Legea nr. 24/1994

Articol unic

Se ratifica Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, semnată la Rio de Janeiro la 5 iunie 1992, cu ocazia Conferintei Națiunilor Unite pentru mediu și dezvoltare.

Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din 17 februarie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.

PREȘEDINTELE SENATULUI

prof. univ. dr. OLIVIU GHERMAN

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 18 aprilie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.

PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR

ADRIAN NASTASE

CONVENȚIA-CADRU A NAȚIUNILOR UNITE

asupra schimbărilor climatice *)

constiente ca schimbările climei planetei și efectele lor nefaste sunt un motiv de ingrijorare pentru întreaga omenire,

preocupate de faptul ca activitatea omeneasca a făcut sa crească sensibil concentratiile de gaze cu efect de sera în atmosfera, ca aceasta creștere intensifica efectul de sera natural și ca va rezultă, în medie, o încălzire suplimentară a suprafeței terestre, pe care risca sa o suporte ecosistemele naturale și omenirea,

notând ca cea mai mare parte a gazelor cu efect de sera emise în lume, în trecut și în momentul de fața, își au originea în țările dezvoltate, ca emisiile pe locuitor în țările în curs de dezvoltare sunt încă relativ slabe, iar ca partea emisiilor totale imputabilă țărilor în curs de dezvoltare va fi în creștere pentru a le putea permite satisfacerea nevoilor lor sociale și de dezvoltare,

constiente de rolul și importanța absorbantilor și rezervoarelor de gaze cu efect de sera în ecosistemele terestre și marine,

notând ca prognoza schimbărilor climatice este afectată de un mare număr de incertitudini, mai ales în ceea ce privește derularea lor în timp, amploarea și caracteristicile lor regionale,

constiente de caracterul global al schimbărilor climatice, care cere ca toate țările sa coopereze și sa participe la o acțiune internationala, eficace și corespunzătoare, potrivit responsabilităților lor comune, dar diferențiată în funcție de capacitatea și situația lor socială și economică,

reamintind dispozițiile pertinente ale Declarației Conferintei Națiunilor Unite asupra mediului, adoptată la Stockholm la 16 iunie 1972,

reamintind ca, în conformitate cu Carta Națiunilor Unite și principiile de drept internațional, statele care au dreptul suveran de a exploata propriile lor resurse, potrivit propriei lor politici de mediu și dezvoltare, au și datoria de a face astfel ca activitățile exercitate, în limitele jurisdicției lor sau sub controlul lor, sa nu cauzeze daune mediului în alte state sau regiuni care nu depind de nici o jurisdicție naționala,

reafirmind ca principiul suveranității statelor trebuie să se afle la baza cooperării internaționale destinate să facă fața schimbărilor climatice,

considerind ca este dreptul statelor sa adopte o legislație eficace în materie de mediu, ca normele, obiectivele de gospodărire și prioritățile ecologice trebuie să reflecte condițiile de mediu și dezvoltare în care ele se înscriu și ca normele aplicate de unele tari risca să fie nepotrivite și prea costisitoare pe plan economic și social pentru alte tari, în special pentru țările în curs de dezvoltare,

reamintind dispozițiile Rezoluției nr. 44/228 a Adunării generale din 22 decembrie 1989 referitoare la Conferința Națiunilor Unite asupra mediului și dezvoltării, și rezoluțiile sale nr. 43/53 din 6 decembrie 1988, 44/207 din 22 decembrie 1989, 45/212 din 21 decembrie 1990 și 46/169 din 19 decembrie 1991 asupra protecției climei mondiale pentru generatiile prezente și viitoare,

reamintind, deopotrivă, dispozițiile Rezoluției nr. 44/206 a Adunării generale din 22 decembrie 1989 asupra eventualelor efecte nefaste ale unei cresteri a nivelului marilor față de insule și de zonele de coasta, mai ales față de zonele de coasta puțin înalte, precum și dispozițiile pertinente ale Rezoluției sale nr. 44/172 din 19 decembrie 1989 privind aplicarea planului de acțiune pentru combaterea desertificarii,

reamintind, în plus, Convenția de la Viena din 1985 privind protecția stratului de ozon și Protocolul de la Montreal din 1987 privind substantele care epuizează stratul de ozon, adoptat și modificat la 29 iunie 1990,

luând nota de declarația ministerială a celei de-a doua Conferințe mondiale asupra climei, adoptată la 7 noiembrie 1990,

constiente de valoarea lucrărilor de analiza efectuate de numeroase state asupra schimbărilor climatice și de contribuțiile importante aduse de Organizația Meteorologica Mondială, Programul Națiunilor Unite pentru Mediu și alte organe, organizații și organisme ale Națiunilor Unite, precum și alte organisme internaționale și interguvernamentale, în schimbul de rezultate ale cercetărilor științifice și în coordonarea cercetării,

constiente ca măsurile care permit să se înțeleagă schimbările climatice și să se facă fața acestora au o eficacitate pentru mediu și o eficacitate socială și economică maxime, dacă ele se bazează pe consideratii științifice, tehnice și economice corespunzătoare și dacă ele sunt constant reevaluate în lumina noilor progrese realizate în aceste domenii,

știind ca diferite măsuri luate pentru a face fața schimbărilor climatice își pot găsi în ele însele justificarea economică și pot, de asemenea, să contribuie la rezolvarea altor probleme de mediu,

știind, în egala măsura, ca țările dezvoltate trebuie să acționeze imediat și cu suplete, pe baza unor prioritati clar definite, ceea ce va constitui o primă etapa spre strategii de ansamblu la nivel mondial, național și, eventual, regional, aceste strategii de riposta trebuind sa țină cont de toate gazele cu efect de sera și sa ia în considerație, asa cum se cuvine, rolul fiecăruia în intensificarea efectului de sera,

știind, în plus, ca țările situate la o înălțime mica față de nivelul marii și alte tari insulare mici, țările având zone de coasta puțin înalte, zone aride sau semiaride sau zone supuse inundațiilor, secetei și desertificarii, precum și țările în curs de dezvoltare având ecosisteme muntoase fragile sunt deosebit de vulnerabile la efectele nefaste ale schimbărilor climatice,

constiente de dificultățile deosebite pe care le vor cunoaște țările, în special țările în curs de dezvoltare a căror economie este deosebit de tributara producției, utilizării și exportului de combustibili fosili, în urma măsurilor luate pentru a limita emisiile de gaze cu efect de sera,

afirmind ca măsurile luate pentru a evita schimbările climatice trebuie să fie strins coordonate cu dezvoltarea socială și economică, pentru a evita orice incidența nefasta asupra acesteia din urma, ținând cont de nevoile prioritare legitime ale țărilor în curs de dezvoltare, și anume o creștere economică durabila și eradicarea saraciei,

constiente ca toate țările și, mai ales, țările în curs de dezvoltare trebuie să poată avea acces la resursele necesare unei dezvoltări sociale și economice durabile și ca, pentru a avansa spre acest obiectiv, țările în curs de dezvoltare trebuie să sporeasca consumul lor de energie, nepierzând din vedere ca este posibil să se ajungă la un mai bun randament energetic și să se controleze emisiile de gaze cu efect de sera într-un mod general și, mai ales, aplicind tehnologii noi în condiții avantajoase din punct de vedere economic și social,

hotărîte sa ocroteasca sistemul climatic pentru generatiile prezente și viitoare,

au convenit ceea ce urmează:

