Decizia nr. 45/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Toma - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 376 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Eugenia Stanciu, Constantin Crăcană, Ion Fabian, Vasile Pavel, Ioan Crețu, Dumitru Stănicel, Câmpean Teodor Georgevici și Maria Virginia Georgevici în Dosarul nr. 3.070/Ap/2004 al Curții de Apel Brașov - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. Arată că, reglementând dispozițiile criticate, legiuitorul a dorit să grăbească executarea hotărârilor, având în vedere faptul că, oricum, până la momentul în care are loc aceasta, trece o perioadă relativ mare de timp.

Așa fiind, prevederile art. 376 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu contravin Legii fundamentale, întrucât nu îngrădesc în nici un fel liberul acces la justiție și nici egalitatea de tratament, situațiile juridice diferite impunând tratamente juridice diferite.

Constată că prevederile art. 44 și 47 din Constituție nu au incidență în cauza de față.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 9 septembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 3.070/Ap/2004, Curtea de Apel Brașov - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 376 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Eugenia Stanciu, Constantin Crăcană, Ion Fabian, Vasile Pavel, Ioan Crețu, Dumitru Stănicel, Câmpean Teodor Georgevici și Maria Virginia Georgevici.

Autorii excepției de neconstituționalitate consideră că dispozițiile art. 376 alin. 1 din Codul de procedură civilă, "cu referire la art. 374 alin. 1 din Codul de procedură civilă", care dau posibilitatea executării unei hotărâri definitive, sunt neconstituționale în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (1) și (2), art. 44 alin. (1) și (2), art. 47 și ale art. 124 alin. (1) și (2) din Constituție. Arată că debitorii proprietari, al căror drept de proprietate a fost recunoscut de justiție, și creditorul nu sunt egali, câtă vreme creditorul poate evacua debitorii din proprietatea acestora, până la soluționarea irevocabilă a procesului de comparare a titlurilor.

Așa fiind, dreptul debitorilor de a avea acces liber la justiție pentru soluționarea recursului este îngrădit de posibilitatea executării hotărârii atacate, prin obligarea lor de a-și părăsi proprietatea.

Ca atare, dreptul de proprietate al acestora nu este nici garantat și nici ocrotit egal cu cel al creditorului.

Totodată, dreptul debitorilor la un nivel de trai corespunzător, care presupune obligația statului de a-l asigura, este încălcat, prin posibilitatea executării unei hotărâri care nu este irevocabilă, cu neglijarea totală a oricărei norme de protecție socială.

În sfârșit, atâta vreme cât se dă preferință unui drept de proprietate față de altul, dobândit în condițiile legii, justiția nu poate fi considerată nici unică, nici egală și nici imparțială.

Dispozițiile art. 376 din Codul de procedură civilă creează astfel debitorilor o situație păgubitoare, întrucât aceștia, prin executarea hotărârii recurate, a cărei executare s-a cerut a fi suspendată până la judecarea recursului, pot fi evacuați din apartamentele proprietate personală, dobândite în mod valabil, prin cumpărare cu bună-credință, conform

Legii nr. 112/1995 .

Curtea de Apel Brașov - Secția civilă apreciază că dispozițiile art. 376 alin. 1 din Codul de procedură civilă preîntâmpină exercitarea abuzivă a drepturilor și depășirea termenului rezonabil de executare, așa cum este prevăzut în art. 6 paragraf 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În concluzie, instanța de judecată apreciază că excepția de neconstituționalitate a art. 376 alin. 1 din Codul de procedură civilă, cu referire la art. 374 alin. 1 din același cod, este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Guvernul constată că principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. Constată că, în cazul în care, în condițiile art. 376 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se învestesc cu formulă executorie hotărâri care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, acestea vor putea fi puse în executare, în condițiile legii, întrucât dreptul de a cere executarea silită nu poate fi condiționat de exercitarea de către debitor a tuturor căilor legale de atac împotriva titlului executoriu. Apreciază că textul de lege criticat reprezintă exclusiv o garanție a asigurării echilibrului între persoane cu interese contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 21 și art. 124 alin. (2) din Constituție, consideră că aceasta nu poate fi reținută. Arată în acest sens că, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, întreaga procedură de executare silită, inclusiv textul de lege criticat, este prevăzută de lege, respectiv de partea a V-a din Codul de procedură civilă. Din ansamblul acestor reglementări rezultă că părțile au acces la justiție, iar debitorul are la dispoziție garanții procedurale care îi permit să se adreseze instanței și, pentru motive întemeiate, să solicite suspendarea executării sau chiar anularea titlului care se execută.

