Convenția din 3 martie 1994

Articolul 1

Persoane vizate

Prezenta convenție se va aplica persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

Articolul 2

Impozite vizate

1. Prezenta convenție se va aplica impozitelor pe venit și pe capital stabilite în numele fiecărui stat contractant sau autorităților sale locale ori al unităților sale administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.

2. Vor fi considerate impozite pe venit și pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe câștigurile provenite din înstrăinarea proprietății mobiliare sau imobiliare, precum și impozitele asupra creșterii capitalului.

3. Impozitele existente asupra cărora se va aplica prezenta convenție sunt:

a) În România:

(i) impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice;

(îi) impozitul pe profiturile persoanelor juridice;

(iii) impozitul pe salarii și pe alte remunerații similare;

(iv) impozitul pe veniturile realizate din activități agricole;

(v) impozitul pe dividende;

(denumite în continuare impozit român);

b) În Republica Slovaca:

(i) impozitul pe veniturile persoanelor fizice;

(îi) impozitul pe veniturile persoanelor juridice;

(iii) impozitul pe proprietatea imobiliară;

(denumite în continuare impozit slovac).

4. Prezenta convenție se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau în esenta similare, care sunt stabilite după data semnării acestei convenții, în plus sau în locul impozitelor existente la care se face referire în paragraful 2. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricăror modificări importante aduse în legislatiile lor fiscale.

Articolul 3

Definiții generale

1. În sensul prezentei convenții, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:

a) expresiile un stat contractant și celălalt stat contractant înseamnă România sau Republica Slovaca, după cum cere contextul;

b) termenul România înseamnă România și, folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul României, inclusiv marea sa teritorială, precum și zona economică exclusiva, asupra cărora România își exercită suveranitatea, drepturile suverane sau jurisdicția, în concordanta cu propria sa legislație și cu dreptul internațional cu privire la explorarea și exploatarea resurselor naturale, biologice și minerale, aflate în apele marii, pe fundul și în subsolul acestor ape;

c) termenul Slovacia înseamnă Republica Slovaca și, folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul asupra căruia Republica Slovaca își exercită suveranitatea, drepturile suverane sau jurisdicția, în concordanta cu regulile dreptului internațional și unde legislația sa fiscală este în vigoare;

d) termenul impozit înseamnă impozit român sau slovac, după cum cere contextul;

e) termenul persoana include o persoană fizica, o societate sau orice alta asociere de persoane;

f) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice alta entitate care este tratata ca persoana juridică în scopul impozitării;

g) expresiile întreprindere a unui stat contractant și întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant și o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

h) termenul național înseamnă:

(i) în cazul României, orice persoană fizica având cetățenia României și toate persoanele juridice, asocierile de persoane și orice alta entitate având statutul în conformitate cu legislația în vigoare în România;

(îi) în cazul Republicii Slovace, orice persoană fizica având naționalitatea Slovaciei și orice persoană juridică, asociere de persoane sau asociație având statutul în conformitate cu legislația în vigoare în Slovacia;

i) expresia transport internațional înseamnă orice transport efectuat cu o nava, vapor, aeronava, vehicul feroviar sau rutier, exploatate de o întreprindere care are locul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepția cazului când asemenea transport este efectuat numai între locuri situate în celălalt stat contractant;

j) expresia autoritate competentă înseamnă:

(i) în cazul României, ministrul finanțelor sau reprezentantul sau autorizat;

(îi) în cazul Republicii Slovace, ministrul finanțelor sau reprezentantul sau autorizat.

2. În ce privește aplicarea acestei convenții de un stat contractant, orice termen care nu este definit în convenție, dacă contextul nu cere o interpretare diferita, va avea înțelesul pe care îl are în cadrul legislației acestui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenție se aplică.

Articolul 4

Rezident

1. În sensul prezentei convenții, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, potrivit legislației acelui stat, este supusă impunerii urmare domiciliului sau, rezidentei, locului de conducere sau oricărui alt criteriu de natura similară. Dar aceasta expresie nu include o persoană care este supusă impozitării în acel stat numai pentru faptul ca realizează venituri din surse aflate în acel stat ori are capital situat acolo.