Articolul 1

Definiții

În spiritul prezentei convenții, se înțelege prin:

1. efecte nefaste ale schimbărilor climatice: modificările mediului fizic sau ale fiintelor vii datorate schimbărilor climatice și care exercită efecte nocive semnificative asupra compoziției, stabilitatii sau productivitatii ecosistemelor naturale și amenajate, asupra funcționarii sistemelor socioeconomice sau asupra sănătății și bunastarii omului;

2. schimbări climatice: schimbări de climat care sunt atribuite direct sau indirect unei activități omenești care altereaza compozitia atmosferei la nivel global și care se adauga variabilitatii naturale a climatului observat în cursul unor perioade comparabile;

3. sistem climatic: un ansamblu care înglobează atmosfera, hidrosfera, biosfera și geosfera, precum și interactiunile lor;

4. emisii: eliberarea în atmosfera de gaze cu efect de sera sau de precursori ai unor asemenea gaze dintr-o anumită zona și în cursul unei perioade date;

5. gaze cu efect de sera: constituenti gazosi ai atmosferei, atât naturali cît și antropici, care absorb și reemit radiatia infrarosie;

6. organizație regionala de integrare economică: o organizație constituită din state suverane ale unei regiuni date, are are competența în domeniile determinate de prezenta convenție sau de protocoalele sale și care a fost autorizata, potrivit procedurilor sale interne, să semneze, sa ratifice, sa accepte sau sa aprobe prin sus-numitele instrumente sau sa adere la acestea;

7. rezervor: unul sau mai mulți constituenti ai sistemului climatic care rețin un gaz cu efect de sera sau un precursor de gaz cu efect de sera;

8. absorbant: orice proces, orice activitate sau orice mecanism natural sau artificial, care conduce la dispariția din atmosfera a unui gaz cu efect de sera, a unui aerosol sau a unui precursor de gaz cu efect de sera;

9. sursa: orice proces sau activitate care eliberează în atmosfera un gaz cu efect de sera, un aerosol sau un precursor de gaz cu efect de sera.

Articolul 2

Obiectivul final al prezentei convenții și al tuturor instrumentelor juridice conexe pe care conferința părților le-ar putea adopta este de a stabiliza, conform dispozițiilor pertinente ale convenției, concentratiile de gaze cu efect de sera în atmosfera la un nivel care să împiedice orice perturbare antropica periculoasa a sistemului climatic. Se va conveni să se atinga acest obiectiv într-un interval de timp suficient pentru ca ecosistemele să se poată adapta natural la schimbările climatice, pentru ca producția alimentara sa nu fie amenințată, iar dezvoltarea economică să se poată desfășura în mod durabil.

Articolul 3

Principii

În măsurile pe care le vor lua pentru a atinge obiectivul convenției și a aplica dispozițiile acesteia, părțile vor fi indrumate de ceea ce urmează:

1. Revine în sarcina părților sa ocroteasca sistemul climatic în interesul generațiilor prezente și viitoare, pe baza echității și în funcție de responsabilitățile lor comune, dar diferențiate și de capacitatile lor. În consecința, revine în sarcina țărilor dezvoltate-părți să fie în avangarda luptei împotriva schimbărilor climatice și a efectelor lor nefaste.

2. Se cuvine să se țină cont de nevoile specifice și de situația specială a țărilor în curs de dezvoltare-părți, mai ales a celor care sunt deosebit de vulnerabile la efectele nefaste ale schimbărilor climatice, precum și părților, mai ales țărilor în curs de dezvoltare-părți, cărora convenția le-ar impune o sarcina disproportionata sau anormala.

3. Revine în sarcina părților sa ia măsuri de precautie pentru a prevedea, a preveni sau a atenua cauzele schimbărilor climatice și a limita efectele nefaste ale acestora. Când exista riscul unor perturbari grave sau ireversibile, absenta certitudinii științifice absolute nu trebuie să servească drept pretext pentru a amina adoptarea unor asemenea măsuri, fiind stabilit ca politicile și măsurile pe care le atrag schimbările climatice reclama un bun raport cost-eficacitate, încât sa garanteze avantaje globale la costul cel mai scăzut cu putinta. Pentru a atinge acest scop, se cuvine ca aceste politici și măsuri sa țină seama de diversitatea contextelor socioeconomice, să fie globale, să se extindă la toate sursele, la toți absorbantii și la toate rezervoarele de gaze cu efect de sera, asupra cărora s-a convenit sa cuprindă măsuri de adaptare și să se aplice tuturor sectoarelor economice. Initiativele care vizează să facă fața schimbărilor climatice vor putea face obiectul unei acțiuni concertate a părților interesate.

4. Părțile au dreptul sa acționeze pentru o dezvoltare durabila și trebuie să se ocupe efectiv de aceasta. Este necesar ca politicile și măsurile destinate protejării sistemului climatic împotriva schimbărilor provocate de om să fie adaptate la situația proprie a fiecărei părți și să fie integrate în programe naționale de dezvoltare, dezvoltarea economică fiind indispensabila pentru adoptarea unor măsuri destinate să facă fața schimbărilor climatice.

5. Revine în sarcina părților sa lucreze de comun acord la un sistem economic internațional deschis care să conducă la o creștere economică și la o dezvoltare durabila a tuturor părților, în special a țărilor în curs de dezvoltare-părți, pentru a le permite sa studieze mai bine problemele puse de schimbările climatice. Trebuie să se evite ca măsurile luate pentru a lupta împotriva schimbărilor climatice, inclusiv măsurile unilaterale, sa constituie un mijloc de impunere a unor discriminări arbitrare sau nejustificate pe planul comerțului internațional sau a unor obstacole deghizate în calea acestui comerț.

