinelor puteri, găsite în buna și cuvenită forma, au convenit asupra celor ce urmează:
Partea I DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 1
Ocrotirea juridică
1. Cetățenii unei Părți Contractante și persoanele juridice constituite pe baza legislației acesteia (denumite în cele ce urmează "cetățeni"), se bucura pe teritoriul celeilalte Părți Contractante, în ce privește drepturile lor personale și patrimoniale, de același ocrotire juridică ca și cetățenii proprii.
2. Cetățenii unei Părți Contractante au dreptul să se adreseze liber și nestînjenit instituțiilor celeilalte Părți Contractante, în competența cărora intra cauzele civile, familiale și penale, pot să-și susțină interesele în fața acestora, să facă cereri și sa introducă acțiuni în aceleași condiții ca și cetățenii acestora.
Articolul 2
Acordarea asistenței juridice
1. Instanțele judecătorești, procuraturile și notariatele de stat ale ambelor Părți Contractante (denumite în cele ce urmează "instituții judiciare"), își acorda reciproc asistența juridică în cauzele civile, familiale și penale.
2. Instituțiile judiciare acorda asistența juridică și altor instituții în competența cărora intra cauzele arătate la punctul 1.
Articolul 3
Obiectul asistenței juridice
Obiectul asistenței juridice consta în îndeplinirea unor activități procesuale, cum ar fi: întocmirea expedierea și inminarea actelor, expedierea sau predarea probelor materiale, efectuarea expertizelor, interogarea părților și invinuitilor, audierea martorilor, experților și altor persoane, efectuarea cercetărilor locale, perchezitiilor și sechestrelor.
Articolul 4
Modul de legătură
1. În realizarea activităților prevăzute în prezentul tratat, instituțiile judiciare ale celor două Părți Contractante comunică între ele prin intermediul organelor lor centrale, în măsura în care în prezentul Tratat nu s-a stabilit în altfel.
2. Alte instituții ale celor două Părți Contractante care au în competența probleme de drept civil sau familial comunică între ele sau cu instituțiile judiciare prin intermediul Ministerelor de Justiție, în măsura în care în prezentul Tratat nu s-a stabilit în alt fel.
Articolul 5
Limba
1. Instituțiile judiciare și celelalte instituții ale Părților Contractante folosesc în relațiile dintre ele limba proprie sau limba rusa.
2. Cererile pentru acordarea asistenței juridice precum și actele anexate, trebuie să fie întocmite în limba Părții Contractante solicitante. Acestea vor fi însoțite, în măsura posibilităților, de traduceri certificate în limba Părții Contractante solicitate, afară de cazurile în care, potrivit prezentului Tratat, anexarea unei asemenea traduceri este obligatorie.
3. Îndeplinirea cererilor de acordare instanței juridice se face în limba Părții Contractante solicitate.
Articolul 6
Cuprinsul cererii de acordare a asistenței juridice
Cererea de acordare a asistenței juridice trebuie să cuprindă următoarele date:
a) denumirea instituției solicitante;
b) denumirea instituției solicitate;
c) indicarea cauzei în care se solicita acordarea asistenței juridice;
d) numele și prenumele, domiciliul sau reședința, cetățenia și ocupația părților, invinuitilor, inculpaților sau condamnaților, iar în cauzele penale, în măsura posibilităților, de asemenea, locul și data nașterii invinuitilor, inculpaților sau condamnaților precum și numele și prenumele părinților acestora;
e) numele, prenumele și adresa reprezentanților sau aparatorilor acestora;
f) obiectul cererii și datele necesare pentru îndeplinirea ei, iar în cauzele penale și descrierea infracțiunii.
Articolul 7
Modul de rezolvare a cererii
1. Instituția solicitată rezolva cererile pentru acordarea asistenței juridice în conformitate cu legislația statului sau. Instituția solicitată, la cerere, poate aplica normele procedurale ale Părții Contractante solicitate, în măsura în care ele nu contravin legislației statului sau.
2. Dacă instituția solicitată nu este competența sa îndeplinească cererea, ea o va transmite din oficiu instituției competente, incunostintind totodată despre aceasta instituția solicitanta.
3. La cererea instituției solicitante, instituția solicitată va comunică în timp util acesteia sau părților din proces locul și termenul efectuării cererii de acordare a asistenței juridice. Înștiințarea se poate trimite și direct, prin scrisoare recomandată.
4. Dacă adresa precisa a persoanei la care se referă cererea pentru acordarea asistenței juridice nu este cunoscută sau dacă indicată s-a dovedit a fi gresita, instituția solicitată ia măsurile corespunzătoare în scopul stabilirii adresei. În cazul cînd stabilirea adresei nu este posibila, instituția solicitată anunta despre aceasta instituția solicitanta.
5. După îndeplinirea cererii, instituția solicitată transmite instituției solicitante actele respective. În cazul în care asistența juridică nu a putut fi acordată, instituția solicitată va restitui actele instituției solicitante, comunicindu-i totodată împrejurările care au împiedicat-o sa îndeplinească cererea.
Articolul 8
Forma actelor
Actele care se transmit pe baza acestui Tratat vor fi semnate și prevăzute cu sigiliul oficial.
Articolul 9
Inminarea actelor
1. Instituția solicitată inmineaza actele în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare pe teritoriul statului sau, cu condiția ca aceste acte să fie scrise în limba sa ori să fie însoțite de o traducere certificată în această limbă. În caz contrar, instituția solicitată inmineaza actele destinatarului numai dacă acesta este de acord să le primească.
2. Cererea de inminare trebuie să conțină adresa exactă a destinatarului și indicarea actului ce urmează să fie inminat.
Articolul 10
Dovada de inminare
Dovada de inminare a actelor se întocmește în conformitate cu regulile de inminare în vigoare pe teritoriul Părții Contractante solicitate. În orice caz, dovada de inminare va cuprinde, fie confirmarea primirii prevăzută cu semnatura primitorului și data predării, fie confirmarea instituției solicitate Constatind faptul, modul și timpul inminarii.
Articolul 11
Citarea martorilor și experților și ocrotirea lor
1. Dacă în cursul urmăririi penale sau judecații întreprinse pe teritoriul uneia din Părțile Contractante se va ivi nevoia prezentării personale a unui martor sau expert care se afla pe teritoriul celeilalte Părți Contractante, instituția Părții Contractante pe al cărui teritoriu are loc urmărirea penală sau judecata, se poate adresa instituției competente a celeilalte Părți, pentru inminarea citației.
2. În citație nu se vor prevedea sancțiuni pentru neprezentarea persoanei chemate.