2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizica este rezidență a ambelor state contractante, atunci statul sau va fi determinat după cum urmează:

a) aceasta va fi considerată rezidență a statului contractant în care are o locuinta permanenta la dispoziția sa; dacă dispune de o locuinta permanenta la dispoziția sa în ambele state contractante va fi considerată rezidență a statului contractant cu care legăturile sale personale și economice sunt mai strinse (centrul intereselor vitale);

b) dacă statul contractant în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale, nu poate fi determinat sau dacă ea nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziția sa în nici unul dintre statele contractante, atunci ea va fi considerată rezidență a statului contractant în care locuiește în mod obișnuit;

c) dacă aceasta persoana locuiește în mod obișnuit în ambele state contractante sau în nici unul dintre ele, ea va fi considerată rezidență a statului contractant al cărui național este;

d) dacă aceasta persoana este național al ambelor state contractante sau al nici unuia dintre ele, autoritățile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decît o persoană fizica, este rezidență a ambelor state contractante, atunci va fi considerată rezidență a statului contractant în care se afla locul conducerii sale efective.

Articolul 5

Sediul permanent

1. În sensul prezentei convenții, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea își desfășoară în întregime sau în parte activitatea sa.

2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:

a) un loc de conducere;

b) o sucursala;

c) un birou;

d) o uzina;

e) un atelier;

f) o ferma, o plantație, o livada sau o vie;

g) o mina, un put petrolier sau de gaze, o cariera sau orice alt loc de extracție a resurselor naturale; și

h) un depozit pentru orice livrare de produse în vederea obținerii unui venit.

3. Expresia sediu permanent cuprinde, de asemenea:

a) un șantier de construcții, un proiect de construcție, montaj sau instalatie sau activitățile de supraveghere în legătură cu acestea, dar numai când asemenea șantier, proiect sau activități durează o perioadă mai mare de 9 luni, în orice perioada de 12 luni;

b) furnizarea de servicii, inclusiv servicii de consultanța și manageriale de către o întreprindere a unui stat contractant prin angajații săi sau alt personal angajat în celălalt stat contractant, cu condiția ca aceste activități sa dureze, pentru același proiect sau un proiect conex, o perioadă sau perioade care insumeaza mai mult de 6 luni în orice perioada de 12 luni.

4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent va fi considerată că nu include:

a) folosirea de instalații exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrării de produse sau mărfuri aparținând întreprinderii, fără a se obține venit;

b) menținerea unui stoc de produse sau mărfuri aparținând întreprinderii exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrării, fără a se obține venit;

c) menținerea unui stoc de produse sau mărfuri aparținând întreprinderii exclusiv în scopul prelucrării de către o alta întreprindere;

d) vânzarea de produse sau mărfuri aparținând întreprinderii expuse în cadrul unui tirg sau expoziții temporare ocazionale internaționale, după închiderea tirgului sau expoziției menționate;

e) menținerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scopul cumpărării de produse sau mărfuri sau colectării de informații pentru întreprindere;

f) menținerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scopul desfășurării, pentru întreprindere, a oricărei alte activități cu caracter pregatitor sau auxiliar;

g) menținerea unui loc fix de afaceri exclusiv pentru orice combinare de activități menționate în subparagrafele a) - f), cu condiția ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din aceasta combinare să aibă un caracter pregatitor sau auxiliar.

5. Independent de prevederile paragrafelor 1 și 2, când o persoană - alta decît un agent cu statut independent, căruia i se aplică prevederile paragrafului 6 - își desfășoară activitatea în numele unei întreprinderi, are și exercită în mod obișnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, acea întreprindere va fi considerată ca are un sediu permanent în acel stat, în legătură cu orice activități pe care acea persoana le exercita pentru întreprindere, în afară de cazul când activitățile acestei persoane sunt limitate la cele menționate în paragraful 4, care, dacă sunt exercitate prin intermediul unui loc fix de afaceri, nu ar face acest loc fix de afaceri un sediu permanent, potrivit prevederilor acelui paragraf.

6. O întreprindere nu va fi considerată ca are un sediu permanent în celălalt stat contractant numai prin faptul ca aceasta exercita activitate de afaceri în acel celălalt stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiția ca aceste persoane sa acționeze în cadrul activității lor obișnuite.