Articolul 4

Angajamente

1. Toate părțile, ținând cont de responsabilitățile lor comune, dar diferențiate, și de specificitatea prioritatilor lor naționale și regionale de dezvoltare, de obiectivele și de situația lor:

a) stabilesc, aduc la zi periodic, publică și pun la dispoziția conferintei părților, conform art. 12, inventarele naționale ale emisiilor antropice, pe baza surselor acestora și ale absorbantilor tuturor gazelor cu efect de sera, nereglementate de Protocolul de la Montreal, recurgind la metode comparabile care vor fi aprobate de conferința părților;

b) stabilesc, realizează, publică și aduc la zi, în mod regulat, programe naționale și, dacă este cazul, regionale, care conțin măsuri vizind atenuarea schimbărilor climatice, ținând cont de emisiile antropice și de diminuarea de către absorbanti a gazelor cu efect de sera, nereglementate de Protocolul de la Montreal, precum și de măsuri vizind facilitarea adaptării corespunzătoare la schimbările climatice;

c) încurajează și susțin, prin cooperarea lor, punerea la punct, aplicarea și difuzarea - în special pe calea transferului - de tehnologii, practici și procedee care permit sa controleze, sa reducă sau sa prevină emisiile antropice de gaze cu efect de sera, nereglementate de Protocolul de la Montreal, în toate sectoarele pertinente, inclusiv cele privind energia, transporturile, industria, agricultura, pădurile și gospodărirea deșeurilor;

d) încurajează gospodărirea durabila, încurajează și susțin, prin cooperarea lor, conservarea și, dacă este cazul, consolidarea absorbantilor și rezervoarelor tuturor gazelor cu efect de sera, nereglementate de Protocolul de la Montreal, mai ales biomasa, pădurile, oceanele, ca și celelalte ecosisteme terestre, de coasta și marine;

e) pregătesc, în cooperare, adaptarea la impactul schimbărilor climatice, concep și pun la punct planuri corespunzătoare și integrate pentru gospodărirea zonelor de coasta, pentru resursele de apa și agricultura și pentru protecția și refacerea zonelor afectate de seceta și desertificare, în special din Africa, și afectate de inundații;

f) în politicile și acțiunile lor sociale, economice și de mediu țin cont, în măsura posibilului, de consideratii legate de schimbările climatice și utilizează metode corespunzătoare, de exemplu studii de impact, formulate și definite pe plan național pentru a reduce la minimum efectele - dăunătoare economiei, sănătății publice și calității mediului - proiectelor sau ale măsurilor pe care ele le întreprind în vederea atenuarii schimbărilor climatice sau adaptării la acestea;

g) încurajează și susțin, prin cooperarea lor, lucrările de cercetare științifică, tehnologică, socioeconomica și altele, observatia sistematica și constituirea de arhive de date asupra sistemului climatic, care permit să se înțeleagă mai bine cauzele, efectele, amploarea și eșalonarea în timp a schimbărilor climatice, precum și consecințele economice și sociale ale diverselor strategii de răspuns, să se reducă și să se risipească incertitudinile care exista în aceasta privinta;

h) încurajează și susțin, prin cooperarea lor, schimbul de date științifice, tehnologice, tehnice, socioeconomice și juridice asupra sistemului climatic, precum și asupra consecințelor economice și sociale ale diferitelor strategii de răspuns, aceste date trebuind să fie schimbate, în integralitatea lor, liber și prompt;

i) încurajează și susțin, prin cooperarea lor, educația, formarea și sensibilizarea publicului în domeniul schimbărilor climatice și încurajează participarea cea mai larga la acest proces, mai ales cea a organizațiilor neguvernamentale;

j) comunică conferintei părților informații privind aplicarea, conform art. 12.

2. Țările dezvoltate-părți și alte părți figurează în anexa nr. I își iau angajamentele specifice prevăzute mai jos:

a) fiecare dintre aceste părți adopta politici naționale ^1) și ia, în consecința, măsurile necesare pentru atenuarea schimbărilor climatice, limitind emisiile sale antropice de gaze cu efect de sera, protejind și consolidând absorbantii și rezervoarele sale de gaze cu efect de sera. Aceste politici și măsuri demonstreaza ca țările dezvoltate iau inițiativa modificării tendințelor pe termen lung a emisiilor antropice, conform obiectivului convenției, recunoscind ca reintoarcerea, până la sfârșitul acestui deceniu, la nivelurile anterioare de emisii antropice de dioxid de carbon și alte gaze cu efect de sera, nereglementate de Protocolul de la Montreal, ar contribui la o astfel de modificare și ținând cont de diferențele dintre aceste părți în ceea ce privește punctul lor de plecare, abordarea lor, structura lor economică și baza lor de resurse, de necesitatea de a menține o creștere economică puternica și durabila, de tehnologii disponibile și de alte circumstanțe proprii fiecărui caz, precum și de necesitatea, pentru fiecare dintre aceste părți, de a contribui în mod corespunzător și echitabil la efortul întreprins la scara mondială pentru a atinge acest obiectiv. Aceste părți pot aplica astfel de politici și măsuri în asociație cu alte părți și pot ajuta alte părți să contribuie la obiectivul convenției, în special la cel al prezentului alineat;

b) în scopul de a favoriza progresul în aceasta direcție, fiecare dintre aceste părți va comunică, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare pentru ea a convenției și după aceea periodic, în conformitate cu art. 12, informații detaliate privind politicile și măsurile la care se referă alin. a), precum și previziunile care rezultă din acestea în ceea ce privește emisiile antropice, pe surse, și absorbtia, prin absorbanti, a gazelor cu efect de sera, nereglementate prin Protocolul de la Montreal, pentru perioada prevăzută la alin. a), în vederea revenirii, individual sau în comun, a emisiilor antropice de dioxid de carbon și de alte gaze cu efect de sera, nereglementate prin Protocolul de la Montreal, la nivelurile din 1990. Conferința părților va trece în revista aceste informații la prima sa sesiune, apoi la intervale periodice, conform art. 7;

c) este necesar ca, în spiritul alin. b), calcularea cantităților de gaze cu efect de sera, emise de surse și diminuate de absorbanti de gaze cu efect de sera, să se efectueze pe baza celor mai bune cunoștințe științifice disponibile, mai ales în ceea ce privește capacitatea efectivă a absorbantilor și contribuția fiecăruia dintre aceste gaze la schimbările climatice. Conferința părților va examina și va adopta metodele ce vor trebui utilizate pentru acest calcul la prima sa sesiune și, ulterior, le va trece în revista, la intervale regulate;

d) conferința părților, la prima sa sesiune, va examina alin. a) și b), pentru a vedea dacă sunt adecvate. Ea o va face în lumina datelor științifice și a evaluărilor cele mai sigure privind schimbările climatice și impactul lor, precum și a datelor tehnice, sociale și economice pertinente. Pe baza acestui examen, conferința părților va lua măsurile necesare care vor putea permite adoptarea de amendamente la angajamentele vizate la alin. a) și b). La prima sa sesiune, ea va lua, de asemenea, hotărâri în privinta criteriilor care determina o aplicare comuna, după cum se indica la alin. a). Ea va proceda la o a doua examinare a alin. a) și b) cel mai tirziu până la 31 decembrie 1998, apoi la intervale regulate, pe care tot ea le va hotărî, până când obiectivul convenției va fi atins;

e) fiecare dintre aceste părți:

i) coordonează, după caz, cu celelalte părți vizate, instrumentele economice și administrative corespunzătoare, elaborate în spiritul obiectivului convenției;

îi) identifica și revizuieste periodic politicile și practicile care încurajează activități ce conduc la creșterea nivelului emisiilor antropice de gaze cu efect de sera, nereglementate de Protocolul de la Montreal, care ar aparea în caz contrar;

f) conferința părților va trece în revista, cel mai tirziu până la 31 decembrie 1998, informațiile disponibile, cu scopul de a decide asupra modificărilor pe care le va aduce listelor care figurează la anexele nr. I și II, cu acordul părții interesate;

g) orice parte care nu figurează în anexa nr. I va putea, în instrumentul sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sau în orice moment ulterior, sa notifice depozitarului intenția sa de a fi angajat prin dispozițiile de la alin. a) și b). Depozitarul va informa pe ceilalți semnatari și părți despre orice notificare în acest sens.