3. Martorul sau expertul care s-a prezentat pe baza citației în fața instituției celeilalte Părți Contractante, nu poate, oricare ar fi cetățenia sa, să fie tras la răspundere penală, arestat sau supus executării unei pedepse penale, pe teritoriul acesteia, pentru infracțiunea ce formează obiectul procesului pentru care a fost citat sau pentru o alta infracțiune săvîrșită inaite de trecerea frontierei Părții solicitante și nici pentru depozitia facuta în acel proces.
4. Martorul sau expertul pierde garanția prevăzută la punctul 3, dacă nu a părăsit teritoriul Părții Contractante solicitante în termen de o saptamina din ziua cînd instituția care l-a chemat îi face cunoscut ca prezenta lui nu mai este necesară. În acest termen nu se include timpul în care martorul sau expertul nu a putut părăsi teritoriul acestei Părți, din motive independente de voința sa.
Articolul 12
Cheltuieli legate de acordarea asistenței juridice
1. Părțile Contractante suporta singure toate cheltuielile ocazionate de acordarea asistenței juridice pe teritoriul lor, inclusiv cheltuielile făcute cu administrarea probelor.
2. Instituția solicitată comunică instituției solicitante cuantumul cheltuielilor făcute. Dacă instituția solicitanta percepe aceste cheltuieli de la persoana obligată să le plătească, sumele încasate rămîn Părții Contractante carei instituție le-a perceput.
Valabilitatea actelor
Articolul 13
1. Actele care au fost întocmite sau certificate de un organ de stat sau de către o persoană oficială pe teritoriul uneia din Părțile Contractante în limitele competentei lor, în forma stabilită de legile în vigoare și prevăzute cu sigiliul oficial, sînt valabile pe teritoriul celeilalte Părți Contractante, fără vreo alta certificare. Aceasta dispoziție se aplică și cu privire la legalizarea semnaturilor făcute în conformitate cu legislația uneia din Părțile Contractante.
2. Actele considerate oficiale pe teritoriul unei Părți Contractante au forta probatorie a actelor oficiale și pe teritoriul celeilalte Părți Contractante.
Articolul 14
1. Actele și copiile de pe actele ce urmează a fi folosite pe teritoriul celeilalte Părți Contractante vor fi certificate fie de instituția care a întocmit sau eliberat actul, fie de notariatul de stat. Aceasta prevedere nu privește copiile de pe actele judecătorești ce se folosesc în cadrul cererilor de acordare a asistenței juridice.
2. În cazul cînd instituția care a eliberat actul nu mai exista eliberarea și certificarea copiilor se vor face de instituția căreia i-a fost încredințat spre păstrare actul respectiv.
Articolul 15
Transmiterea de acte
1. Părțile Contractante își transmit, la cerere, prin intermediul reprezentantelor diplomatice sau oficiilor consulare. în mod gratuit, copii de pe actele de naștere, căsătorie și deces, adeverinte școlare, certificate de vechime în cîmpul muncii, precum și alte acte oficiale privind drepturile și interesele cetățenilor lor.
2. Părțile Contractante își transmit din oficiu, prin intermediul reprezentantelor diplomatice sau oficiilor consulare, în mod gratuit, copii de pe hotărîrile judecătorești referitoare la starea civilă a cetățenilor lor.
Articolul 16
Informații privind probleme de drept
1. Ministerele de Justiție ale celor două Părți Contractante își trimit actele normative publicate după intrarea în vigoare a prezentului Tratat.
2. Ministerele de Justiție și Procuraturile Generale ale celor două Părți Contractante își pun la dispoziție la cerere, informații privind legislația care este sau a fost în vigoare în statul lor, precum și informații privind practica instituțiilor judiciare.
Partea II DISPOZIȚII SPECIALE
Capitolul 1 Asistența juridică și relațiile juridice în cauzele civile și familiale
Secțiunea I Cheltuieli de judecată
Articolul 17
Scutire de garanție procesuala
Cetățenii unei Părți Contractante care se adresează instanțelor judecătorești ale celeilalte Părți Contractante, dacă domiciliază pe teritoriul uneia din Părțile Contractante, nu pot fi obligați să depună cauțiuni pentru motivul ca sînt străini sau că nu au domiciliul, reședința sau sediul pe teritoriul Părții Contractante căreia aparține instanța solicitată.
Scutire de taxe și cheltuieli de judecată
Articolul 18
1. Cetățenii uneia din Părțile Contractante beneficiază pe teritoriul celeilalte Părți Contractante de scutire de taxe și cheltuieli de judecată, de orice înlesniri în ce privește taxele precum și de asistența judiciară gratuita, în aceeași măsura și în aceleași condiții ca și cetățenii proprii. Aceasta dispoziție se aplică tuturor actelor de procedura, inclusiv actele de executare.
2. Persoanele care beneficiază pe teritoriul unei Părți Contractante de prevederile punctului 1, vor putea invoca acest drept în toate actele procesuale pe care le efectuează instanțele judecătorești ale celeilalte Părți Contractante, în aceeași cauza.
Articolul 19
1. Pentru obținerea înlesnirilor prevăzute la articolul 18 se va prezenta un certificat asupra stării personale și familiale precum și asupra veniturilor și averii eliberat de organele competente din locul unde solicitantul își are domiciliul, iar în cazul că nu are un domiciliu, de către organele unde el are reședința.
2. Dacă persoana care a făcut cererea nu are domiciliul sau reședința pe teritoriul nici uneia dintre Părțile Contractante, este suficienta adeverinta eliberata sau certificată de reprezentanta diplomatică sau oficiul consular al statului sau.
3. Instituția care eliberează certificatul se poate adresa instituțiilor celeilalte Părți Contractante spre a cere lămuriri asupra datelor prevăzută la punctul 1.
4. Instituția care urmează a se pronunța asupra cererii de scutire prevăzută în articolul 18, poate cere date suplimentare instituției care a eliberat certificatul.
Articolul 20
1. Cetățeanul unei Părți Contractante care voiește să solicite instituției competente a celeilalte Părți Contractante acordarea scutirilor sau înlesnirilor prevăzute în articolul 18, poate face oral cerere la instituția judiciară competența de la domiciliul sau reședința sa. Aceasta va consemna declarația într-un proces-verbal, pe care-l va transmite, împreună cu certificatul prevăzut în articolul 19 punctul 1 precum și cu alte acte prezentate de petitionar, instituției judiciare a celeilalte Părți Contractante. Instituția solicitată se va conformă, dacă va fi cazul, dispozițiunilor prevăzute în articolul 7 punctul 2.
2. Odată cu cererea prevăzută la punctul 1 se poate formula și cererea de chemare în judecata, care va fi consemnată într-un proces-verbal separat, la care se vor anexa și actele pe către le prezintă petiționarul.
