Decizia nr. 393/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 159/1999

privind înființarea Companiei Naționale "Loteria Română" - S.A., excepție ridicată de Remus Luca în Dosarul nr. 12.442/2005 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 22 martie 2007 și au fost consemnate în încheierea din aceeași dată, când Curtea, în conformitate cu

art. 57 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a amânat pronunțarea la data de 3 aprilie 2007 și apoi la data de 17 aprilie 2007.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 noiembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 12.442/2005, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 159/1999

privind înființarea Companiei Naționale "Loteria Română" - S.A.

Excepția a fost ridicată de Remus Luca într-un proces civil având ca obiect rectificarea unei înscrieri în cartea funciară.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 159/1999

încalcă dreptul de proprietate privată garantat de Constituție, precum și de art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece imobilul trecut în patrimoniul Companiei Naționale "Loteria Română", ca urmare a reglementării cuprinse în acest text de lege, nu a făcut obiectul

Decretului nr. 92/1950 , acesta fiind proprietatea moștenitorilor tabulari.

Judecătoria Cluj-Napoca consideră excepția întemeiată. În acest sens arată că asupra imobilul care face obiectul litigiului aflat pe rolul instanței au existat mai multe procese care vizau tocmai dreptul de proprietate. În aceste condiții, susține instanța, "apare ca neconstituțională sau cel puțin inoportună intervenția statului, care prin emiterea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 159/1999 , act normativ emis după notarea în cartea funciară a procesului ce se purta asupra acestui imobil, tranșează problema proprietății în favoarea Companiei Naționale "Loteria Română".

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră excepția ca inadmisibilă, întrucât aspectele criticate de autorul excepției privesc aplicarea legii.

Avocatul Poporului apreciază prevederile de lege criticate ca fiind constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, precum și din notele scrise formulate de autorul excepției, îl constituie prevederile

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 159/1999

privind înființarea Companiei Naționale "Loteria Română" - S.A., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 25 octombrie 1999, aprobată prin

Legea nr. 288/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 8 iunie 2001.

Textul de lege criticat are următoarea redactare:

- Art. 4: "(1) Patrimoniul Loteriei Române se constituie prin preluarea integrală a patrimoniului fostei Regii Autonome «Loteria Națională», conform bilanțului contabil la data de 30 iunie 1999. La data reorganizării Regia Autonomă «Loteria Națională» nu are în administrare bunuri proprietate publică a statului de natura celor prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituție.

(2) Loteria Română este proprietara bunurilor aflate în patrimoniul Regiei Autonome «Loteria Națională», cu excepția bunurilor deținute cu alt titlu.

(3) Celelalte bunuri aflate în administrarea Regiei Autonome «Loteria Națională» trec în proprietatea Loteriei Române la data înmatriculării acesteia la oficiul registrului comerțului.

(4) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență Loteria Română preia toate drepturile și obligațiile Regiei Autonome «Loteria Națională».

(5) Creditele contractate, cu garanție guvernamentală, de către Regia Autonomă «Loteria Națională» de la parteneri externi își mențin statutul juridic și vor fi rambursate de către Loteria Română, Guvernul României garantând în continuare aceste credite în condițiile inițiale."

Textul constituțional considerat ca fiind încălcat este cel al art. 44 alin. (1) privind garantarea proprietății private. Este invocată și încălcarea art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la protecția proprietății private.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Textul de lege criticat reglementează modul de constituire a patrimoniului Companiei "Loteria Română", și anume prin preluarea integrală a patrimoniului fostei Regii Autonome "Loteria Națională", stabilind totodată că este proprietara acestor bunuri, cu excepția bunurilor deținute cu alt titlu.

Curtea observă că excepția a fost ridicată într-un proces ce are ca obiect rectificarea înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra unui imobil, autorul excepției fiind moștenitorul tabular al imobilului trecut în patrimoniul Regiei Autonome "Loteria Națională" ca urmare a reglementării cuprinse în textul de lege criticat.

Analizând criticile formulate, Curtea reține că, de fapt, ele vizează aplicarea legii, aspecte asupra cărora Curtea nu are competența de a se pronunța, întrucât aceasta exercită numai un control de constituționalitate, potrivit

art. 2 din Legea nr. 47/1992 . De aceea, este de competența instanței de judecată de a stabili concret care dintre titlurile de proprietate înregistrate în cartea funciară este valabil.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 159/1999

privind înființarea Companiei Naționale "Loteria Română" - S.A., excepție ridicată de Remus Luca în Dosarul nr. 12.442/2005 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 aprilie 2007.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

OPINIE SEPARATĂ

Chiar dacă excepția de neconstituționalitate a fost respinsă ca inadmisibilă și nu ca netemeinică, socotim că trebuia admisă pentru următoarele argumente. Din prevederile

art. 4 alin. (1) al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 159/1999

privind înființarea Companiei Naționale "Loteria Română" rezultă că patrimoniul acesteia se constituie din preluarea integrală a patrimoniului fostei Regii Autonome "Loteria Națională", conform bilanțului contabil de la data de 30 mai 1999. Se arată, în continuare, că odată cu reorganizarea Regiei Autonome "Loteria Națională", aceasta nu are în administrare bunuri proprietate publică a statului de genul celor prevăzute de art. 135 alin. (4) devenit art. 136 alin. (3), după revizuirea Constituției.

Potrivit ordonanței, Loteria Română, fiind succesoarea Regiei Autonome "Loteria Națională" [(art. 4 alin. (4)], este proprietara bunurilor aflate în patrimoniul acesteia, cu excepția bunurilor deținute cu alt titlu [(art. 4 alin. (2)].

Este de neadmis faptul că, așa cum se prevede în art. 4 alin. (3), celelalte bunuri aflate în administrarea Regiei Autonome "Loteria Națională" trec în proprietatea Loteriei Române la data înmatriculării acesteia la oficiul registrului comerțului, indiferent în proprietatea cui se aflau la acea dată. Din patrimoniul acestei regii au făcut parte și bunuri care aparțineau în proprietate unor persoane fizice sau persoane juridice, bunuri intabulate în cartea funciară și aflate în administrarea Regiei Autonome. Or, nicio lege nu poate interveni cu privire la dreptul de proprietate privată prin transformarea "în temeiul legii" a dreptului de administrare a Loteriei Naționale în drept de proprietate a Loteriei Române, fără o justă și dreaptă despăgubire, așa cum rezultă din art. 44 alin. (3) din Constituție.

Mai mult, bunul imobil care face obiectul excepției nu a făcut obiectul

Decretului nr. 92/1950 , el fiind proprietatea moștenitorilor tabulari.

Are loc astfel un transfer silit de proprietate care operează din patrimoniul persoanelor fizice sau persoanelor juridice către Loteria Națională, ceea ce reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 44 alin. (1) din Constituție și ale art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Privarea de proprietate a unui titular al acestui drept poate avea loc, așa cum am arătat, dacă se realizează prin procedeele prevăzute de art. 44 alin. (3) din Legea fundamentală. Așadar, singura modalitate de trecere silită în proprietatea statului, în cazul nostru persoană juridică societate comercială pe acțiuni cu capital integral de stat, a unor bunuri imobile ce se află în proprietatea altor titulari, se poate realiza prin expropriere, pentru cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.

Toate aceste reglementări constituie garanții ale dreptului de proprietate privată, care nu pot fi eludate prin adoptarea unui act normativ.