3. Țările dezvoltate-părți și celelalte părți dezvoltate care figurează în anexa nr. II furnizează resurse financiare noi și adiționale pentru a acoperi totalitatea costurilor convenite pe care le suporta țările în curs de dezvoltare-părți ca urmare a îndeplinirii obligațiilor lor ce decurg din art. 12 paragraful 1. Ele furnizează, de asemenea, țărilor în curs de dezvoltare-părți, în special în scopul transferului de tehnologie, resursele financiare în discuție care le sunt necesare pentru a acoperi totalitatea costurilor suplimentare convenite, determinate de aplicarea măsurilor vizate la paragraful 1 al prezentului articol și asupra cărora o țara în curs de dezvoltare va conveni cu o entitate sau cu entitatile internaționale vizate la art. 11, conform articolului amintit. Îndeplinirea acestor angajamente tine cont de faptul ca aporturile de fonduri trebuie să fie adecvate și previzibile, precum și de importanța unei împărțiri corespunzătoare a sarcinii între țările dezvoltate-părți.

4. Țările dezvoltate-părți și celelalte părți dezvoltate care figurează în anexa nr. II ajuta, de asemenea, țările în curs de dezvoltare-părți, deosebit de vulnerabile la efectele nefaste ale schimbărilor climatice, să facă fața la costul adaptării lor la efectele amintite.

5. Țările dezvoltate-părți și celelalte părți dezvoltate care figurează în anexa nr. II iau toate măsurile posibile în vederea incurajarii, facilitării și finanțării, potrivit nevoilor, a transferului sau accesului la tehnologii și experienta ecologic rationale al celorlalte părți și, în mod deosebit, al țărilor în curs de dezvoltare, cu scopul de a le permite aplicarea dispozițiilor convenției. În acest proces, țările dezvoltate-părți susțin dezvoltarea și consolidarea capacităților și tehnologiilor nepoluante în țările în curs de dezvoltare-părți. Celelalte părți și organizații care sunt în măsura sa o facă, pot, de asemenea, sa faciliteze transferul acestor tehnologii.

6. Conferința părților acorda părților care figurează la anexa nr. I, care sunt în tranzitie către economia de piața, pentru a le pune în situația de a face fața mai bine schimbărilor climatice, un anumit grad de flexibilitate în îndeplinirea angajamentelor lor de la paragraful 2, mai ales în ceea ce privește nivelul istoric, care va fi ales ca referința, al emisiilor antropice de gaze cu efect de sera, nereglementate de Protocolul de la Montreal.

7. Măsura în care țările în curs de dezvoltare se vor achită efectiv de angajamentele lor din convenție va depinde de îndeplinirea eficace, de către țările dezvoltate-părți, a propriilor lor angajamente în ceea ce privește resursele financiare și transferul de tehnologii și va tine cont de faptul ca dezvoltarea economică și socială și eradicarea saraciei sunt prioritati esențiale ale țărilor în curs de dezvoltare-părți.

8. În scopul îndeplinirii angajamentelor enunțate în prezentul articol, părțile studiază măsuri - privind mai ales finanțarea, asigurarea și transferul de tehnologii - care trebuie luate în cadrul convenției pentru a răspunde nevoilor și preocuparilor specifice ale țărilor în curs de dezvoltare-părți în fața efectelor nefaste ale schimbărilor climatice și ale impactului măsurilor de riposta, în special în țările următoare:

a) mici tari insulare;

b) tari care au zone de coasta situate puțin deasupra nivelului marii;

c) tari care au zone aride sau semiaride, zone de păduri și zone supuse degradării pădurilor;

d) tari care au zone supuse catastrofelor naturale;

e) tari cu zone supuse secetei și desertificarii;

f) tari care au zone cu o puternica poluare a atmosferei urbane;

g) tari care au ecosisteme fragile, în special ecosisteme montane;

h) tari a căror economie este puternic tributara fie veniturilor obținute din producția, transformarea și exportul de combustibili fosili și de produse înrudite cu o mare putere energetica, fie consumului combustibililor și produselor menționate;

i) tari fără litoral și tari de tranzit.

Conferința părților poate să ia măsurile necesare, după caz, cu privire la prezentul paragraf.

9. Părțile țin cont, în acțiunea lor privind finanțarea și transferul de tehnologii, de nevoile deosebite și de situația specială a țărilor mai puțin avansate.

10. În îndeplinirea angajamentelor care decurg din convenție, părțile țin cont, conform art. 10, de situația acelora dintre ele, mai ales a țărilor în curs de dezvoltare, a căror economie este vulnerabila la efectele nefaste ale măsurilor de riposta la schimbările climatice. Aceasta este, în special, cazul părților a căror economie este deosebit de tributara fie veniturilor obținute din producția, transformarea și exportul de combustibili fosili și ale produselor înrudite, fie consumului acestor combustibili și produse, fie utilizării de combustibili fosili, greu de înlocuit de către aceste părți cu produse de substitutie.

Articolul 5

Cercetare și observare sistematica

Pentru îndeplinirea angajamentelor lor în virtutea art. 4 paragraful 1 alin. g), părțile:

a) susțin și, după caz, dezvolta mai mult organizațiile sau programele și rețelele internaționale și interguvernamentale al căror scop este de a defini, realiza, evalua și finanta lucrările de cercetare, colectare a datelor și de observare sistematica, ținând cont de necesitatea de a limita cît mai mult posibil duble utilizări;

b) susțin eforturile desfășurate la niveluri internaționale și interguvernamentale pentru a întări observarea sistematica și capacitatile și mijloacele naționale de cercetare științifică și tehnica, mai ales în țările în curs de dezvoltare, și pentru a incuraja accesul la datele care provin din zone ce nu depind de jurisdicția naționala, și la analiza acestor date, precum și pentru promovarea schimbului acestora;

c) iau în considerare preocuparile și nevoile deosebite ale țărilor în curs de dezvoltare-părți și cooperează pentru îmbunătățirea mijloacelor și capacităților lor endogene de participare la eforturile vizate la alin. a) și b).