3. Procesele-verbale și anexele trebuie să fie însoțite de traduceri certificate în limba Părții solicitate.
Secțiunea II Dispoziții cu privire la statutul personal și dreptul familiei
Articolul 21
Capacitatea juridică
1. Capacitatea persoanei fizice se stabilește potrivit legislației Părții Contractante al carei cetățean este persoana.
Legislația persoanei juridice se stabilește potrivit ei părții Contractante pe baza căreia a luat fiinta.
Articolul 22
Încheierea căsătoriei
1. Forma încheierii căsătoriei este determinata de legea Părții Contractante pe al carei teritoriu se încheie căsătoria;
2. Pentru căsătoria care se încheie în fața reprezentantei diplomatice sau oficiului consular, forma încheierii căsătoriei este determinata de legea Părții
Contractante căreia îi aparține reprezentanta diplomatică sau oficiul consular.
3. În ce privește condițiile de fond cerute pentru încheierea căsătoriei, fiecare dintre viitorii soți este supus legii acelei Părți Contractante al carei cetățean este.
Articolul 23
Raporturile juridice personale și patrimoniale ale soților
1. În cauzele privind raporturile juridice personale și patrimoniale ale soților se aplică legea și sînt competente instituțiile judiciare ale Părții Contractante ai carei cetățeni sînt sotii.
2. Dacă unul din soți este cetățeanul unei Părți Contractante, iar celălalt soț, al celeilalte Părți Contractante, în privinta raporturilor lor juridice, persoanele și patrimoniale se aplică legea și sînt competente instituțiile judiciare ale acelei Părți Contractante pe al carei teritoriu ambii soți își au domiciliul, ori și-au avut ultimul domiciliu.
Articolul 24
Divorțul
1. Pentru divorț, dacă amindoi sotii au cetățenia unei Părți Contractante și locuiesc la data introducerii acțiunii de divorț pe teritoriul celeilalte Părți Contractante; va fi aplicabilă legea Părții Contractante ai carei cetățeni sînt sotii. Competente sînt instanțele ambelor Părți Contractante.
2. În cazul în care, la data introducerii acțiunii de divorț, unul din soți este cetățeanul uneia din Părțile Contractante, iar celălalt soț este cetățeanul celeilalte Părți Contractante și locuiesc, fie amindoi pe teritoriul aceleiași Părți Contractante, fie unul pe teritoriul unei Părți Contractante și altul pe teritoriul celeilalte Părți Contractante, sînt competente instanțele ambelor Părți Contractante. Instanțele aplica legea statului lor.
Articolul 25
Nulitatea, anularea și inexistenta căsătoriei
1. Constatarea nulității căsătoriei pentru încălcarea condițiilor de forma ale încheierii ei se face numai dacă sancțiunea nulității căsătoriei este prevăzută atît de legea locului unde s-a încheiat căsătoria, cît și de legea Părții Contractante a carei căsătorie o au sotii.
2. În ceea ce privește încălcarea condițiilor de fond ale încheierii căsătoriei, constatarea nulității sau anularea căsătoriei se face dacă sancțiunea nulității ori anulării pentru încălcarea săvîrșită este prevăzută de legea aplicabilă potrivit articolului 22 punctul 3. Aceasta dispoziție se aplică în mod corespunzător și în ceea ce privește constatarea existenței sau inexistentei căsătoriei.
3. În privinta competentei jurisdicțională se aplică în mod corespunzător prevederile articolului 24.
Raporturile juridice dintre părinți și copii
Articolul 26
1. În cauzele privind stabilirea, contestarea și tăgăduirea filiațiunii, este aplicabilă legea Părții Contractante al carei cetățean este copilul.
2. Cu toate acesta, cînd copilul domiciliază pe teritoriul celeilalte Părți Contractante, se va aplica legislația acesteia, dacă este mai favorabilă intereselor copilului.
Articolul 27
Raporturile juridice dintre părinți și copii se stabilesc potrivit legii Părții Contractante al carei cetățean este copilul. Prevederile articolului 26 punctul 2 se vor aplica și în acest caz.
Articolul 28
1. Pentru rezolvarea anularea privind raporturilor juridice prevăzute în articolele 26 și 27 sînt competente instanțele acelei Părți Contractante al carei cetățean este copilul.
2. Dacă reclamantul și pîrîtul domiciliază pe teritoriul aceleiași Părți Contractante, sînt competente, de asemenea și instanțele acestei Părți Contractante.
3. În cauzele privind obligația de întreținere sînt competente și instanțele Părții Contractante pe al carei teritoriu își are domiciliul cel obligat sa presteze întreținerea.
Articolul 29
Înfierea
1. Înfierea este supusă legislației Părții Contractante al carei cetățean este infietorul, în momentul în care are loc înfierea.
2. În cazul în care copilul se infiaza de către soți, dintre care unul este cetățean al unei Părți Contractante iar altul cetățean al celeilalte Părți Contractante, înfierea se face în conformitate cu legea ambelor Părți Contractante.
3. În cazul în care infietorul este cetățean al unei Părți Contractante, iar copilul este cetățean al celeilalte Părți Contractante și potrivit legislației acestor din urma Părți, pentru încheierea înfierii, ar fi necesare încuviințarea unei anumite instituții precum și consimțămîntul înfiatului, al reprezentantului sau legal ori al ordonanțelor tutelare, se va cere, după caz, aceasta încuviințare și se va lua totodată și consimțămîntul respectiv.
4. În materie de înfiere este competența instituția Părții Contractante al carei cetățean este infietorul.
În cazul prevăzut la punctul 2 este competența instituția acelei Părți Contractante pe teritoriul căreia ambii soți își au domiciliul sau reședința, ori și-au avut ultimul domiciliu sau ultima reședința.
Interdicția
Articolul 30
1. Cazurile și condițiile pentru punerea sub interdicție a persoanelor lipsite de discernămînt datorită alienației mintale sau debilității mintale, precum și acelea pentru ridicarea acestei măsuri sînt supuse legislației Părții Contractrante al carei cetățean este persoana în cauza.
2. În cauzele de interdicție sînt competente, în măsura în care prezentul Tratat nu prevede altfel, instituțiile Părții Contractante al carei cetățean este persoana care urmează să fie pusă sub interdicție.
Articolul 31
1. În cazul cînd este necesară punerea sub interdicție a unui cetățean al unei Părți Contractante, care are domiciliul, reședința sau bunuri pe teritoriul celeilalte Părți Contractante, instituția acestei din urma Părți Contractante înștiințează de îndată instituția competența conform articolului 30 punctul 2.
