Decizia nr. 5/1994
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului unic al Hotărârii Guvernului nr. 33/1993 privind exceptări și reduceri de taxe vamale de import, care prelungește valabilitatea Hotărârii Guvernului nr. 158/1992
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce i s-a întâmplat acestui act
Interpretat prin 1
- Decizia nr. 19/2019 29 octombrie 2019 referitoare la interpretarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. i) din Codul de procedur…
Miklos Fazakas - judecător
Victor Dan Zlatescu - judecător
Constantin Burada - magistrat-asistent
Completul de judecată, convocat potrivit
art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , având în vedere actele și lucrările dosarului, raportul întocmit în cauza de judecătorul delegat în acest scop, retine următoarele:
Societatea Comercială "Unicarne" - S.A. a formulat o plîngere la Judecătoria Sectorului 1 București împotriva soluției pronunțate de Direcția Generală a Vamilor prin care i s-a respins cererea de restituire a unor sume de bani reprezentind taxe vamale plătite fără temei legal, litigiu ce a format obiectul dosarului nr. 4207/1993.
La termenul de 6 septembrie 1993, Direcția Generală a Vamilor a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului unic al
Hotărârii Guvernului nr. 33/1993
privind exceptari și reduceri de taxe vamale de import, care prelungește valabilitatea
Hotărârii Guvernului nr. 158/1992 .
În esenta, se susține ca
Hotărârea Guvernului nr. 158/1992
privind exceptarea de taxe vamale a importurilor de furaje combinate a fost un act normativ temporar care și-a încetat aplicarea la 31 decembrie 1992, iar
Hotărârea Guvernului nr. 33/1993 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 9 februarie 1993, prin care s-a dispus prelungirea termenului de valabilitate a
Hotărârii Guvernului nr. 158/1992
până la 15 marie 1993, a intrat în vigoare și a început să-și producă efectele de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, respectiv de la 9 februarie 1993. Drept consecința, apreciază ca aplicarea retroactivă a
Hotărârii Guvernului nr. 33/1993
este contrară atât art. 1 din Codul civil, cît și prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituția României.
Judecătoria, prin Încheierea din 6 septembrie 1993, a sesizat Curtea cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, a opinat în sensul că aceasta este intemeiata și a dispus suspendarea judecații.
În vederea soluționării excepției au fost solicitate, în baza
art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , puncte de vedere Senatului, Camerei Deputaților și Guvernului.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca prin
Hotărârea Guvernului nr. 33/1993
nu au fost lezate interesele individuale, siguranța drepturilor câștigate, averea, condiția lor personală, efectele actelor și contractelor lor, atribute ale principiului neretroactivitatii legilor, iar prin conținut și finalitate, nu a fost infrint acest principiu și, în consecința, hotărârea este constituțională.
Celelalte organe nu și-au exprimat punctele lor de vedere.
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
constata ca excepția invocată este nefondata și urmează a fi respinsă.
Este de menționat ca atribuțiile Curții Constituționale nu sunt expres și limitativ prevăzute în Constituție.
*) Definitivă prin nerecurare.
Florin Bucur Vasilescu - președinte
Articolul 144
din legea fundamentală în care sunt enumerate atribuțiile Curții, la lit. c) prevede că aceasta "hotărăște asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea legilor și ordonanțelor", dispoziție preluată și în
art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
În raport cu aceste dispoziții legale care sunt de stricta interpretare, se constată că nu intră în competența Curții soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate referitoare la hotărârile Guvernului, asupra acestora urmînd să se pronunțe instanțele judecătorești ordinare.
Trebuie reținut ca termenul lege nu este folosit în textul constituțional amintit în sens larg, cuprinzând actele normative, ci doar în sensul sau strict de act legislativ adoptat de Parlament.
Un argument în plus îl constituie și împrejurarea ca textul respectiv nu se referă numai la lege, ci și la ordonanțele Guvernului, categorie de acte normative având un regim precis determinat.
A considera ca și hotărârile Guvernului cad sub incidența controlului Curții Constituționale înseamnă a adauga la textul din Constituție ceea ce este interzis, întrucît ne gasim în fața unei dispoziții de cea mai stricta interpretare.
Rezultă deci ca legea fundamentală a înțeles sa supună contenciosului constituțional numai acele acte normative care, într-un fel sau altul, ajung în final să fie supuse dezbaterii și aprobării Parlamentului, lasind de o parte acele acte ale executivului care fiind date în executarea legii nu mai sunt supuse acestui for.
Fiind acte administrative, hotărârile Guvernului pot fi atacate doar pe calea contenciosului administrativ în fața instanțelor ordinare, cu care ocazie se verifica și conformitatea lor cu legea în temeiul căreia au fost emise.
Ca atare, în temeiul art. 13 lit. A. c) și al
art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , în unanimitate,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE :
Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate formulată de Direcția Generală a Vamilor în dosarul nr. 4207/1993 al Judecătoriei Sectorului 1 București.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința din 17 ianuarie 1994.
PREȘEDINTE, Florin Bucur Vasilescu Magistrat-asistent, Constantin Burada
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.