Articolul 6

Educația, formarea și sensibilizarea publicului

Pentru îndeplinirea angajamentelor lor, în virtutea art. 4 paragraful 1 alin. i), părțile:

a) se angajează sa încurajeze și sa faciliteze la nivel național și, dacă este cazul, subregional și regional, conform legilor și reglementărilor lor și potrivit capacităților lor:

i) elaborarea și aplicarea de programe de educație și de sensibilizare a publicului asupra schimbărilor climatice și a efectelor acestora;

îi) accesul publicului la informațiile privind schimbările climatice și efectele lor;

iii) participarea publicului la examinarea schimbărilor climatice și a efectelor lor și punerea la punct de măsuri corespunzătoare pentru a face fața acestora; și

iv) formarea de personal științific, tehnic și administrativ;

b) susțin prin cooperarea lor și încurajează la nivel internațional, recurgind, dacă este cazul, la organismele existente:

i) punerea la punct și schimbul de material educativ și de material destinat sensibilizarii publicului la schimbările climatice și la efectele acestora; și

îi) punerea la punct și realizarea de programe de educație și formare, inclusiv prin consolidarea organismelor naționale și prin schimbul sau detasarea de personal însărcinat sa formeze experți în materie, mai ales pentru țările în curs de dezvoltare.

Articolul 7

Conferința părților

1. A fost creata o conferința a părților.

2. În calitate de organ suprem al prezentei convenții, conferința părților face cu regularitate bilanțul aplicării convenției și a celorlalte instrumente juridice conexe pe care ea le poate adopta și ia, în limitele mandatului sau, hotărârile necesare pentru a favoriza aplicarea efectivă a convenției. În acest scop, conferința părților:

a) examinează periodic obligațiile părților și dispozițiile instituționale care decurg din convenție, în funcție de obiectivul convenției, de experienta dobândită în momentul aplicării sale și de evoluția cunoștințelor științifice și tehnice;

b) încurajează și facilitează schimbul de informații asupra măsurilor adoptate de părți pentru a face fața schimbărilor climatice și efectelor acestora, ținând cont de diversitatea situațiilor, de responsabilitățile și mijloacele părților, precum și de angajamentele lor în baza convenției;

c) facilitează, la cererea a doua sau mai multe părți, coordonarea măsurilor adoptate de ele pentru a face fața schimbărilor climatice și efectelor lor, ținând cont de diversitatea situațiilor, a responsabilităților și mijloacelor părților, precum și de angajamentele lor în baza convenției;

d) încurajează și îndrumă, conform obiectivului și dispozițiilor convenției, elaborarea și perfecționarea periodică de metode comparabile asupra cărora aceasta va conveni, vizind, mai ales, inventarierea emisiilor de gaze cu efect de sera (în funcție de surse) și reducerea lor cu ajutorul absorbantilor, precum și evaluarea eficacitatii măsurilor luate pentru a limita aceste emisii și a accentua absorbtia acestor gaze;

e) evalueaza, pe baza tuturor informațiilor care îi sunt comunicate, conform dispozițiilor convenției, aplicarea convenției de către părți, efectele de ansamblu ale măsurilor luate în aplicarea acesteia, mai ales efectele ambientale, economice și sociale și incidentele lor cumulate, și progresele obținute în realizarea obiectivului convenției;

f) examinează și adopta rapoarte periodice asupra aplicării convenției și asigura publicarea acestora;

g) face recomandări privind toate problemele necesare aplicării convenției;

h) sa straduieste sa mobilizeze resursele financiare, conform art. 4 paragrafele 3, 4 și 5 și art. 11;

i) creează organele subsidiare considerate necesare aplicării convenției;

j) examinează rapoartele acestor organe, cărora ea le da directive;

k) hotărăște și adopta, prin consens, reglementările interioare și regulile de gospodărire financiară pentru ea însăși și pentru toate organele subsidiare;

l) dacă este cazul, solicita și utilizează serviciile și concursul organizațiilor internaționale și al organismelor interguvernamentale și neguvernamentale competente, ca și informațiile pe care acestea i le furnizează;

m) exercita și alte funcții necesare pentru atingerea obiectivului convenției, precum și toate celelalte funcții care îi sunt conferite de aceasta.

3. Conferința părților adopta, la prima sa sesiune, propriul sau regulament interior și pe cele ale organelor subsidiare create prin aplicarea convenției; reglementările respective cuprind procedura de luare de decizii aplicabilă problemelor pentru care convenția nu prevede încă o procedură. Aceasta procedura poate preciza majoritatea necesară pentru adoptarea unor hotărâri.

4. Prima sesiune a conferintei părților va fi convocată de secretariatul provizoriu vizat la art. 21 și se va tine un an mai tirziu după intrarea în vigoare a convenției. Mai tirziu, conferința părților, numai dacă nu hotărăște altfel, își va tine sesiunile ordinare o dată pe an.

5. Conferința părților tine sesiuni extraordinare în orice alt moment pe care îl considera necesar, sau dacă o parte face o cerere în scris, cu condiția ca aceasta cerere să fie sprijinita de cel puțin o treime din părți, în următoarele 6 luni după comunicarea facuta de secretariat părților.

6. Organizația Națiunilor Unite, instituțiile specializate ale Națiunilor Unite și Agenția Internationala de Energie Atomica, precum și toate statele membre ale uneia dintre aceste organizații sau observatori pe lângă una dintre aceste organizații care nu sunt părți la convenție, pot fi reprezentate la sesiunile conferintei părților în calitate de observatori. Orice organ sau organism național sau internațional, guvernamental sau neguvernamental competent în domeniile vizate de convenție, care a făcut cunoscut secretariatului ca dorește să fie reprezentat la o sesiune a conferintei părților, poate fi admis în aceasta calitate, dacă cel puțin o treime din părțile prezente la aceasta nu fac obiectie. Admiterea și participarea observatorilor sunt determinate de regulamentul interior adoptat de conferința părților.

Articolul 8

Secretariat

1. A fost creat un secretariat.

2. Funcțiile secretariatului sunt următoarele:

a) sa organizeze sesiunile conferintei părților și organelor subsidiare ale acesteia create în virtutea convenției și să le furnizeze serviciile necesare;

b) sa sintetizeze și sa difuzeze rapoartele pe care le primește;

c) la cerere, sa ajute părțile și, în special printre acestea, țările în curs de dezvoltare, sa sintetizeze și sa difuzeze informațiile cerute de convenție;

d) sa stabilească rapoartele asupra activităților și să le supună conferintei părților;

e) să asigure coordonarea necesară cu secretariatele altor organe internaționale competente;

f) sa ia, sub supervizarea conferintei părților, dispozițiile administrative și contractuale care necesita îndeplinirea eficace a funcțiilor sale; și

g) sa exercite celelalte funcții de secretariat care îi revin în baza convenției sau a unuia dintre protocoalele sale și orice alte funcții pe care conferința părților poate să i le atribuie.

3. La prima sa sesiune, conferința părților va desemna un secretariat permanent și va da dispozițiile necesare pentru funcționarea sa.