2. În cazurile care nu comporta amînare instituția celeilalte Părți Contractante poate lua măsuri provizorii în conformitate cu legislația sa, dar este obligată sa informeze de îndată instituția competența conform articolului 30 punctul 2, comunicindu-i în același timp copii de pe actele încheiate. Măsurile luate își păstrează valabilitatea pînă în momentul în care instituția competența a luat o alta hotărîre.
Articolul 32
1. Instituția prevăzută în articolul 30 punctul 2 poate transmite competența sa privind interdicția, instituției celeilalte Părți Contractante, dacă persoana care urmează să fie pusă sub interdicție are domiciliul, reședința sau bunuri pe teritoriul acestei din urma Părți. Competența privind interdicția se considera transmisă în momentul în care instituția solicitată a acceptat această competență și informează despre aceasta instituția solicitanta.
2. În cazul în care instituția competența instiintata potrivit articolului 31 punctul 1 nu comunică răspunsul sau în termen de trei luni, socotite de la data expedierii înștiințării, competența în materie de interdicție revine de plin drept instituției de la domiciliul sau reședința persoanei care urmează a fi pusă sub interdicție.
3. Instituția care a devenit competența potrivit punctelor 1 sau 2 îndeplinește măsura punerii sub interdicție în conformitate cu legislația statului sau dar numai dacă cauza care determina punerea sub interdicție este prevăzută și în legislația Părții Contractante al carei cetățean este persoana respectiva. Totuși, în problema capacității de exercițiu se aplică legislația Părții Contractante al carei cetățean este persoana ce urmează a fi pusă sub interdicție.
4. Hotărîrea de punere sub interdicție pronunțată potrivit punctelor 1-3 se comunică în copie instituției prevăzute în articolul 30 punctul 2.
Tutela și curatela
Articolul 33
1. Cazurile și condițiile pentru instituirea ori desființarea tutelei sau curatelei sînt cele prevăzute de legea Părții Contractante al carei cetățean este persoana căreia urmează a i se institui tutela sau curatela.
2. În ceea ce privește obligația de acceptare tutelei sau curatelei se aplică legea Părții Contractante al carei cetățean este persoana ce urmează a deveni tutor sau curator.
3. Raporturile juridice dintre tutor sau curator și persoana căreia i s-a instituit tutela sau curatela se stabilesc potrivit legii Părții Contractante căreia îi aparține instituția care a instituit tutela sau curatela.
4. În cauzele de tutela și curatela privind cetățenii Părților Contractante sînt competente, în măsura în care prezentul Tratat nu prevede altfel, instituțiile Părții Contractante al carei cetățean este persoana căreia urmează a i se institui tutela sau curatela.
5. Cetățeanul uneia din Părțile Contractante poate fi numit tutor sau curator al cetățeanului celeilalte Părți Contractante, dacă domiciliază pe teritoriul acelei Părți Contractante pe care urmează să se exercite tutela sau curatela și dacă numirea sa corespunde cel mai bine intereselor persoanei căreia i s-a instituit tutela sau curatela.
Articolul 34
Prevederile articolelor 31 și 32 punctul 1 se aplică în mod corespunzător și în cazul tutelei sau curatelei.
Articolul 35
Instituția care potrivit articolului 32 punctele 1 sau 2 a devenit competența cu privire la tutela sau curatela, îndeplinește aceste măsuri în conformitate cu legea soțului sau. Totuși, în problema capacității de folosință sau a capacității de exercițiu se va aplica legislația Părții Contractante al carei cetățean este persoana căreia i s-a instituit tutela sau curatela. Aceasta instituție nu are dreptul sa adopte hotărîri în probleme privind statutul personal al persoanei căreia i s-a instituit tutela sau curatela. Cu toate acestea, dacă potrivit dreptului sau intern, instituția respectiva are o astfel de competența, ea poate da încuviințare pentru încheierea căsătoriei, în conformitate cu dreptul Părții Contractante al carei cetățean este persoana căreia i s-a instituit tutela sau curatela.
Articolul 36
Declararea dispariției sau morții precum și stabilirea faptului și datei morții
1. Pentru declararea dispariției sau morții unei persoane și stabilirea faptului și datei morții este competența instituția juridică a Părții Contractante pe al carei teritoriu persoana disparuta și-a avut ultimul ei domiciliu.
2. Instituția juridică a fiecăreia dintre Părțile Contractante este competența sa declare dispariția sau moartea precum și sa stabilească faptul și data morții propriilor ei cetățeni care și-au avut ultimul domiciliu pe teritoriul celeilalte Părți, în următoarele cazuri:
a) dacă cererea este formulată de o persoană care dorește sa valorifice un drept succesoral sau un drept izvorind din raporturile patrimoniale dintre soți avînd ca obiect un imobil al dispărutului, situat pe teritoriul Părții Contractante al carei cetățean a fost disparutul;
b) dacă cererea a fost formulată de soț, sau după caz, de sotie, care la data introducerii cererii domiciliază pe teritoriul Părții al carei cetățean a fost disparutul.
3. În examinarea cauzelor de declarare a dispariției sau a morții precum și de stabilește a faptului și datei morții instituțiile juridice ale Părților Contractante aplica legislația statelor lor.
Secțiunea III Dispoziții cu privire da succesiuni
Articolul 37
Principiul egalității
1. Cetățenii uneia dintre Părțile Contractante sînt egali cu cetățenii celeilalte Părți Contractante atît în ceea ce privește dreptul de a dobîndi prin moștenire sau legat bunuri situate pe teritoriul acesteia sau drepturi ce urmează a fi realizate pe acest teritoriu, cît și în ceea ce privește dreptul de a întocmi sau retracta un testament referitor la astfel de bunuri ori drepturi.
2. Dispozițiile penale speciale ale unei Părți Contractante referitoare la condițiile în care cetățenii săi pot dobîndi prin moștenire bunuri situate pe teritoriul sau, sau drepturi care urmează a fi realizate pe acest teritoriu, sînt deopotrivă aplicabile și cetățenilor celeilalte Părți Contractante.
Articolul 38
Testamentul
1. Forma întocmirii și revocării testamentului este aceea prevăzută, în momentul întocmirii sau revocării sale, de legea Părții Contractante al carei cetățean a fost defunctul sau de legea Părții Contractante pe teritoriul căreia aceste acte au fost făcute.
2. În privinta capacității de a testa ori de a revoca testamentul precum și în privinta consecințelor juridice ale viciilor de voința, se va aplica legea Părții Contractante al carei cetățean a fost defunctul în momentul întocmirii sau revocării testamentului. După aceeași lege se stabilesc, de asemenea și felurile de dispoziții testamentare care sînt admise.
Articolul 39
Instituțiile competente
1. Procedura succesorală precum și litigiile succesorale privind bunurile mobile sînt de competența instituțiilor Părții Contractante al carei cetățean a fost defunctul în momentul morții.