7. Faptul ca o societate care este rezidență a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidență a celuilalt stat contractant, sau care exercită activitate de afaceri în acel celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod), nu este suficient pentru a face una dintre aceste societăți un sediu permanent al celeilalte.

Articolul 6

Venituri din proprietăți imobiliare

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăți imobiliare (inclusiv venitul din agricultura sau din exploatări forestiere) situate în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Expresia proprietăți imobiliare are înțelesul care este atribuit de legislația statului contractant în care proprietățile în cauza sunt situate. Termenul va include, în orice caz, accesoriile proprietății imobiliare, inventarul viu și echipamentul utilizat în agricultura și în exploatările forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăților imobiliare și drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor și altor resurse naturale; navele, vapoarele, aeronavele, vehiculele feroviare și rutiere nu vor fi considerate proprietăți imobiliare.

3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obținute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a proprietății imobiliare.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 3 se vor aplica, de asemenea, veniturilor provenind din proprietăți imobiliare ale unei întreprinderi și veniturilor din proprietăți imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.

Articolul 7

Profiturile întreprinderii

1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când întreprinderea exercita activitate de afacere în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercita activitate de afacere în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai acea parte care este atribuibila acelui sediu permanent.

2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercita activitate de afacere în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, profiturile pe care le-ar fi putut realiza, dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă și separată, exercitind activități identice sau similare în condiții identice sau similare și tratind cu toată independenta cu întreprinderea al carei sediu permanent este.

3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent vor fi admise la scădere cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere și cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul în care se afla situat sediul permanent sau în altă parte. Aceste prevederi vor fi aplicabile sub rezerva restrictiilor prevăzute de legislația interna.

4. În măsura în care, într-un stat contractant, se obișnuiește ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părți componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu va împiedica acel stat contractant sa determine profitul impozabil în conformitate cu repartiția uzuală; metoda de repartizare adoptată va fi totuși aceea prin care rezultatul va fi în concordanta cu principiile enunțate în prezentul articol.

5. Nici un profit nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru faptul ca acest sediu permanent cumpara produse sau mărfuri pentru întreprindere.

6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent va fi determinat în fiecare an prin aceeași metoda, în afară de cazul când exista motive temeinice și suficiente de a proceda altfel.

7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenții, atunci prevederile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile prezentului articol.

Articolul 8

Transporturi internaționale

1. Profiturile obținute din exploatarea în trafic internațional a navelor, vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare și rutiere vor fi impozabile numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii.

2. Dacă locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval se afla la bordul unei nave sau vapor, atunci acesta se va considera a fi situat în statul contractant în care se afla portul de înregistrare a navei sau vaporului sau, dacă nu exista un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care exploatează nava sau vaporul.

3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, profiturilor obținute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenție internationala de transporturi, precum și asupra dobinzilor aferente fondurilor legate numai de exploatarea navelor, vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare și rutiere.

Articolul 9

Întreprinderi asociate

1. Când:

a) o întreprindere a unui stat contractant participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau

b) aceleași persoane participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant și a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; și

fie într-un caz, fie în celălalt, cele doua întreprinderi sunt legate în relațiile lor financiare sau comerciale prin condiții acceptate sau impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile, care, fără aceste condiții, ar fi fost obținute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obținute în fapt datorită acestor condiții, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi și impuse în consecința.

2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparținând acelui stat - și impune în consecința - profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în acel celălalt stat și profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menționat, dacă condițiile stabilite între cele doua întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci acel celălalt stat poate face o modificare corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri. La efectuarea unei astfel de modificări se va ține seama de celelalte prevederi ale prezentei convenții și autoritățile competente ale statelor contractante se pot consulta reciproc.

Articolul 10

Dividende

1. Dividendele plătite de o societate care este rezidență a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuși aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidență societatea plătitoare de dividende și potrivit legislației acelui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depăși 10 la suta din suma bruta a dividendelor.

Prezentul paragraf nu va afecta impunerea societății în ce privește profiturile din care se plătesc dividendele.