De altfel, stabilirea conținutului și limitelor dreptului de proprietate implică, în mod necesar, o restrângere a exercițiului său în considerarea drepturilor și intereselor altor persoane.

Constată că dispozițiile art. 47 alin. (1) din Constituție nu au nici o legătură cu prevederile de lege criticate.

În concluzie, Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 376 alin. 1 din Codul de procedură civilă urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că reglementarea criticată se aplică tuturor persoanelor aflate în situația prevăzută în ipoteza normei, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, nerelevând astfel nici o contradicție cu prevederile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție.

Totodată, textul de lege dedus controlului nu aduce atingere, sub nici un aspect, accesului liber la justiție. Dispozițiile art. 376 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu împiedică persoana împotriva căreia se face executarea de a se prevala de toate garanțiile procedurale care îi permit să se adreseze instanței, să formuleze contestație la executare și să solicite suspendarea sau întoarcerea executării.

Nu poate fi reținută nici critica de neconstituționalitate prin raportare la dispozițiile art. 124 alin. (1) din Constituție, întrucât întreaga procedură de executare silită, inclusiv învestirea cu formulă executorie a hotărârilor, este prevăzută de lege, respectiv de Codul de procedură civilă.

În ceea ce privește prevederile art. 44 alin. (1) și (2) și ale art. 47 alin. (1) și (2) din Constituție, acestea nu au incidență în cauză.

În concluzie, Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 376 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 376 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Textul de lege criticat are următorul conținut: "Se învestesc cu formula executorie hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, înscrisurile autentice, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege."

Autorul excepției susține că dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (1) și (2), art. 44 alin. (1) și (2), art. 47 și ale art. 124 alin. (1) și (2) din Constituție, care au următorul conținut:

- Art. 16 alin. (1) și (2): "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";

- Art. 21 alin. (1) și (2): "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 44 alin. (1) și (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală.";

- Art. 47: "(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent.

(2) Cetățenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistență medicală în unitățile sanitare de stat, la ajutor de șomaj și la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetățenii au dreptul și la măsuri de asistență socială, potrivit legii.";

- Art. 124 alin. (1) și (2): "(1) Justiția se înfăptuiește în numele legii.

(2) Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că aceasta este neîntemeiată și, în consecință, urmează să fie respinsă pentru următoarele considerente:

Adoptarea reglementării criticate a fost impusă de preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celerității în derularea procedurii de executare silită, în concordanță cu reglementarea de principiu în materie, consacrată prin art. 300 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia recursul nu este suspensiv de executare decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.

Nu se poate susține că astfel s-ar încălca principiul egalității de tratament între părțile în litigiu, nu doar pentru că acestea, aflându-se în situații diferite, nu pot beneficia de același tratament, ci și, mai ales, pentru că soluția preconizată de autorii excepției, potrivit căreia începerea executării silite ar trebui condiționată de pronunțarea unei hotărâri irevocabile ar fi de natură să îl prejudicieze pe reclamant, al cărui drept, deși recunoscut de două instanțe (în fond și apel), nu ar putea fi valorificat în considerarea protecției unui interes ipotetic al pârâtului, a cărui legitimitate fusese infirmată de aceleași două instanțe.

O asemenea susținere nu poate fi reținută nici pentru că acesta din urmă are posibilitatea, prevăzută la art. 300 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă, de a solicita și obține suspendarea executării hotărârii recurate pentru motive temeinice și cu plata unei cauțiuni; de asemenea, chiar în ipoteza în care instanța nu dispune suspendarea, pârâtul, în măsura în care i se admite recursul, poate obține întoarcerea executării.

Nici critica referitoare la îngrădirea accesului liber la justiție nu poate fi primită în considerarea rațiunilor evidențiate mai sus.

În sfârșit, invocarea ca texte de referință a art. 44 alin. (1) și (2), art. 47 alin. (1) și (2) și art. 124 alin. (1) și (2) din Constituție este lipsită de relevanță, domeniul de incidență al acestora fiind cu totul altul decât acela al normei procedurale criticate, ceea ce înlătură de plano posibilitatea oricărei coliziuni între ele, raționamentul prin care se tinde la acreditarea unei pretinse relații de contrarietate între respectivele texte fiind artificial și forțat.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 376 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Eugenia Stanciu, Constantin Crăcană, Ion Fabian, Vasile Pavel, Ioan Crețu, Dumitru Stănicel, Câmpean Teodor Georgevici și Maria Virginia Georgevici în Dosarul nr. 3.070/Ap/2004 al Curții de Apel Brașov - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 ianuarie 2005.