Procedura succesorală precum și litigiile succesorale privind bunurile imobile sînt de competența Instituțiilor Părții Contractante pe teritoriul căreia se afla aceste bunuri.
3. Dacă toate bunurile mobile succesorale rămase de pe urma cetățeanului uneia din Părțile Contractante sînt situate pe teritoriul celeilalte Părți Contractante și dacă toți succesorii sînt de acord, la cererea oricărui succesor sau a altei persoane care are drepturi ori pretenții față de succesiune, competența revine instituțiilor acestei Părți Contractante.
Articolul 40
Comunicarea cazurilor de deces
1. În cazul în care cetățeanul unei Părți Contractante moare pe teritoriul celeilalte Părți Contractante, instituția competența a acestei Părți va înștiința de îndată despre deces reprezentanta diplomatică sau oficiul consular al celeilalte Părți Contractante, comunicindu-i în același timp tot ceea ce cunoaște cu privinta la succesori, domiciliul sau reședința lor, masa succesorală și valoarea succesiunii precum și cu privire la testament, dacă acesta exista. Aceasta dispoziție se aplică și în cazul în care instituția competența a unei tari Contractante este informată ca cetățeanul celeilalte Părți Contractante, decedat pe teritoriul unui al treilea stat, a lăsat bunuri pe teritoriul statului ei.
2. Reprezentanta diplomatică sau oficiul consular care deține date cu privire la un deces ce a avut loc în condițiile punctului 1 precum și cu privire la succesiune, va comunică aceste date instituției competente, pentru ca aceasta să poată lua măsurile necesare de conservare a succesiunii.
3. Dacă pe teritoriul uneia din Părțile Contractante are loc deschiderea succesiunii și exista presupunerea temeinica ca exista succesori cetățeni ai celeilalte Părți Contractante, instituția competența va înștiința despre aceasta neîntîrziat reprezentanta diplomatică sau oficiul consular al acestei Părți.
Articolul 41
Drepturile reprezentantelor diplomatice și oficiilor consulare
În cauzele succesorale existente pe teritoriul unei Părți Contractante, reprezentanta diplomatică sau oficiile consulare ale celorlalte Părți Contractante au dreptul, fără să fie necesar un mandat special, în cazul în care cetățenii popriți lipsesc și nu sau desemnat un mandatar, sa ia toate măsurile ca aceștia să fie reprezentați în fața oricărei instituții.
Articolul 42
Măsuri de conservare a succesiunii
1. Instituțiile fiecărei Părți Contractante vor lua în conformitate cu legislația statului lor, măsurile necesare pentru conservarea sau administrarea bunurilor succesorale rămase pe teritoriul lor în urma decesului unui cetățean al celeilalte Părți Contractante, sau care ar reveni unui cetățean al acestei Părți.
2. Ele informează fără întîrziere reprezentanta diplomatică sau oficiul consular al celorlalte Părți Contractante asupra măsurilor luate conform punctului 1; reprezentanta diplomatică sau oficiul consular poate participa direct sau prin mandatar la realizarea acestor măsuri. La propunerea reprezentantei diplomatice, sau a oficiului consular, măsurile luate conform punctului 1 vor putea fi schimbate sau anulate, iar cele ce urmează a fi luate, vor putea fi aminate.
3. Instituția competența potrivit articolului 39 punctul 1 va putea cere ridicarea măsurilor luate conform punctului 1 din prezentul articol.
Deschiderea și publicarea testamentului
Articolul 43
Deschiderea și publicarea testamentului este în căderea instituției competente a Părții Contractante pe teritoriul căreia se afla testamentul. Copia certificată a testamentului și a procesului-verbal referitor la deschiderea, starea și conținutul tastamentului precum și originalul testamentului, dacă se cere, se trimit instituției competente a celeilalte Părți Contractante, dacă defunctul a fost cetățean al acesteia, sau dacă o instituție a acestei Părți Contractante este competența să efectueze procedura succesorală.
Articolul 44
Instituția competența a Părții Contractante al carei cetățean a fost testatorul în momentul decesului și care are în păstrare testamentul, va remite, la cerere, instituției competența cu luarea măsurilor de asigurare a succesiunii, o copie certificată de pe testament.
Articolul 45
Predarea succesiunii
1. Bunurile succesorale mobile sau sumele de bani obținute din vînzarea bunurilor succesorale mobile sau imobile, aflate pe teritoriul uneia din Părțile Contractante și care se cuvin unor moștenitori, cetățeni ai celeilalte Părți Contractante avînd domiciliul sau reședința pe teritoriul acestei din urma Părți sau pe teritoriul unui al treilea stat, vor fi predate după terminarea procedurii succesorale, acestor moștenitori. Dacă ei nu se prezintă personal sau prin mandatar pentru a prelua bunurile sau sumele de bani menționate mai sus, acestea vor fi predate reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al Părții Contractante ai carei cetățeni sînt moștenitorii respectivi;
2. În cazurile prevăzute la punctul 1 predarea se va efectua dacă:
a) taxele și impozitele privind succesiunea au fost plătite sau asigurate;
b) pretențiile creditorilor defunctului și alte pretenții în legătură cu succesiunea, formulate înăuntrul termenului prevăzut de legea Părții Contractante pe teritoriul căreia se afla bunurile sau sumele menționate mai sus; au fost satisfacute sau asigurate;
c) instituțiile competente au dat aprobarea, care eventual ar fi necesară, pentru exportul bunurilor succesorale mobile sau transferarea sumelor de bani; transferul acestor sume se face în conformitate cu prevederile legale în vigoare referitoare la devize.
3. Dacă cetățeanul unei Părți Contractante moare în timpul călătoriei pe teritoriul celeilalte Părți Contractante, unde nu a avut domiciliu sau reședința, obiectele pe care le-a avut asupra să se predau fără vreo alta procedura, reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al Părții Contractante al carei cetățean a fost defunctul.
Secțiunea IV Recunoașterea și executarea hotărîrilor
Articolul 46
Recunoașterea hotărîrilor de natura nepatrimonială
1. Hotărîrile definitive nepatrimoniale ale instanțelor judecătorești și organelor de tutela și curatela ale uneia din Părțile Contractante, sînt recunoscute pe teritoriul celeilalte Părți Contractante, fără nici o procedură, în afară de cazul în care o instanța judecătorească sau un organ de tutela ori curatela al acestei din urma Părți a dat o hotărîre definitivă anterioară în acea cauza, sau cînd o astfel de instanța sau organ de tutela ori curatela are o competența exclusiva în baza prezentului Tratat.
2. Dispozițiile punctului 1 se aplică și cu privire la hotărîrile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a prezentului Tratat.