3. Termenul dividende folosit în acest articol înseamnă veniturile provenind din acțiuni sau alte drepturi care nu sunt titluri de creanta, din participarea la profituri, precum și veniturile din alte părți sociale care sunt supuse aceluiași regim de impunere ca veniturile din acțiuni de către legislația fiscală a statului în care este rezidență societatea distribuitoare a dividendelor.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidență, printr-un sediu permanent situat acolo sau desfășoară în acel celălalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar deținerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situație se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, după caz.

5. Când o societate rezidență a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, acel celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate, cu excepția cazului când asemenea dividende sunt plătite unui rezident al acelui celălalt stat sau când deținerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent sau baza fixa situate în acel celălalt stat, nici sa supună profiturile nedistribuite ale societății unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă în întregime sau în parte profituri sau venituri provenind din acel celălalt stat.

Articolul 11

Dobinzi

1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuși aceste dobinzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislației acelui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dobinzilor, impozitul astfel stabilit nu va depăși 10 la suta din suma bruta a dobinzilor.

3. Independent de prevederile paragrafului 2 ale acestui articol, dobinzile provenind dintr-un stat contractant vor fi scutite de impozit în acel stat dacă sunt obținute și deținute efectiv de guvernul celuilalt stat contractant, de o autoritate locală sau o unitate administrativ-teritorială a acestuia sau orice agenție sau unitate bancară sau instituție a acelui guvern, a autorității locale sau unității administrativ-teritoriale sau dacă creanțele unui rezident al celuilalt stat contractant sunt garantate sau finanțate direct ori indirect de o instituție financiară aparținând în întregime guvernului celuilalt stat contractant, cu condiția ca împrumutul sau creanta care da naștere la asemenea dobinzi sa nu fie pe baza comercială.

4. Termenul dobinzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă veniturile din titluri de creanta de orice natura, însoțite sau nu de garanții ipotecare sau de o clauza de participare la profiturile debitorului, și în special veniturile din efecte publice, titluri de creanta sau obligațiuni, inclusiv primele și premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanta sau obligațiuni. Penalitățile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobinzi în sensul prezentului articol.

5. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul efectiv al dobinzilor, fiind un rezident al unui stat contractant desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobinzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în acel celălalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar creanta în legătură cu care sunt plătite dobinzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situație se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, după caz.

6. Dobinzile se considera ca provin dintr-un stat contractant când plătitorul este însuși acel stat, o autoritate locală, o unitate administrativ- teritorială sau un rezident al acelui stat. Totuși, când plătitorul dobinzilor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legătură cu care a fost contractată creanta generatoare de dobinzi și aceste dobinzi se suporta de acel sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste dobinzi vor fi considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.

7. Când, datorită relațiilor speciale existente între debitor și creditor sau între ambii și o altă persoană, suma dobinzilor, ținând seama de creanta pentru care sunt plătite, depășește suma care s-ar fi cuvenit între debitor și creditor în lipsa unor astfel de relații, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma menționată. În acest caz, partea excedentară a plăților va fi impozabilă potrivit legislației fiecărui stat contractant, ținând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenții.

Articolul 12

Redevențe

1. Redevențele provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuși aceste redevențe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislației acelui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al redevențelor, impozitul astfel stabilit nu va depăși:

a) 10 la suta din suma bruta a redevențelor pentru folosirea sau concesionarea oricărui patent, marca de comerț, desen sau model, plan, formula secreta sau procedeu de fabricație sau pentru utilizarea sau concesionarea de echipament industrial, comercial sau științific sau pentru informații referitoare la experienta în domeniul industrial, comercial sau științific;

b) 15 la suta din suma bruta a redevențelor în toate celelalte cazuri.

3. Termenul redevențe folosit în prezentul articol înseamnă plati de orice natura primite pentru folosirea sau concesionarea oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf și filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio sau televiziune, transmisiilor prin satelit ori cablu sau prin oricare mijloace electronice folosite pentru emisiunile destinate publicului, orice patent, marca de comerț, desen sau model, plan, formula secreta sau procedeu de fabricație sau pentru utilizarea sau concesionarea de echipament industrial, comercial sau științific sau pentru informații referitoare la experienta în domeniul industrial, comercial sau științific.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul efectiv al redevențelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redevențele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în acel celălalt stat profesii independente, printr-o baza fixa situata acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevențele sunt efectiv legate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situație se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, după caz.