Articolul 9

Organ subsidiar de asistare științifică și tehnologică

1. A fost creat un organ subsidiar de asistare științifică și tehnologică, însărcinat sa furnizeze în timp util conferintei părților și, dacă este cazul, celorlalte organe subsidiare, informații și recomandări privind aspectele științifice și tehnologice ale convenției. Acest organ, deschis participării tuturor părților, este multidisciplinar. El este compus din reprezentanți ai guvernelor care se bucura de autoritate în domeniul lor de competența. El raportează cu regularitate conferintei părților asupra tuturor aspectelor privind activitatea sa.

2. Organul, care acționează sub autoritatea conferintei părților și care se sprijină pe dezbaterile organelor internaționale competente, are ca funcții:

a) de a determina cunoștințele științifice asupra schimbărilor climatice și a efectelor acestora;

b) de a determina, pe plan științific, efectele măsurilor luate în aplicarea convenției;

c) de a recenza tehnologiile și experienta de virf novatoare și performanțe și de a indica mijloacele de încurajare a dezvoltării acestora și de asigurare a transferului lor;

d) de a furniza avize asupra programelor științifice, asupra cooperării internaționale și a cercetării și dezvoltării în materie de schimbări climatice și asupra mijloacelor de a ajuta țările în curs de dezvoltare să se doteze cu o capacitate proprie;

e) de a răspunde la întrebările științifice, tehnologice și metodologice pe care conferința părților și organele sale subsidiare i le vor putea pune.

3. Funcțiile și mandatul organului vor putea fi precizate mai înainte de conferința părților.

Articolul 10

Organ subsidiar de implementare

1. Se creează un organ subsidiar de implementare însărcinat sa ajute conferința părților la asigurarea aplicării și urmăririi implementarii convenției. Acest organ, deschis participării tuturor părților, este compus din reprezentanții guvernelor, experți în domeniul schimbărilor climatice. El raportează cu regularitate conferintei părților toate aspectele privind activitățile sale.

2. Organul, actionind sub autoritatea conferintei părților, are ca funcții:

a) de a examina informațiile comunicate conform art. 12 paragraful 1, pentru a evalua efectul global conjugat al măsurilor luate de părți în lumina evaluărilor științifice cele mai recente ale schimbărilor climatice;

b) de a examina informațiile comunicate conform art. 12 paragraful 2, pentru a ajuta conferința părților să efectueze examinarile prevăzute la art. 4 paragraful 2 alin. d);

c) de a ajuta conferința părților, potrivit necesităților, sa pregătească și să execute hotărârile sale.

Articolul 11

Mecanism financiar

1. Un mecanism însărcinat sa furnizeze resurse financiare sub forma de donații sau în condiții favorabile, mai ales pentru transferul de tehnologii, este definit aici. Acest mecanism depinde de conferința părților, în fața căreia este răspunzător și care îi defineste politicile, prioritățile propriului program și criteriile de eligibilitate legate de convenție. Funcționarea sa este încredințată uneia sau mai multor entități internaționale existente.

2. Mecanismul financiar este constituit pe baza unei reprezentari echitabile și echilibrate a tuturor părților, în cadrul unui sistem de gospodărire transparent.

3. Conferința părților și entitatea sau entitatile însărcinate să asigure funcționarea mecanismului financiar stabilesc acorduri necesare pentru a da efect paragrafelor de mai sus, printre care ar trebui sa figureze:

a) modalități destinate să asigure ca proiectele finanțate în domeniul schimbărilor climatice sunt conforme cu politicile, prioritățile de program și criteriile de aprobare definite de conferința părților;

b) modalitățile potrivit cărora o decizie de finanțare va putea fi revazuta în lumina acestor politici, prioritati de program și criterii;

c) prezentarea regulată de către entitatea sau entități, la conferința părților, de rapoarte asupra operațiunilor sale de finanțare, conform principiului responsabilității acesteia definit la paragraful 1;

d) determinarea, sub o formă previzibila și identificabila, a sumei totale de mijloace financiare necesare și disponibile pentru aplicarea prezentei convenții și modul în care această sumă totală va fi revazuta periodic.

4. La prima sa sesiune, conferința părților va face ceea ce este necesar pentru a da efect dispozițiilor de mai sus, examinînd și luând în considerație dispozițiile provizorii vizate la art. 21 paragraful 3 și va decide asupra eventualei mentineri a acestor dispoziții. Apoi, în următorii 4 ani, va evalua funcționarea mecanismului și va lua măsurile corespunzătoare.

5. Țările dezvoltate-părți vor putea, de asemenea, sa furnizeze, iar țările în curs de dezvoltare-părți vor putea obține resurse financiare pe cale bilaterala, regionala sau multilaterala, în scopul aplicării convenției.

Articolul 12

Comunicare de informații privind aplicarea

1. Conform art. 4 paragraful 1, fiecare parte comunică conferintei părților, prin intermediul secretariatului, elementele de informare de mai jos:

a) un inventar național al emisiilor antropice, pe surse, și al absorbtiei, prin absorbanti pentru toate gazele cu efect de sera, nereglementate prin Protocolul de la Montreal, în măsura în care mijloacele îi permit aceasta, utilizînd metode comparabile asupra cărora conferința părților cade de acord și a căror utilizare o va incuraja;

b) o descriere generală a măsurilor pe care aceasta le ia sau intenționează să le ia pentru a aplica convenția;

c) orice alta informație pe care partea o considera utila pentru a atinge obiectivul convenției și potrivita pentru a exprima în comunicarea sa, în măsura posibilului, date utile determinării tendințelor emisiilor antropice în lume.

2. Fiecare țara dezvoltata-parte și fiecare altă parte înscrisă în anexa nr. I vor include în comunicarea lor următoarele elemente de informare:

a) descrierea detaliată a politicilor și măsurilor pe care le-au adoptat pentru a se conformă angajamentului subscris la art. 4 paragraful 2 alin. a) și b);

b) estimarea precisa a efectelor pe care politicile și măsurile vizate la alin. a) le vor avea asupra emisiilor antropice de gaze cu efect de sera de la surse și asupra absorbtiei prin absorbanti în timpul perioadei vizate la art. 4 paragraful 2 alin. a).

3. În plus, fiecare țara dezvoltata-parte și fiecare altă parte dezvoltata, care figurează la anexa nr. II, dau detalii asupra măsurilor luate, conform art. 4 paragrafele 3-5.

4. Țările în curs de dezvoltare-părți vor putea sa propună, pe o baza voluntara, proiecte de finanțare precizînd tehnologiile, materialele, echipamentul, tehnicile sau practicile specifice necesare pentru a le executa și dând, dacă este posibil, o estimare a tuturor costurile suplimentare ale acestor proiecte, a progreselor scontate în reducerea emisiilor și a absorbtiei gazelor cu efect de sera, precum și o estimare a avantajelor pe care se poate conta.