Recunoașterea și executarea hotărîrilor judecătorești de natura patrimonială
Articolul 47
Ambele Părți Contractante recunosc și vor incuviinta să se execute pe teritoriul lor:
a) hotărîrile judecătorești definitive patrimoniale, în cauzele civile și familiale, date pe teritoriul celeilalte Părți Contractante după intrarea în vigoare a primului Tratat;
b) hotărîrile judecătorești definitive date pe teritoriul celeilalte Părți Contractante după intrarea în vigoare a prezentului Tratat, în cauzele penale, cu privire la obligația de despăgubire pentru daunele cauzate.
Articolul 48
1. Încuviințarea executării hotărîrilor judecătorești este de competența instanțelor Părții Contractante pe teritoriul căreia urmează să se facă executarea.
2. Cererea de încuviințare a executării se depune la tribunalul care s-a pronunțat în prima instanța în cauza respectiva. Aceasta cerere va fi transmisă instanței competente sa încuviințeze executarea. Cerere poate fi depusa și direct la această instanță.
Articolul 49
La cererea de încuviințare a executării se va anexa:
a) textul complet al hotărîrii precum și o adeverinta ca hotărîrea a rămas definitivă și executorie dacă aceasta nu rezultă din hotărîre;
b) actele originale sau copii certificate ale acestora din care să rezulte ca persoanei obligate prin hotărîre, care nu a luat parte la proces, i s-a inminat cel puțin odată, la timp și în forma cuvenită, citația;
c) traducerile certificate ale cererii și ale actelor indicate la punctele a) și b).
Articolul 50
Odată cu cererea de încuviințare a executării poate fi facuta și cererea de execuție silită.
Articolul 51
1. Procedura, încuviințării executării precum și executarea silită se efectuează potrivit legii Părții Contractante pe teritoriul căreia are loc executarea silită.
2. Orice obiectiune cu privire la executarea silită se va rezolva de instanța care a încuviințat executarea.
3. În fața instanței judecătorești care efectuează executarea silită, debitorul poate ridica numai acele excepțiuni care se pot invoca potrivit legii Părții Contractante pe teritoriul căreia s-a dat hotărîrea.
4. Înainte de rezolvarea cererii de încuviințare a executării, tribunalul, dacă considera necesar, poate cere părților din proces să depună în scris anumite lămuriri sau sa completeze cererea de executare. Acest tribunal poate să ceara, de asemenea, lămuriri suplimentare de la tribunalul care a pronunțat hotărîrea.
Articolul 52
Refuzul recunoașterii și executării
Recunoașterea unei hotărîri judecătorești sau încuviințarea executării ei poate fi refuzată:
a) dacă persoana obligată prin hotărîre nu a participat la proces ca urmare a împrejurării ca ei, sau reprezentantului ori, nu i-a fost inminata citația în timp util și în modul prevăzut de lege, sau în cazul în care citarea s-a făcut prin afișare;
b) dacă potrivit dispozițiilor prezentului Tratat procesul era de competența exclusiva a instituției Părții Contractante pe al cărui teritoriu hotărîrea urmează a fi recunoscută și executată;
c) dacă hotărîrea judecătorească este în contradictie cu o hotărîre definitivă data anterior, între aceleași părți, avînd același obiect și pentru același temei, de către o instanța a Părții Contractante pe teritoriul căreia urmează să fie recunoscută hotărîrea sau efectuată executarea silită; aceasta dispoziție nu se aplică dacă, potrivit legii instanței care decide asupra cererii, hotărîrea anterioară poate fi modificată sau înlocuită printr-o alta hotărîre, datorită schimbării împrejurărilor care au stat la baza ei;
d) dacă din hotărîrea pronunțată în procesul în care trebuia aplicată legea celeilalte Părți Contractante rezultă ca această lege nu a fost aplicată, exceptîndu-se cazul în care legea Părții Contractante a carei instanța judecătorească a pronunțat hotărîrea nu se deosebește în mod esențial de legea celeilalte Părți Contractante.
Articolul 53
Tranzacții judiciare
Prevederile articolelor 47-52 ce aplica și tranzacțiilor încheiate în fața instanțelor judecătorești.
Executarea hotărîrilor privind cheltuielile de judecată
Articolul 54
Dacă una din părțile în proces, scutită de cauțiune conform articolului 17, a fost obligată printr-o hotărîre definitivă sa plătească celeilalte părți cheltuieli de judecată, instanța competente de pe teritoriul celeilalte Părți Contractante va incuviinta, la cerere, gratuit, executarea silită a acestor cheltuieli.
Articolul 55
1. La cererea de încuviințare a executării silite se anexează o copie certificată de pe hotărîrea privitoare la cheltuieli, o adeverinta din care să rezulte ca hotărîrea este definitivă și executorie precum și traducerile certificate ale acestor acte.
2. Cheltuielile ocazionate de eliberarea adeverintelor precum și de traducerea sau certificarea actelor prevăzute la punctul i sînt considerate cheltuieli de judecată.
3. Instanța încuviințează; fără citarea părților, executarea silită a hotărîrii, limitîndu-se numai la verificarea împrejurării dacă hotărîrea este definitivă și executorie. Totodată, instanța va incuviinta și executarea silită a cheltuielilor prevăzute la punctul 2, astfel cum acestea au fost stabilite de către instanța competența a Părții Contractante pe teritoriul căreia au fost prilejuite.
Articolul 56
1. În ce privește urmărirea cheltuielilor de judecată avansate de stat, instanța Părții Contractante pe al carei teritoriu s-a născut obligația de plată va cere instanței competente a celeilalte Părți Contractante sa urmărească încasarea acestor cheltuieli. Aceasta din urma instanța efectuează executarea silită și pune la dispoziție, suma încasată reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al celeilalte Părți Contractante.
2. La cerere se va atașa o copie de pe hotărîrea prin care se stabilește cuantumul cheltuielilor de judecată, o adeverinta ca hotărîrea este definitivă și executorie și o traducere certificată a acestor acte.
3. Prevederile articolului 55 punctul 2 se aplică în mod corespunzător cheltuielilor de traducere a actelor specificate la punctul 2.
Articolul 57
Eliberarea de obiecte și remiterea sumelor de bani
Eliberarea de obiecte sau remiterea de sume de bani, către un creditor care are domiciliul pe teritoriul celeilalte Părți Contractante, se fac în conformitate cu prevederile legii pentru expertul de obiecte sau remiterea de sume de bani în vigoare pe teritoriul Părții Contractante pe care acestea se afla.
Articolul 58
Cheltuielile executării silite
La stabilirea și urmărirea cheltuielilor de executare silită se aplică prevederile referitoare la executarea hotărîrilor judecătorești; în vigoare pe teritoriul Părții Contractante pe care are loc executarea hotărîrii.