5. Redevențele vor fi considerate ca provin dintr-un stat contractant când plătitorul este însuși acel stat, o autoritate locală, o unitate administrativ- teritorială sau un rezident al acelui stat. Totuși, când plătitorul redevențelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care este legată obligația de a plati redevențele și aceste redevențe sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste redevențe sunt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.

6. Când, datorită relațiilor speciale existente între plătitor și beneficiarul efectiv sau între ambii și o altă persoană, suma redevențelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informația pentru care sunt plătite, depășește suma care ar fi fost convenită între plătitor și beneficiarul efectiv, în lipsa unor astfel de relații, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma menționată. În acest caz, partea excedentară a plăților va vi impozabilă potrivit legislației fiecărui stat contractant, ținând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenții.

Articolul 13

Cistiguri de capital

1. Cistigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietății imobiliare, astfel cum este definită la art. 6, situata în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Cistigurile provenind din înstrăinarea proprietății mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietății mobiliare ținând de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câștigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe, pot fi impuse în acel celălalt stat.

3. Cistigurile provenind din înstrăinarea navelor, vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare și rutiere exploatate în trafic internațional sau a proprietății mobiliare necesare exploatării acestor mijloace de transport vor fi impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

4. Cistigurile provenind din înstrăinarea oricărei proprietăți, alta decît cea la care se face referire în paragraful 1, 2 și 3, vor fi impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

Articolul 14

Profesii independente

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activități cu caracter independent vor fi impozabile numai în acel stat, dacă nu dispune în mod obișnuit, în celălalt stat contractant, de o baza fixa pentru exercitarea activităților sale. Dacă dispune de o astfel de baza fixa, veniturile pot fi impuse în celălalt stat contractant, dar numai partea care este atribuibila acelei baze fixe.

2. Expresia profesii independente cuprinde, în special, activitățile independente de ordin științific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum și exercitarea independenta a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist și contabil.

Articolul 15

Profesii dependente

1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18, 19 și 20, salariile și alte remunerații similare obținute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata vor fi impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când activitatea salariata este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariata este astfel exercitată, remunerațiile primite pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Independent de prevederile paragrafului 1, remunerațiile obținute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata exercitată în celălalt stat contractant vor fi impozabile numai în primul stat menționat, dacă este îndeplinită fiecare dintre următoarele condiții:

a) beneficiarul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depășesc în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni; și

b) remunerațiile sunt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează și care nu este rezidență a celuilalt stat; și

c) remunerațiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajează o are în celălalt stat.

3. Independent de prevederile precedente al acestui articol, remunerațiile obținute pentru o activitate salariata exercitată la bordul unei nave, vapor, aeronava, vehicul feroviar și rutier exploatate în trafic internațional pot fi impuse numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii.

Articolul 16

Remunerațiile membrilor consiliului de administrație

Remunerațiile și alte plati similare primite de un rezident al unui stat contractant, în calitatea sa de membru al consiliului de administrație al unei societăți care este rezidență a celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

Articolul 17

Artiști și sportivi

1. Independent de prevederile art. 14 și 15, veniturile obținute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol cum sunt: artiștii de teatru, de film, de radio sau televiziune ori ca interpreți muzicali sau ca sportivi, din activitatea lor personală desfășurată în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Când veniturile în legătură cu activitățile personale desfășurate de un artist de spectacol sau un sportiv nu revin artistului de spectacol sau sportivului ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 și 15, pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activitățile artistului de spectacol sau sportivului.

3. Independent de prevederile paragrafelor 1 și 2 veniturile obținute din activități desfășurate în cadrul schimburilor culturale, stabilite prin acorduri culturale încheiate între cele doua state contractante, vor fi scutite reciproc de impozit, numai dacă aceste activități sunt finanțate de guvernul unui stat contractant, iar activitățile nu sunt exercitate în scopul de a obține profituri.

