Decizia nr. 8/1994

Mihai Constantinescu - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Florentina Geangu - magistrat-asistent.

Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , constata următoarele:

Prin Încheierea din 19 noiembrie 1993 a Tribunalului Maramures, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 37 din Legea nr. 32/1968

privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, invocată de recurenta Direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat Maramures, în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 1984/1993 al acestui tribunal.

În motivarea excepției se susține, în esenta, astfel cum rezultă din memoriul alăturat încheierii, ca prin dispozițiile

art. 37 din Legea nr. 32/1968 , care stabilește ca agentul constatator și organul care a aplicat sancțiunea nu se citeaza la judecarea plingerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției, sunt incalcate dispozițiile art. 16 (egalitatea în drepturi), art. 21 (accesul liber la justiție), art. 24 alin. (1) (dreptul de apărare) și art. 128 (folosirea căilor de atac) din Constituție, precum și

art. 2 pct. 3 din Legea nr. 59/1993 . Astfel, necitarea agentului constatator la judecarea plingerii determina imposibilitatea pentru acesta de a dovedi legalitatea și temeinicia actelor încheiate de organul de control. Totodată, se considera ca

art. 37 din Legea nr. 32/1968 , fiind în contradictie cu dispozițiile constituționale citate, este abrogat în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituție.

Tribunalul Maramures, exprimindu-și opinia cu privire la excepția invocată, considera ca prevederile

art. 37 din Legea nr. 32/1968

nu sunt abrogate în temeiul art. 150 din Constituție, "ele conținând norme de drept procesual care nu pot fi considerate abrogate decît după adoptarea unor dispoziții cu caracter special, care să le înlocuiască".

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , au fost solicitate puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul de vedere exprimat de Guvernul României se arata ca prin

Ordonanța Guvernului nr. 12 din 14 ianuarie 1994 ,

art. 37 din Legea nr. 32/1968

a fost modificat în sensul că "Plîngerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei competente, care citeaza pe cel care a făcut plîngerea, organul care a aplicat sancțiunea, precum și orice altă persoană în măsura să contribuie la rezolvarea justa a cauzei". În aceste condiții, se apreciază ca excepția a rămas fără obiect.

Senatul, în punctul de vedere exprimat, considera excepția lipsită de temei, întrucît stabilirea calității procesuale a recurentei este de competența exclusiva a Tribunalului Maramures.

Camera Deputaților nu și-a exprimat punctul de vedere.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

analizînd actele dosarului, punctele de vedere exprimate, raportul întocmit în cauza și vazind prevederile art. 16, art. 21, art. 24 alin. (1) și art. 128 din Constituție, ale

art. 37 din Legea nr. 32/1968 , precum și ale

art. I pct. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 12/1994 , retine următoarele:

În

art. 37 din Legea nr. 32/1968

se prevedea, astfel cum s-a mai arătat, ca la soluționarea plingerii nu se mai citeaza agentul constatator și organul care a aplicat sancțiunea, deși hotărârea care ar urma să se pronunțe era definitivă și executorie. Aceasta dispoziție legală era contrară prevederilor art. 24 alin. (1) din Constituție, care garantează dreptul de apărare, ce implica și dreptul la citare, astfel încât, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție, trebuia considerată abrogată. Cum tribunalul Maramures a decis prin Încheierea din 19 noiembrie 1993 ca "prevederile

art. 37 din Legea nr. 32/1968

nu sunt implicit abrogate potrivit art. 150 din Constituție", în mod corect a fost sesizată Curtea Constituțională, care este competența să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate. Dar, între data sesizării Curții și data soluționării excepției de neconstituționalitate,

art. 37 din Legea nr. 32/1968

a cărui neconstituționalitate s-a invocat a fost modificat prin

Ordonanța Guvernului nr. 12/1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 25 ianuarie 1994.

În noua formulare textul prevede că "Plîngerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei competente, care citeaza pe cel care a făcut plîngerea, organul care a aplicat sancțiunea, precum și orice altă persoană în măsura să contribuie la rezolvarea justa a cauzei".

Rezultă ca, urmare modificării textului, excepția, care a fost cu temei ridicată, a rămas fără obiect.

Pe cale de consecința, excepția ridicată este în prezent vadit nefondata, în sensul

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 .

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, al art. 13 lit. A c), art. 24 alin. (2) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 37 din Legea nr. 32/1968 , invocată de Direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat Maramures, în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 1984/1993, aflat pe rolul Tribunalului Maramures, fiind lipsită de obiect ca urmare a modificării textului prin

Ordonanța Guvernului nr. 12/1994 .

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la 24 februarie 1994.