Decizia nr. 79/1994

Ion Filipescu - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Miklos Fazakas - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol soluționarea recursului declarat de Banca "Dacia Felix" - S.A. Cluj-Napoca împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 34 din 27 aprilie 1994 .

La apel nominal făcut în ședința publică s-a prezentat recurenta Banca "Dacia Felix" - S.A. Cluj-Napoca prin reprezentant, consilier juridic șef Jurjut Petru, lipsa fiind intimata Direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat Sibiu.

Procedura legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele completului da cuvintul reprezentantului recurentei care solicită admiterea recursului și casarea deciziei atacate, dezvoltind oral motivele de recurs formulate în scris.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea recursului, aratind ca decizia atacată a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor constituționale și legale privind competența Curții Constituționale și totodată, ca decizia atacată este în concordanta cu practica Curții.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

În Dosarul nr. 1267/1994 al Judecătoriei Sibiu, reclamanta Banca "Dacia Felix" - S.A. Cluj-Napoca a invocat excepția de neconstituționalitate a Ordinului ministrului finanțelor nr. 1363/1993, aratind ca aceasta încalcă prevederile art. 138 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege.

Prin Decizia nr. 34 din 27 aprilie 1994, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția invocată, pe motiv ca, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , excepția poate viza numai legile și ordonanțele, nu și actele emise de autoritățile administrației publice centrale sau locale.

Împotriva acestei decizii Banca "Dacia Felix" - S.A. Cluj-Napoca a declarat recurs, aratind în esenta:

1. Noțiunea de lege la care se referă

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

se referă nu numai la actul legislativ adoptat sub forma de lege de Parlament și promulgat de Președintele României, ci la orice norma de drept invocată în procesele pendinte în fața instanțelor judecătorești. Pe baza acestui motiv, se solicita admiterea recursului, casarea deciziei și declararea ca neconstitutional a textului atacat din ordinul ministrului finanțelor sus-citat.

2. Curtea greșit a respins excepția ca vadit nefondata, în loc să-și decline competența în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, deoarece erau aplicabile dispozițiile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă. În baza acestui motiv subsidiar, se solicita admiterea recursului și declinarea competentei.

Deoarece soluționarea excepției s-a făcut, în temeiul

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , fără citarea părților, după declararea recursului s-au solicitat punctele de vedere, conform art. 24 alin. (3) din aceeași lege, Camerei Deputaților, Senatului și Guvernului.

Camerele Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere până la data stabilită în acest scop, dar s-a primit la dosar un răspuns adresat Guvernului de către ministrul finanțelor, în care se justifica posibilitatea de a emite ordine și legalitatea textului atacat. Se apreciază ca decizia Curții este temeinica, dar nu se face nici o referire la motivarea acesteia și la motivele recursului.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

examinînd decizia atacată, încheierea de sesizare, motivele de recurs, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile recurentei Banca "Dacia Felix" - S.A. Cluj-Napoca și ale reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale atacate ca neconstituționale, raportate la prevederile Constituției, precum și la cele ale

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Primul motiv de recurs, care vizează susținerea în sensul că prin noțiunea de lege se înțelege toate actele normative, urmează a fi înlăturat ca nefondat. Practica Curții este constanta în sensul că prin notiune de lege, la care se referă art. 144 lit. c) din Constituție și

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/ 1992 , se înțelege numai actul adoptat de Parlament și promulgat de Președintele României (Decizia Curții Constituționale nr. 37/1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 1 septembrie 1993, și Decizia Curții Constituționale nr. 5/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 10 martie 1994).

Conceptia Constituției referitoare la controlul constituționalității legii are în vedere acest concept, rezultind din imbinarea criteriului formal cu cel material, întrucît conținutul legii este determinat de importanța acordată de legiuitor aspectelor reglementate. Rezultă ca termenul de lege nu este folosit în art. 144 lit. c) în sensul larg, cuprinzând toate actele normative, ci doar în sensul sau strict de act legislativ adoptat de Parlament. Aceasta este și ratiunea pentru care art. 144 lit. c) din Constituție și

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

se referă nu numai la legi, ci și la ordonanțe.

Curtea constata ca Decizia nr. 34/1994 pronunțată la judecata în fond este temeinica și legală, iar conformitatea cu dispozițiile Constituției a actelor normative și individuale ale autorităților administrației publice centrale sau locale în sfera contenciosului administrativ, în sens de litigiu de competența instanțelor judecătorești, potrivit

art. 125 din Constituție și Legii nr. 29/ 1990 .

Nici cel de-al doilea motiv de recurs, care vizează stabilirea de către Curte a instanței competente să soluționeze în fond litigiu și, pe cale de consecința, posibilitatea declinarii competentei în favoarea acesteia, nu este fondat.

Potrivit Constituției și legii sale de organizare, Curtea se pronunța numai asupra excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, și nu îi revine atributia sa stabilească instanța competența să soluționeze pe fond litigiul, problema ce este de atributul exclusiv al instanțelor judecătorești. Aceasta cu atât mai mult cu cît în materia contenciosului administrativ competența materială este împărțită de art. 2 și de art. 3 din Codul de procedură civilă între tribunale și curțile de apel, iar prin plîngerea adresată Judecătoriei Sibiu se solicita și anularea procesului-verbal de sancționare, ceea ce presupune, de asemenea, stabilirea competentei.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A. c), art. 25 și

art. 26 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

În numele legii

D E C I D E :

Respinge recursul formulat de Banca "Dacia Felix" - S.A. Cluj-Napoca împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 34 din 27 aprilie 1994 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 14 iulie 1994.

Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.