Articolul 18

Pensii

Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile și alte remuneratii similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariata desfășurată în trecut vor fi impozabile numai în acel stat.

Articolul 19

Funcții publice

1. a) Remunerațiile, altele decît pensiile, plătite de un stat contractant ori de o autoritate locală ori de o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau autorității locale sau unității administrativ-teritoriale, vor fi impozabile numai în acel stat.

b) Totuși aceste remunerații vor fi impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sunt prestate în acel stat și persoana fizica este rezidență a acelui stat; și

(i) este un național al acestui stat; sau

(îi) nu a devenit rezidență a acelui stat, numai în scopul prestării serviciilor.

2. a) Orice pensii plătite de sau din fonduri create de un stat contractant sau de o autoritate locală a acestuia sau de o unitate administrativ-teritorială unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, autorității locale sau unității administrativ-teritoriale vor fi impozabile numai în acel stat.

b) Totuși aceste pensii vor fi impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă persoana fizica este rezidență și național al acelui stat.

3. Prevederile art. 15, 16 și 18 se vor aplica remunerațiilor și pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfășurată de un stat contractant sau o autoritate locală, sau o unitate administrativ-teritorială a acestuia.

Articolul 20

Studenți și practicanti

1. Sumele pe care le primește un student sau un practicant în scopul întreținerii, educării sau instruirii sale și care este sau a fost, imediat anterior sosirii sale într-un stat contractant, rezident al celuilalt stat contractant și este prezent în primul stat menționat numai în scopul educării sau pregătirii sale, nu vor fi impozate în acel stat o perioadă care nu depășește maximum 6 ani, cu condiția ca aceste sume sa provină din surse situate în afară acelui stat.

2. Orice remunerație primită de un student sau de un practicant pe perioada șederii sale în acel celălalt stat contractant nu va fi impusa în acel celălalt stat contractant cu condiția ca aceasta remunerație, primită pentru activitățile desfășurate în acel celălalt stat contractant, în timpul unui an calendaristic, sa nu depășească echivalentul în moneda naționala a acelui celălalt stat contractant de doua mii cinci sute dolari S.U.A. (2.500 USD), iar activitățile desfășurate să fie în legătură cu studiile, cercetarea sau pregătirea sa și să fie necesare întreținerii sale.

Articolul 21

Profesori și cercetători

1. Remunerația primită de către o persoană fizica pentru predare sau cercetare științifică, care este sau a fost, imediat anterior sosirii într-un stat contractant, rezidență a celuilalt stat contractant și care este prezenta în primul stat în scopul cercetării științifice sau pentru predare la o universitate, colegiu, instituție de studii superioare sau alta instituție similară, nu va fi impozitată în primul stat menționat pentru o perioadă de 2 ani, cu condiția ca asemenea instituții sa nu aibă ca scop realizarea de profit.

2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica venitului din cercetare, dacă asemenea cercetare nu este întreprinsă în interes public, ci în principal pentru beneficiul personal al unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.

Articolul 22

Alte venituri

1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentei convenții vor fi impozabile numai în acel stat.

2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica asupra veniturilor, altele decît veniturile provenind din proprietățile imobiliare, asa cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, dacă primitorul unor astfel de venituri, fiind un rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant, printr-un sediu permanent situat acolo, sau exercita în acel celălalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo și dreptul sau proprietatea în legătură cu care venitul este plătit, sunt efectiv legate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situație se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, după caz.

Articolul 23

Capital

1. Capitalul reprezentat de proprietăți imobiliare în sensul art. 6, deținut de un rezident al unui stat contractant și situat în celălalt stat contractant, poate fi impus în acel celălalt stat.

2. Capitalul reprezentat de proprietăți mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau de proprietăți mobiliare aparținând unei baze fixe utilizate de un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant, pentru exercitarea unei profesii independente, poate fi impus în acel celălalt stat.

3. Capitalul reprezentat de nave, vapoare, aeronave, vehicule feroviare și rutiere exploatate în trafic internațional și proprietatea mobiliară ținând de exploatarea unor asemenea nave, vapoare, aeronave, vehicule feroviare și rutiere va fi impozabil numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii.

4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat.