5. Fiecare țara dezvoltata-parte și fiecare altă parte înscrisă în anexa nr. I vor prezenta comunicarea lor inițială în următoarele 6 luni după intrarea în vigoare a convenției în ceea ce le privește. Fiecare dintre părțile care nu figurează pe aceasta lista va prezenta comunicarea sa inițială în următorii 3 ani după intrarea în vigoare a convenției, în ceea ce o privește, sau după disponibilizarea resurselor financiare, conform art. 4 paragraful 3. Părțile care se numara printre țările puțin avansate vor fi libere sa aleagă data comunicării lor inițiale. Apoi, frecventa comunicării tuturor părților va fi fixată de conferința părților, care va tine cont de diferențele de scadenta indicate în prezentul paragraf.

6. Informațiile comunicate de părți în aplicarea prezentului articol vor putea fi transmise în cel mai scurt timp de secretariat conferintei părților și organelor subsidiare competente. Conferința părților va putea, la nevoie, sa revada procedurile de transmitere a informațiilor.

7. Începând de la prima sa sesiune, conferința părților va dispune asigurarea furnizarii unui ajutor tehnic și financiar țărilor în curs de dezvoltare-părți, la cererea acestora, care să le ajute sa reunească și sa comunice informațiile cerute în prezentul articol și sa recenzeze mijloacele tehnice și financiare necesare executării proiectelor propuse și măsurilor de riposta luate în baza art. 4. Acest ajutor va putea fi furnizat de alte părți, prin organizații internaționale competente și prin secretariat, după caz.

8. Orice grupare de părți poate, sub rezerva de a se conformă directivelor conferintei părților și de a o aviza în prealabil pe aceasta, să se achite de obligațiile enunțate în prezentul articol, prezentind o comunicare comuna, cu condiția de a include în aceasta o informație asupra modului în care fiecare parte s-a achitat de obligațiile individuale care îi revin din convenție.

9. Informațiile primite de secretariat și despre care partea care le furnizează va indica ca sunt confidențiale, după criterii pe care conferința părților le va stabili, vor fi compilate de secretariat, astfel încât sa păstreze acest caracter înainte de a fi transmise unuia dintre organele chemate să le primească și să le examineze.

10. Sub rezerva paragrafului 9 și fără a renunța la posibilitatea, pentru orice parte, de a face comunicarea sa publică oricând, comunicările prezentate de părți în aplicarea prezentului articol sunt puse de secretariat la dispoziția publicului concomitent cu supunerea lor conferintei părților.

Articolul 13

Reglementarea problemelor privind aplicarea

Conferința părților va studia, la prima sa sesiune, realizarea unui proces consultativ multilateral, la dispoziția părților, la cererea acestora, pentru reglementarea problemelor referitoare la aplicarea convenției.

Articolul 14

Reglementarea diferendelor

1. În caz de diferend între doua sau mai mult de doua părți privind interpretarea sau aplicarea convenției, părțile interesate se straduiesc sa îl regleze pe calea negocierii sau prin orice alt mijloc pașnic la alegerea lor.

2. Când ratifica, accepta sau aproba convenția sau adera la aceasta sau în orice moment care urmează acestora, o parte care nu este o organizație regionala de integrare economică poate declara, printr-un instrument scris depus depozitarului, ca, față de orice diferend legat de interpretarea sau aplicarea convenției, ea recunoaște ca obligatoriu de drept și în afară unei înțelegeri speciale referitoare la orice parte care accepta aceeași obligație:

a) supunerea diferendului Curții Internaționale de Justiție;

b) arbitrajul, conform procedurii pe care o va adopta imediat ce va fi posibil conferința părților printr-o anexa consacrată arbitrajului.

O parte care este o organizație regionala de integrare economică poate face, în materie de arbitraj, o declarație în acest sens, conform procedurii vizate la alin. b).

3. Declarația facuta în aplicarea paragrafului 2 rămâne în vigoare la expirarea sa conform prevederilor sale sau până la expirarea unei perioade de 3 luni de la data la care notificarea scrisă a revocării acestei declarații a fost depusa la depozitar.

4. Depunerea unei noi declarații, notificarea revocării unei declarații sau expirarea unei declarații nu afectează cu nimic o procedură începută la Curtea Internationala de Justiție sau la tribunalul arbitral, cu condiția ca părțile la diferend sa nu convină altfel.

5. Sub rezerva paragrafului 2, dacă la expirarea termenului de 12 luni de la data la care o parte a notificat unei alte părți existenta unui diferend între ele, părțile interesate nu au ajuns la rezolvarea diferendului dintre ele folosind mijloacele descrise la paragraful 1, diferendul, la cererea uneia dintre părțile la diferend, este supus concilierii.

6. O comisie de conciliere a fost creata la cererea oricăreia dintre părțile la diferend. Comisia este compusa din membrii desemnați, în număr egal, de fiecare parte interesată și dintr-un președinte ales de comun acord de membrii desemnați de părți. Comisia prezintă o recomandare pe care părțile o examinează cu buna-credința.

7. Conferința părților va adopta, de îndată ce va fi posibil, o procedură complementara de conciliere într-o anexa consacrată concilierii.

8. Dispozițiile prezentului articol se aplică oricărui instrument juridic conex pe care conferința părților îl poate adopta, cu condiția ca instrumentul sa nu dispună altfel.

Articolul 15

Amendamente la convenție

1. Orice parte poate propune amendamente la convenție.

2. Amendamentele la convenție sunt adoptate la o sesiune ordinară a conferintei părților. Textul oricărei propuneri de amendament la convenție este comunicat părților de către secretariat, cu cel puțin 6 luni înainte de reuniunea la care acesta este propus spre adoptare. Secretariatul comunică, de asemenea, propunerile de amendament semnatarilor convenției și, pentru informare, depozitarului.

3. Părțile nu precupetesc nici un efort pentru a ajunge la un acord prin consens asupra oricărei propuneri de amendament la convenție. Dacă orice efort în acest sens se dovedește inutil și nu intervine nici un acord, amendamentul este adoptat printr-un vot care să întrunească trei sferturi din majoritatea părților prezente și votante. Amendamentul adoptat este comunicat de către secretariat depozitarului, care îl transmite tuturor părților, pentru acceptare.

4. Instrumentele de acceptare a amendamentelor sunt depuse la depozitar. Orice amendament, adoptat conform paragrafului 3, intră în vigoare, pentru părțile care l-au acceptat, la 90 de zile de la data primirii de către depozitar a instrumentelor de acceptare a cel puțin trei sferturi din părțile la convenție.

5. Amendamentul intră în vigoare pentru oricare dintre celelalte părți la 90 de zile de la data depunerii, de către aceasta parte, la depozitar, a instrumentului sau de acceptare a respectivului amendament.

6. În spiritul prezentului articol, prin expresia părți prezente și votante se înțelege părțile care sunt prezente și care votează "pentru" sau "împotriva".

