Decizia nr. 676/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 313/1879

pentru anularea clauzei penale din oarecare contracte și pentru adaosul unui alineat la art. 1089 din Codul civil, excepție ridicată de Banca Populară Română Cooperativa de Credit - Agenția Tulcea, prin lichidator judiciar Societatea Comercială "Real - Reorganizare, Administrare, Lichidare" - S.R.L. București în Dosarul nr. 1.074/2006 al Judecătoriei Tulcea.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 aprilie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 1.074/2006, Judecătoria Tulcea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 313/1879

pentru anularea clauzei penale din oarecare contracte și pentru adaosul unui alineat la art. 1089 din Codul civil, excepție ridicată de Banca Populară Română Cooperativa de Credit - Agenția Tulcea, prin lichidator judiciar Societatea Comercială "Real - Reorganizare, Administrare, Lichidare" - S.R.L. București într-un litigiu având ca obiect soluționarea cererii de constatare a nulității absolute a clauzei penale cuprinse într-un contract de împrumut.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată că

Legea nr. 313/1879

contravine principiului constituțional al accesului liber la justiție, întrucât privează pe creditor de un drept al său convenit pe cale convențională, și anume acela de a sancționa debitorul care nu își achită ratele la scadența convenită, prin stabilirea unei clauze penale.

Judecătoria Tulcea apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, fiind respectate prevederile art. 21 din Constituție.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât reglementarea în discuție asigură un tratament juridic egal pentru toți cei interesați în realizarea acelorași drepturi, dându-se astfel urmare cerințelor prevederilor art. 16 din Constituție.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât textul legal criticat nu îngrădește dreptul părților interesate de a se adresa justiției și de a beneficia de toate garanțiile procesuale menite să le asigure dreptul la un proces echitabil și la soluționarea acestuia într-un termen rezonabil.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Legii nr. 313/1879

pentru anularea clauzei penale din oarecare contracte și pentru adaosul unui alineat la art. 1089 din Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 40 din 20 februarie 1879, și are următorul cuprins:

- Art. 1: "Clauza penală, aflată în contracte de împrumuturi sau de prestații în natură, este și va rămânea anulată, oricare va fi data actului a cărui executare se cere, însă numai dacă termenul exigibilității creanței va cădea în urma promulgării acestei legi.

Judecătorul, în caz de împrumut, va putea condamna numai la plata dobânzii prevăzuta de art. 1589 din Codul civil, sau, în caz de alte obligațiuni, la daune-interese, conform art. 1084 din Codul civil.";

- Art. 2: "Dacă clauza penală nu va fi stipulată direct, ci va fi deghizată sub o altă formă, sau va rezultă din condițiunile actului, judecătorul va aprecia și va putea anula din contract aceea ce ar avea caracterul de clauză penală, putând aplica, după cazuri, art. 1589 sau art. 1084 din Codul civil.";

- Art. 3: "La art. 1089 din Codul civil se adaugă următorul aliniat:

«Clauza prin care, de mai înainte și în momentul formării unei convențiuni alta decât o convențiune comercială, se va stipula dobânda la dobânzile datorate pentru un an, sau pentru mai puțin ori mai mult de un an, sau la alte venituri viitoare, se va declara nulă»".

Textul constituțional invocat în susținerea excepției este cel al art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

Dispozițiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate sub aspectul avut în vedere de autorul excepției. Astfel, Curtea, prin

Decizia nr. 541 din 27 iunie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 8 august 2006, a constatat că dispozițiile

Legii nr. 313/1879

sunt constituționale, stabilind că prevederile Constituției garantează liberul acces la justiție în măsura în care este satisfăcută cerința imperativă privind legitimitatea dreptului sau a interesului apărat. Or, în condițiile în care legea interzice instituirea clauzei penale în contractele de împrumut sau prestații în natură, sub sancțiunea nulității, potrivit art. 966 coroborat cu art. 968 din Codul civil, ce prevăd că obligația fondată pe o cauză ilicită , prohibită de legi, nu poate avea nici un efect, dispozițiile constituționale ale art. 21 nu pot fi invocate într-o astfel de situație, dreptul a cărui valorificare se pretinde în justiție fiind, în mod vădit, nelegitim.

Întrucât până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 313/1879

pentru anularea clauzei penale din oarecare contracte și pentru adaosul unui alineat la art. 1089 din Codul civil, excepție ridicată de Banca Populară Română Cooperativa de Credit - Agenția Tulcea, prin lichidator judiciar Societatea Comercială "Real - Reorganizare, Administrare, Lichidare" - S.R.L. București în Dosarul nr. 1.074/2006 al Judecătoriei Tulcea.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 octombrie 2006.