Articolul 24

Eliminarea dublei impuneri

1. În cazul unui rezident al României, dubla impunere va fi eliminata după cum urmează:

a) când un rezident al României realizează venit sau deține capital, care conform prevederilor acestei convenții este impozabil în Slovacia, atunci România va scuti de impozit acest venit sau capital, excepțind veniturile menționate la subparagraful b), și ia în considerare pentru determinarea cotei de impozit venitul total obținut, cota de impozit rezultată aplicindu-se numai asupra venitului rămas;

b) când un rezident al României realizează elemente de venit care, potrivit prevederilor art. 10, 11, 12, pot fi impuse în Slovacia, atunci România va acorda ca deducere din impozitul pe venit al acelui rezident o sumă egala cu impozitul plătit în Slovacia. Totuși aceasta deducere nu va putea depăși acea parte a impozitului, calculată înainte de deducere, care este atribuibila unor asemenea elemente de venit impuse în Slovacia.

2. În cazul unui rezident al Republicii Slovace, dubla impunere va fi eliminata după cum urmează:

Republica Slovaca, la impunerea rezidenților săi, poate include în baza impozabilă elemente de venit care, potrivit prevederilor acestei convenții, pot fi, de asemenea, impuse în România, dar va deduce din impozitul calculat pe aceasta baza o sumă egala cu impozitul plătit în România. Aceasta deducere totuși nu va depăși acea parte a impozitului slovac, astfel cum a fost calculată înainte de deducere, corespunzătoare venitului care, în concordanta cu prevederile acestei convenții, poate fi impus în România.

Articolul 25

Nediscriminarea

1. Naționalii unui stat contractant nu vor fi supuși în celălalt stat contractant la nici o impozitare sau obligație legată de aceasta, diferita sau mai împovărătoare decît impozitarea sau obligația la care sunt sau pot fi supuși naționalii celuilalt stat contractant aflați în aceeași situație.

Independent de prevederile art. 1, prevederile acestui paragraf se vor aplica, de asemenea, și persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiții mai puțin favorabile în acel celălalt stat decît impunerea stabilită întreprinderilor acelui celălalt stat care desfășoară aceleași activități. Aceasta prevedere nu va fi interpretată ca obligind un stat contractant sa acorde rezidenților celuilalt stat contractant nici o deducere personală, înlesnire sau reducere, în ce privește impunerea, pe considerente privind statutul civil ori responsabilitățile familiale pe care le acorda rezidenților săi.

3. Cu excepția cazului când se aplică prevederile art. 9, paragrafului 4 al art. 11 sau ale paragrafului 6 al art. 12, dobinzile, redevențele și alte plati făcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleași condiții ca și cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat menționat.

În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant față de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinării capitalului impozabil al acestei întreprinderi, ca și când ar fi fost contractate față de un rezident al primului stat menționat.

4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este integral sau parțial deținut sau controlat în mod direct sau indirect de unul sau de mai mulți rezidenți al celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menționat nici unei impuneri sau nici unei obligații legate de aceasta, care să fie diferita sau mai împovărătoare decît impunerea și obligațiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale acelui prim stat menționat.

5. Prevederile prezentului articol, independent de prevederile art. 2, se vor aplica impozitelor de orice fel și natură.

Articolul 26

Procedura amiabila

1. Când o persoană considera ca, datorită măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante, rezultă sau va rezultă pentru ea o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentei convenții, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislația interna a acestor state, sa supună cazul sau autorității competente a statului contractant al cărui rezident este sau, dacă situația să se încadrează în prevederile paragrafului 1 al art. 25, acelui stat contractant al cărui național este.

Cazul trebuie prezentat în 3 ani de la prima notificare a acțiunii din care rezultă ca impunerea este contrară prevederilor convenției.

2. Autoritatea competența se va strădui, dacă reclamația pare intemeiata și dacă ea însăși nu este în măsura sa ajungă la o soluționare corespunzătoare, sa rezolve cazul pe calea unei înțelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu convenția.

3. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor strădui sa rezolve, pe calea înțelegerii amiabile, orice dificultăți sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării acestei convenții. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenție.