Articolul 16

Adoptarea și amendarea anexelor convenției

1. Anexele convenției fac parte integrantă din aceasta și, cu excepția dispoziției contrar exprimate, orice referința la convenție constituie o referința la anexele sale. Fără a prejudicia dispozițiile art. 14 paragraful 2 alin. b) și paragraful 7, anexele se limitează la liste, formule și alte documente descriptive cu caracter științific, tehnic, procedural și administrativ.

2. Anexele convenției sunt propuse și adoptate potrivit procedurii descrise la art. 15 paragrafele 2, 3 și 4.

3. Orice anexa adoptată în aplicarea paragrafului 2 intră în vigoare, pentru toate părțile la convenție, la 6 luni după data la care depozitarul le-a notificat adoptarea, excepție făcând părțile care, în același interval, notifica în scris depozitarului ca ele nu accepta aceasta anexa. Fața de părțile care retrag aceasta notificare de neacceptare, anexa intră în vigoare după 90 de zile de la primirea de către depozitar a notificării acestei retrageri.

4. Pentru propunerea, adoptarea și intrarea în vigoare de amendamente la anexele convenției, procedura este aceeași ca pentru propunerea, adoptarea și intrarea în vigoare a anexelor, conform paragrafelor 2 și 3.

5. Dacă adoptarea unei anexe sau a unui amendament la o anexa necesita un amendament la convenție, aceasta anexa sau acest amendament nu intră în vigoare decît atunci când amendamentul la convenție intra el însuși în vigoare.

Articolul 17

Protocoale

1. Conferința părților poate, la oricare dintre sesiunile sale ordinare, sa adopte protocoale la convenție.

2. Textul oricărui protocol este comunicat părților, de către secretariat, cu cel puțin 6 luni înainte de sesiune.

3. Regulile care determina intrarea în vigoare a oricărui protocol sunt definite de protocolul însuși.

4. Numai părțile la convenție pot fi părți la un protocol.

5. Numai părțile la un protocol iau decizii în virtutea respectivului protocol.

Articolul 18

Drept de vot

1. Fiecare parte la convenție dispune de un vot, sub rezerva dispozițiilor paragrafului 2 de mai jos.

2. În domeniile competentei lor, organizațiile de integrare economică regionala dispun, pentru a-și exercită dreptul lor de vot, de un număr de voturi egal cu numărul statelor membre care sunt părți la convenție. Aceste organizații nu exercita dreptul lor de vot dacă unul dintre statele membre îl exercita pe al său și invers.

Articolul 19

Depozitarul

Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite este depozitarul convenției și al protocoalelor adoptate conform art. 17.

Articolul 20

Semnarea

Prezenta convenție este deschisă semnării de către statele membre ale Organizației Națiunilor Unite sau membre ale unei instituții specializate a Națiunilor Unite, părți la Statutul Curții Internaționale de Justiție, precum și la organizațiile de integrare economică regionala, la Rio de Janeiro, în timpul Conferintei Națiunilor Unite asupra mediului și dezvoltării, apoi la sediul Organizației Națiunilor Unite, la New York, de la 20 iunie 1992 la 19 iunie 1993.

Articolul 21

Dispoziții tranzitorii

1. Până la sfârșitul primei sesiuni a conferintei părților, funcțiile de secretariat vizate la art. 8 vor fi exercitate provizoriu de către secretariatul creat de Adunarea generală a Națiunilor Unite prin Rezoluția sa nr. 45/212 din 21 decembrie 1990.

2. Șeful secretariatului provizoriu vizat la paragraful 1 de mai sus va colabora strins cu grupul interguvernamental de experți pentru studierea schimbării climei, astfel încât acesta să poată răspunde nevoilor obiective de aviz științific și tehnic obiectiv. Vor putea fi consultate alte organe științifice competente.

3. Fondul Global pentru Mediu al Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, al Programului Națiunilor Unite pentru Mediu și al Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare va fi entitatea internationala însărcinată să asigure, cu titlu provizoriu, funcționarea mecanismului financiar vizat la art. 11. Ar trebui, în aceasta privinta, ca fondul să fie reorganizat în mod corespunzător, iar componenta membrilor săi sa devină universala, pentru a putea răspunde la exigențele prevederilor art. 11.

Articolul 22

Ratificare, acceptare, aprobare sau aderare

1. Convenția este supusă ratificării, acceptării, aprobării sau aderării statelor și organizațiilor de integrare economică regionala. Ea va fi deschisă aderării a doua zi după ce va inceta să fie deschisă semnării. Instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare sunt depuse la depozitar.

2. Orice organizație de integrare economică regionala care devine parte la convenție, fără ca unul dintre statele sale membre să fie parte la aceasta, este legată prin toate obligațiile care decurg din convenție. Când unul sau mai multe state membre ale unei asemenea organizații sunt părți la convenție, aceasta organizație și statele sale membre cad de acord asupra responsabilităților lor în executarea obligațiilor pe care i le impune convenția. În caz asemănător, organizația și statele sale membre nu sunt abilitate sa exercite concomitent drepturile care decurg din convenție.

3. În instrumentele lor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, organizațiile de integrare economică regionala indica gradul lor de competența față de problemele determinate de convenție. În plus, aceste organizații informează depozitarul, care informează, la rindul sau, părțile despre orice modificare deosebită a gradului competentei lor.

Articolul 23

Intrarea în vigoare

1. Convenția va intra în vigoare după 90 de zile de la data depunerii celui de-al cincizecilea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.

2. Pentru fiecare stat sau organizație de integrare economică regionala care ratifica, accepta sau aproba convenția sau adera la ea după depunerea celui de-al cincizecilea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, convenția va intra în vigoare după 90 de zile de la data depunerii de către acest stat sau de către aceasta organizație a instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.

3. În spiritul paragrafelor 1 și 2, instrumentul depus de o organizație de integrare economică regionala nu este considerat în plus față de cele depuse de statele sale membre.

Articolul 24

Clauze restrictive

Nici o rezervă nu poate fi facuta la prezenta convenție.

Articolul 25

Denunțare

1. La expirarea termenului de 3 ani de la data intrării în vigoare a convenției pentru o parte, aceasta va putea sa o denunțe printr-o notificare scrisă la depozitar.

2. Aceasta denunțare va avea efect la expirarea termenului de un an de la data la care depozitarul a primit notificarea sau la orice data ulterioară specificată în respectiva notificare.

3. Orice parte care a denunțat convenția va fi considerată ca având denunțat și orice protocol la care ea este parte.

Articolul 26

Texte autentice

Originalul prezentei convenții, ale carei texte în limbile engleza, arabă, chineza, spaniola, franceza și rusa sunt în egala măsura autentice, va fi depus la Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite.

În baza acestuia, subsemnații, legal autorizați în acest scop, au semnat prezenta convenție.

Facuta la New York la data de 9 mai 1992.

^1) Prin acest termen se înțelege și politicile și măsurile adoptate de organizațiile de integrare economică regionala.