Proclamație nr. 2/1864

Romaniloru!

Prin proclamatiunea Mea din 2/14 Maiu trecutu, Eu vamu espusu motivele de înaltă necesitate care m'au nevoitu a disolva Adunarea electiva, intemeiata pe basele anecsei a 2 a Conventiunei din 7/19 Augustu 1858, și a face unu apelu la Natiune, pentru ca ea sa judece între Alesulu vostru și între desfiintata Adunare.

Totu atuncea v'amu espusu și causele care, aprobe de sese ani, au tinutu România pe locu.

Aceste cause erau, pe de o parte spiritulu de patritu ce domina lucrările majoritatei Adunarei, și pe de altă parte defectousitatea Legei electorale.

În dilele de 10/22, 14/26 Maiu, Națiunea, prin 682, 621 voturi, a respunsu la apelulu Domnului vostru, și a aprobatu principiile Statului și ale Legei electorale, supuse sufragiului seu.

Însă, aceste noue instituțiuni, votate de Natiune, schimbau mai multe articole din Convențiunea Europeană și oborau anecsa a 2 a acestei Convențiuni, adică legea Electorale.

O asemenea mare reforma avea dar trebuinta de recunoscerea Curții Suzerane și a Puteriloru garante esistintei politice a României, și care au sub-scrisu acea Convențiune.

Eu, acesta v'amu aretat'o din inceputu.

În dina de 21 Maiu, 2 Iunie, cînd înaltă Comisiune ad-hoc a depusu în manile Mele rostirea voinței naționale, Eu v'amu disu aceste cuvinte: "Dupe ce inaltele Puteri au garanatu prin tratate solanele esistenta nostra politica, ele au aceiași buna-voința voru reconosce institutiunile ce Aleslu terei și voința naționala le-au judecatu ca neaparate pentru fericirea din launtru a României."

Dupe câte-va dile în urma, v'amu anuntiatu ca Me duceamu la Constantinopole, spre a întări autonomia terei prin o noua înțelegere internationala.

Sperantele Mele, sperantele vostre s'au realisatu. Majestatea Sa Sultanulu, augustulu nostru Suzeranu, și Puterile garante, au resunoscutu nouele instituțiuni ale României, create prin plebiscitulu din 10/22, 14/26 Maiu 1864.

Din actele ce totu astadi le promulgu și le aducu la cunoscinta vostra, ve veți convinge ca modificatiunile ce Am adoptatu, în împreună înțelegere cu Înaltă Porta și cu adesiunea tutuloru Puteriloru garante, nu schimbma și nu lovescu în nimicu esistenta și basele fundamentale ale institutiuneloru aprobate de Natiune.

Și încă, aceste modificatiuni nu suntu de catu provisorii; ele voru putea a se preface și a se îndeplini de Corpurile legiuitore în viitorea loru sesiune.

Căci, Romaniloru, trebuie se v'o spuiu, și singuri voi o puteti constata, România numai de astadi reintra în autonomia se din launtru, cuprinsă în vechile nostre capitulatiuni încheiate cu Înaltă Porta și garantate prin tratatulu da la Paris.

Pînă acumu, acesta autonomie în faptu era lovită în mai multe privinte. Ce era, de esemplu, anecsa a II-a a conventiunei, adică Legea electorală, care nu se putea schimba, de catu consimtimentulu din afară?

Asta data, Inaltele puteri tiindu sema de vechile nostre drepturi și de tratatulu de Paris, prin care Europa a luatu sub garanta sa esistinta nostra politica, au consfintitu în tota întinderea autonomia nostra din launtru. În capulu actului prin care s'au recunoscutu nouiele instituțiuni ale României, Înaltă Porta, cu împreună înțelegere a Puteriloru garante, a inscrisu aceste cuvinte:

"Principatele-Unite pota în viitoru a modifica și a schimba legile care privescu administrațiunea lora din launtra, cu concursulu legalu alu tutuloru Puteiloru stabilite, și fără nici o interventiune."

De astadi dar, și nu numai de astadi, Națiunea Română reintra în autonomia se; de acumu ea va putea modifica și îmbunătăți institutiunele sale din launtru, fără nici o interventiune din afară.

Romaniloru! viitorulu este alu nostru.

Tari prin solanelulu votu data de Natiune în dilele memorabile de 10/22, 14/26 Maiu, sa ne aretamu pururea demni și recunoscatori de buna-voința a Curtei Suzerane și a Puteriloru plebiscitului și prin patriotismulu și intelepciunea ce ați desvelitu în mijloculu greleloru împrejurări prin care amu trecutu.

Încrederea între Natiune și Alesulu ei sa devie încă și mai mare, ca ast-feliu sa cascigamu timpulu perdutu ca ast-feliu iubita nostra Patrie să se bucure în curindu de rodulu suferinteloru și alu sacrificiiloru sale; ca ast-feliu Națiunea Română se dobindesca loculu ce i se cuvine a ocupa în marea familie Europeană.

Sa salutamu dar cu căldură fiitorele Adunări legiuitore, căci respectându secularele nostre legături cu Înaltă Porta, mentinendu principiile fundamentale ale Conventiunei din 7/19 Augustu 1858, și ale noueloru instituțiuni, - ele sînt chiemate a desvolta legile și libertățile nostre publice, și asa a completa și a aseda pe base solide Constitutiunea din launtru a României.

Sa traiasca România!

ALECSANDRU IOAN

Cogalnicenu,

Balanescu,

D. Bolintinenu,

P. Orbescu,

Generalu Manu.