4. Autoritățile competente ale statelor contractante pot comunică direct între ele, în scopul realizării unei înțelegeri, în sensul paragrafelor precedente. Când, pentru a se ajunge la o înțelegere, apare necesar un schimb oral de opinii, un atare schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii formate din reprezentanți ai autorităților competente ale statelor contractante.

Articolul 27

Schimb de informații

1. Autoritățile competente ale statelor contractante vor face schimb de informații necesare aplicării prevederilor prezentei convenții sau ale legislației interne ale statelor contractante privitoare la impozitele vizate de convenție, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară prevederilor convenției. Schimbul de informații nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informație obținută de un stat contractant va fi tratata ca secret în același mod ca și informația obținută, conform prevederilor legislației interne ale acelui stat, și va fi dezvaluita numai persoanelor sau autorităților (inclusiv la instanțe judecătorești și la organe administrative) însărcinate cu stabilirea sau încasarea, aplicarea sau urmărirea, sau soluționarea contestațiilor cu privire la impozitele care fac obiectul convenției. Asemenea persoane sau autorități vor folosi informația numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvălui informația în procedurile judecătorești sau în deciziile judiciare.

2. Prevederile paragrafului 1 nu vor impune în nici un caz unui stat contractant obligația:

a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislații și practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informații care nu pot fi obținute pe baza legislației proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau celuilalt stat contractant;

c) de a furniza informații care ar dezvălui un secret de afaceri, industrial, comercial sau profesional sau un procedeu de fabricație sau informații a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

Articolul 28

Agenți diplomatici și funcționari consulari

Prevederile prezentei convenții nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiază agenții diplomatici sau funcționarii consulari în virtutea regulilor generale ale dreptului internațional sau a prevederilor unor acorduri speciale.

Articolul 29

Intrarea în vigoare

1. Prezenta convenție va fi ratificată și instrumentele de ratificare vor fi schimbate cît mai curînd posibil. Statele contractante își vor notifica reciproc, prin canale diplomatice, ca au fost îndeplinite cerințele constituționale pentru intrarea în vigoare a acestei convenții.

2. Aceasta convenție va intra în vigoare la data schimbului instrumentelor de ratificare și prevederile convenției se vor aplica:

(i) în ceea ce privește impozitele reținute prin stopaj la sursa, pentru veniturile realizate la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care convenția intră în vigoare; și

(îi) în ceea ce privește celelalte impozite pe venit și pe capital, pentru impozitele datorate pentru orice an fiscal începând cu sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care convenția intră în vigoare.

3. O dată cu intrarea în vigoare a prezentei convenții, în relațiile reciproce dintre România și Republica Slovaca, va inceta să aibă efect aplicarea Convenției multilaterale pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venitul și capitalul persoanelor fizice, semnată la Miskolc la 27 mai 1977, și a Convenției multilaterale pentru evitarea dublei impuneri cu privire la venitul și capitalul persoanelor juridice, semnată la Ulan-Bator la 19 mai 1978.

Articolul 30

Denunțarea
Prezenta convenție va rămâne în vigoare până când va fi denunțată de unul dintre statele contractante. Fiecare stat contractant poate denunta convenția, prin canale diplomatice, dând o nota de denunțare cel puțin cu 6 luni înainte de sfârșitul anului calendaristic următor, după perioada de 5 ani de la data la care convenția intră în vigoare. În acest caz, convenția va inceta să aibă efect:
(i) în ceea ce privește impozitele reținute prin stopaj la sursa, pentru veniturile realizate la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunțare; și
(îi) în ceea ce privește celelalte impozite pe venit și pe capital, pentru impozitele datorate pentru orice an fiscal începând cu sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunțare.
Drept care, subsemnații, autorizați în buna și cuvenită forma, au semnat prezenta convenție.
Facuta la Bratislava la 3 martie 1994, în dublu exemplar, în limbile română, slovaca și engleza, toate textele fiind egal autentice. În cazul oricăror divergențe de interpretare, textul englez va prevala.
Pentru Guvernul României,
PRIM-MINISTRU,
NICOLAE VACAROIU
Pentru Guvernul Republicii Slovace,
PRIM-MINISTRU,
VLADIMIR MECIAR
────────────────