Capitolul 2 Asistența juridică și relațiile juridice în cauzele penale
Articolul 59
Obligația de extrădare
1. Părțile Contractante se obliga să-și extrădeze reciproc; la cerere, în condițiile prezentului Tratat, persoane aflate pe teritoriul lor, pentru a fi trase la răspundere penală sau pentru executarea pedepsei;
2. Extrădarea se admite numai pentru infracțiunile a căror savirsire atrage; potrivit legilor ambelor Părți Contractante; o pedeapsă mai mare de un an privatiune de libertate sau a pedeapsa mai grea (denumite mai apoi de "infracțiuni care atrag extrădarea") și pentru executarea hotărîrilor definitive prin care s-a pronunțat o astfel de pedeapsa.
Refuzul extrădării
Articolul 60
Părțile Contractante nu-și vor extrada proprii lor cetățeni.
Articolul 61
Extrădarea nu va avea de asemenea loc, dacă:
a) infracțiunea a fost săvîrșită pe teritoriul Părții contractante solicitate;
b) potrivit legii Părții Contractante solicitate acțiunea penală nu poate fi exercitată sau hotărîrea nu poate fi executată ca urmare a implinirii termenului de prescripție sau pentru un alt temei legal;
c) persoana a carei extrădare se cere a fost trimisa în judecata sau a fost judecata pentru aceeași infracțiune ori dacă în cauza s-a dat o ordonanța sau hotărîre de încetare a procesului penal, pe teritoriul Părții Contractante solicitate;
d) potrivit legii ambelor Părți Contractante acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare decît la plîngerea prealabilă a părții vătămate.
Articolul 62
Actele care se anexează la cererea de extrădare
La cererea de extrădare se anexează:
a) copia certificată a mandatului de arestare sau dispoziției de arestare preventivă, iar la cererea de extrădare pentru executarea pedepsei, copia certificată a hotărîrii rămase definitivă; aceste acte vor trebui sa cuprindă date asupra infracțiunii comise, asupra locului și timpului infracțiunii, calificarea ei juridică precum și date cu privire la durata pedepsei executate pînă atunci; dacă prin; infracțiune s-au produs pagube materiale, se va indica cuantumul stabilit sau probabil al acestora;
b) textul de lege al Părții Contractante solicitante în care se încadrează infracțiunea, cît și textul care o sancționează;
c) în măsura în care este posibil, date privind persoana a carei extrădare se cere, cetățenia ei, domiciliul sau reședința ei precum și descrierea fizionomiei, fotografii și amprentele digitale.
Articolul 63
Date suplimentare
1. Dacă datele primite nu sînt suficiente pentru luarea în considerare a cererii de extrădare, Partea Contractantă solicitată poate cere completarea lor. Ea poate stabili un termen de la o luna pînă la doua luni pentru trimiterea datelor suplimentare. Acest termen poate fi prelungit la cererea Părții Contractante solicitante.
2. Dacă persoana la care se referă cererea a fost arestata, iar Partea Contractantă solicitanta nu trimite în termenul stabilit datele cerute, Partea Cantractanta solicitată poate pune în libertate acea persoana.
Arestarea în vederea extrădării
Articolul 64
După primirea cererii de extrădare Partea Contractantă solicitată va lua neîntîrziat măsuri pentru arestarea persoanei a carei extrădare se cere, cu excepția cazurilor în care, potrivit prezentului Tratat, extrădarea nu poate avea loc.
Articolul 65
1. Arestarea poate avea loc și înainte de primirea cererii de extrădare, dacă s-a primit o intervenție în acest sens de la Partea Contractantă solicitanta. În intervenție se va menționa mandatul de arestare ori dispoziția de arestare preventivă sau hotărîrea definitivă data împotriva acelei persoane și interdicția ca cererea de extrădare va fi trimisa ulterior. Intervenția de arestare poate fi facuta prin posta, telegraf, telefon sau radio.
2. O persoana față de care exista date suficiente ca a savirsit pe teritoriul celeilalte Părți Contractante o infracțiune care atrage extrădarea, poate fi arestata chiar fără intervenția prevăzută la punctul 1.
3. Arestarea facuta potrivit punctelor 1 sau 2 va fi adusă neîntîrziat la cunoștința celeilalte Părți Contractante.
Articolul 66
1. Persoana arestata în conformitate cu articolul 65 punctul 1 poate fi pusă în libertate dacă, în termen de doua luni din ziua trimiterii înștiințării prevăzute la articolul 65 punctul 3, nu se primește cererea de extrădare.
2. Persoana arestata potrivit articolului 65 punctul 2 poate fi pusă în libertate dacă, în decurs de o luna din ziua expedierii înștiințării prevăzute în articolul 65 punctul 3, nu se primește o comunicare în sensul că va fi trimisa cererea de extrădare.
Articolul 67
Amînarea extrădării
Dacă persoana a carei extrădare se cere este implicata într-un proces penal în curs sau dacă a fost condamnata pentru o alta infracțiune pe teritoriul Părții Contractante solicitate, extrădarea poate fi amînată pînă la sfîrșitul procesului penal, pînă la executarea completa a pedepsei pronunțate de instanța sau pînă la eliberarea definitivă înainte de expirarea duratei acesteia.
Articolul 68
Extrădarea temporară
1. Dacă amînarea extrădării prevăzute în articolul 69 ar putea atrage după sine împlinirea termenului de prescripție a acțiunii penale sau ar putea aduce prejudicii serioase pentru stabilirea faptelor, persoana a carei extrădare se cere poate fi extrădată temporar, pe baza unei cereri motivate.
2. Persoana extrădată temporar va fi înapoiată de, îndată după efectuarea actelor procesuale pentru care a fost extrădată.
Articolul 69
Predarea
Partea Contractantă solicitată este obligată sa comunice Părții Contractante solicitante locul și data predării. Dacă Partea Contractantă solicitanta nu ia în primire persoana ce urmează a fi extrădată în termen de 15 zile de la data stabilită pentru predare, aceasta persoana va putea fi pusă în libertate.
Articolul 70
Transmiterea obiectelor
1. Părțile Contractante, se obliga să-și transmită reciproc, la cerere:
a) obiectele și valorile care au fost procurate de infractor prin infracțiunea care a atras extrădarea;
b) obiectele care pot avea importanța ca probe în cauza penală pentru care s-a cerut extrădarea.
2. Obiectele și valorile prevăzute la punctul 1 se transmit, chiar dacă extrădarea infractorului nu poate fi facuta din cauza morții lui, sustragerii de la judecata sau din alte împrejurări.
