Decizia nr. 986/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 1 și art. 172 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Constantin Racu, Ramona Dospinescu, Bogdan Ghițulescu, Cristian Talpău și Nicușor Daniel Constantinescu în Dosarul nr. 1.691/212/2007 al Judecătoriei Constanța.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 278^1 din Codul de procedură penală, întrucât în realitate se dorește modificarea textului dedus controlului de constituționalitate. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate referitoare la prevederile art. 172 din Codul de procedură penală, consideră că aceasta este neîntemeiată deoarece aceste dispoziții legale nu contravin prevederilor constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 7 martie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1.691/212/2007, Judecătoria Constanța a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 1 și art. 172 din Codul de procedură penală,excepție invocată de Constantin Racu, Ramona Dospinescu, Bogdan Ghițulescu, Cristian Talpău și Nicușor Daniel Constantinescu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că:

- art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală contravine prevederilor art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție deoarece "limitează posibilitatea persoanelor de a se adresa justiției și în cazul altor dispoziții și măsuri luate de organele de urmărire penală, altele decât cele expres indicate în dispozițiile procedurale menționate";

- modificările aduse art. 172 din Codul de procedură penală prin

art. I pct. 99 din Legea nr. 356/2006

contravin dispozițiilor art. 21 alin. (3) și art. 24 din Legea fundamentală, interpretate în acord cu prevederile art. 6 paragraful 3 lit. c) și d) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât, prin restrângerea dreptului apărătorului ales de a participa la efectuarea oricărui act de urmărire penală care îi privește pe învinuiți, s-a adus atingere dreptului de apărare, acest drept devenind practic inaplicabil în faza de urmărire penală.

Judecătoria Constanța consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale, așa cum a statuat și Curtea Constituțională în jurisprudența sa.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 278^1 alin. 1 și art. 172 din Codul de procedură penală, astfel cum a fost modificat prin

art. I pct. 99 din Legea nr. 356/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. Prin

art. I pct. 100 din Legea nr. 356/2006 , alin. 5 al art. 172 din Codul de procedură penală a fost abrogat.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- art. 278^1 alin. 1: "După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Plângerea poate fi făcută și împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu.";

- art. 172: "În cursul urmăririi penale, apărătorul învinuitului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală care implică audierea sau prezența învinuitului sau inculpatului căruia îi asigură apărarea și poate formula cereri și depune memorii. Lipsa apărătorului nu împiedică efectuarea actului de urmărire penală, dacă există dovada că apărătorul a fost încunoștințat de data și ora efectuării actului. Încunoștințarea se face prin notificare telefonică, fax, internet sau prin alte asemenea mijloace, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.

Când asistența juridică este obligatorie, organul de urmărire penală va asigura prezența apărătorului la ascultarea învinuitului sau inculpatului.

În cazul în care apărătorul învinuitului sau inculpatului este prezent la efectuarea unui act de urmărire penală, se face mențiune despre aceasta, iar actul este semnat și de apărător.

Persoana reținută sau arestată are dreptul să ia contact cu apărătorul, asigurându-i-se confidențialitatea convorbirilor.

Apărătorul are dreptul de a se plânge, potrivit art. 275, dacă cererile sale nu au fost acceptate; în situațiile prevăzute în alin. 2 și 4, procurorul este obligat să rezolve plângerea în cel mult 48 de ore.

În cursul judecății, apărătorul are dreptul să asiste pe inculpat, să exercite drepturile procesuale ale acestuia, iar în cazul când inculpatul este arestat, să ia contact cu acesta.

Apărătorul ales sau desemnat din oficiu este obligat să asigure asistența juridică a învinuitului sau inculpatului. Pentru nerespectarea acestei obligații, organul de urmărire penală sau instanța de judecată poate sesiza conducerea baroului de avocați, spre a lua măsuri."

Autorii excepției consideră că prevederile legale criticate sunt contrare dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 alin. (1) și (2) privind "Accesul liber la justiție" și în art. 24 privind "Dreptul la apărare", precum și prevederilor art. 6 paragraful 3 lit. c) și d) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind "Dreptul la un proces echitabil".

Examinând excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea reține următoarele:

I. Autorii excepției de neconstituționalitate critică reglementarea art. 278^1 alin. (1) din Codul de procedură penală întrucât nu asigură posibilitatea atacării în instanță și a altor dispoziții și măsuri luate de organele de urmărire penală. Curtea reține că prin critica de neconstituționalitate se are în vedere completarea textului art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, soluția legislativă în cauză nemulțumindu-i pe autorii excepției din prisma a ceea ce nu cuprinde. Or, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". În consecință, excepția de neconstituționalitate ridicată urmează să fie respinsă, neintrând în competența Curții Constituționale modificarea actului supus controlului său în sensul dorit de autorii excepției.

2. Cât privește critica referitoare la dispozițiile art. 172 din Codul de procedură penală, Curtea constată că modificările aduse conținutului legal prin

art. I pct. 99 din Legea nr. 356/2006

nu aduc atingere dreptului la apărare al învinuitului. Limitarea dreptului apărătorului de a asista doar la efectuarea actelor de urmărire penală care implică audierea sau prezența părții căreia îi asigură apărarea se justifică prin caracterul nepublic al fazei de urmărire penală, administrarea probelor în condiții de contradictorialitate caracterizând doar procedura din fața instanței de judecată.

Pentru asigurarea dreptului la apărare al învinuitului, legiuitorul a prevăzut însă posibilitatea apărătorului ca pe întreg parcursul urmăririi penale să formuleze cereri sau să depună memorii, iar conform dispozițiilor art. 172 alin. 6 din Codul de procedură penală, are dreptul de a se plânge dacă cererile sale nu au fost acceptate. Ulterior, la momentul prezentării materialului de urmărire penală, apărătorul învinuitului are dreptul de a lua cunoștință de toate actele efectuate, putând solicita administrarea unor probe noi, de a formula cereri sau excepții. Pe cale de consecință, neparticiparea apărătorului părții la toate actele efectuate de către procuror nu este de natură a limita dreptul la apărare garantat de Constituție, în condițiile în care, anterior finalizării urmăririi penale, partea ia cunoștință de toate actele efectuate în cauză, putându-și formula apărările corespunzătoare.

Prin urmare, textul legal criticat se constituie într-o normă de protecție de natură a asigura persoanei cercetate dreptul la apărare, care implică, printre altele, și respectarea dreptului consacrat de art. 6 paragraful 3 lit. d) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit căruia orice persoană acuzată are posibilitatea de a solicita "audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării".

Pe de altă parte, prevederile contestate sunt dispoziții referitoare la procedura în materie penală, pe care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul are deplina libertate de a o reglementa.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 1 și art. 172 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Constantin Racu, Ramona Dospinescu, Bogdan Ghițulescu, Cristian Talpău și Nicușor Daniel Constantinescu în Dosarul nr. 1.691/212/2007 al Judecătoriei Constanța.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 noiembrie 2007.