3. Dacă obiectele cerute sînt necesare Părții Contractante solicitate ca probe într-o alta cauza penală, transmiterea lor poate fi amînată pînă la terminarea procesului în cauza.
4. Drepturile terților asupra obiectelor cerute rămîn neatinse. Obiectele asupra cărora exista asemenea drepturi se restituie Părții Contractante solicitate, după terminarea procedurii, pentru a fi înapoiate persoanelor îndreptățite.
Articolul 71
Repetarea extrădării
Dacă persoana extrădată se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecata, ori de la executarea pedepsei și se întoarce pe teritoriul Părții Contractante solicitate, ea va putea fi din nou extrădată, la cerere, fără a mai fi necesară prezentarea actelor prevăzute în articolele 62 și 63.
Articolul 72
Cereri de extrădare primite din partea mai multor state
Dacă se primesc cereri de extrădare privind aceeași persoana, din partea mai multor state, Partea Contractantă solicitată hotărăște care din aceste cereri urmează să fie luată în considerare.
Articolul 73
Limitele urmăririi penale împotriva persoanei extrădate
1. Fără acordul Părții Contractante solicitate, persoana extrădată nu poate fi trasa la răspundere penală, supusă executării pedepsei sau extrădată unui al treilea stat pentru o alta infracțiune săvîrșită înaintea extrădării decît aceea pentru care s-a făcut extrădarea.
2. Acordul nu este necesar, dacă persoana extrădată nu părăsește teritoriul Părții Contractante solicitante în termen de o luna de la sfîrșitul procesului penal, iar în cazul condamnării, de la executarea pedepsei, sau dacă ea se reintoarce pe teritoriul acestei din urma Părți. În acest termen nu se socotește timpul în care persoana extrădată nu a putut părăsi teritoriul Părții Contractante solicitante din motive independente de voința sa.
Articolul 74
Informații cu privire la rezultatul procesului penal
Părțile Contractante își comunică reciproc informații cu privire la rezultatul procesului penal pornit împotriva persoanei extrădare. Dacă împotriva acestei persoane a fost pronunțată o hotărîre definitivă se va trimite și copia hotărîrii.
Articolul 75
Transportul provizoriu al persoanelor arestate
În cazul cînd este necesară audierea ca martori a unei persoane arestate care se găsesc pe teritoriul celeilalte Părți Contractante, organele acestei Părți Contractante, prevăzute în articolul 78, pot dispune transportarea acestor persoane pe teritoriul Părții Contractante solicitante, cu condiția ca ele să fie menținute în stare de arest și să fie înapoiate în cel mai scurt timp după audierea lor.
Articolul 76
Tranzitarea
1. Fiecare din Părțile Contractante va autoriza, la cererea celeilalte Părți Contractante, transportul pe teritoriul sau al persoanelor extrădate celeilalte Părți Contractante de către un al treilea stat. Prevederea aceasta nu se va aplica dacă, potrivit prevederilor prezentului Tratat, nu ar exista obligația de extrădare.
2. În cazul în care este necesară audierea ca martori sau experți a unor persoane ce se găsesc arestate într-un al treilea stat, organele Părții Contractante solicitate prevăzute în articolul 78, vor autoriza transportul dus și întors al acestor persoane pe teritoriul statului lor, cu respectarea prevederilor articolului 11 punctul 3.
3. Cererea pentru autorizarea tranzitului și înaintează și se rezolva după aceleași reguli ca și cererea de extrădare.
Articolul 77
Cheltuieli de extrădare și tranzit
Cheltuielile de extrădare vor fi suportate de Partea Contractantă pe teritoriul căreia s-au efectuat Cheltuielile de tranzit vor fi suportate de Partea Contractantă solicitanta.
Articolul 78
Modul de legătură
În problemele de extrădare și tranzitare, Ministerele de Justiție și Procuraturile Generale ale celor două Părți Contractante comunică direct între ele.
Articolul 79
Obligația de a porni o acțiune penală
1. Fiecare Parte Contractantă, la cererea celorlalte Părți Contractante, va porni, în conformitate cu propria sa lege, acțiunea penală împotriva unui cetățean al său, în cazul în care exista date suficiente, ca a savirsit pe teritoriul celeilalte Părți Contractante o infracțiune care ar atrage extrădarea.
2. La cerere se anexează o informare cuprinzînd date asupra faptei săvîrșite, calificării ei juridică precum și toate probele existente cu privire la săvîrșirea infracțiunii, iar în măsura în care este posibil, datele prevăzute în articolul 62 litera c).
3. Partea Contractantă al carei cetățean este persoana urmărită va înștiința cealaltă Parte Contractantă despre rezultatul procesului penal, iar în cazul în care ar interveni o hotărîre definitivă, va trimite și o copie de pe aceasta hotărîre.
Articolul 80
Comunicarea hotărîrilor de condamnare
Părțile Contractante își comunică trimestrial date privind hotărîrile definitive de condamnare pronunțate de instanțele unei Părți Contractante împotriva cetățenilor celeilalte Părți Contractante, anexind, în măsura posibilităților, amprentele digitale ale condamnaților. Aceasta dispoziție se aplică și cu privire la modificările ulterioare ce ar interveni în legătură cu hotărîrile sus-menționate.
Articolul 81
Informații asupra antecedentelor penale
La cererea instanțelor judecătorești sau a procuraturilor, Părțile Contractante își transmit reciproc și în mod gratuit informații cu privire la antecedentele penale ale persoanelor care figurează în cazierele lor judiciare.
Partea III DISPOZIȚII FINALE
Articolul 82
Prezentul Tratat este supus ratificării și va intra în vigoare la treizeci de zile de la data schimbului instrumentelor de ratificare, care va avea loc la Varsovia.
Articolul 83
Prezentul Tratat se încheie pe o perioadă de cinci ani de la data intrării lui în vigoare. El va fi considerat prelungit de fiecare data pentru o alta perioada de cinci ani, dacă nici una din Părțile Contractante nu-l denunta cu cel puțin șase luni înainte de expirarea acestui termen.
Articolul 84
Odată cu intrarea în vigoare a prezentului Tratat își pierd valabilitatea Convenția între România și Polonia relativă la asistența reciprocă și protecția juridică în materie civilă, semnată la București la 19 decembrie 1929 și Convenția între România și Polonia relativă la extrădarea infractorilor și asistența judiciară în materie penală, semnată la București la 26 martie 1930.
Prezentul Tratat s-a întocmit la București, la data de 25 ianuarie 1962, în doua exemplare, fiecare în limbile română și polona, ambele texte avînd aceeași valabilitate.
Drept care plenipotențiarii ambelor Părți Contractante au semnat prezentul Tratat și au aplicat sigiliile lor.
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.