Decizia nr. 66/1994
privind pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. d) din Legea nr. 35/1991 privind regimul investitiilor străine
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 35/1991 3 aprilie 1991 (prevederi anume) privind regimul investițiilor străine
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
-------------
*)A se vedea
Decizia Curții Constitutionale nr. 120 din 16 noiembrie 1994 , publicată în continuare la pag. 3.
Victor Dan Zlătescu - președinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Raul Petrescu - procuror
Constantin Burada - magistrat-asistent
Pe rol pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 lit. d) din Legea nr. 35/1991
privind regimul investitiilor străine, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 2 august 1993, invocată de pârâta Societatea Comercială "Germa-Rom-Trans" - S.R.L. în Dosarul nr. 3005/1993 al Judecătoriei Zalău.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 1 iunie 1994, concluziile părtilor și ale reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în încheierea din aceeași dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la 6 iunie și apoi la 13 iunie.
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prefectura Județului Sălaj a chemat în judecată Societatea Comercială "Germa-Rom-Trans" - S.R.L: și a solicitat instanței anularea intabulării, din Cartea funciară nr. 1426 a comunei Meseșenii de Jos, a suprafeței de 17.834 mp teren, pe seama pârâtei.
Cererea formează obiectul Dosarului nr. 3005/1993 al Judecătoriei Zalău, iar la termenul de 28 octombrie 1993, pârâta a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 lit. d) din Legea nr. 35/1991
privind regimul investițiilor straine.
În susținerea excepției de neconstituționalitate, pârâta a arătat că interdicția de a dobândi terenuri în proprietate, prevăzută în
art. 1 lit. d) din Legea nr. 35/1991 , este constituțională numai dacă se interpretează în sensul că operează doar atunci când, prin retragerea sau în urma operațiunilor de lichidare a societății românești, investitorul străin ar dori să dobândească în deplină proprietate terenuri. În consecință, a solicitat ca instanța, respectiv Judecătoria Zalău, să constate ca fiind neconstituțională interdicția din art. 1 lit. d) din legea menționată, în condițiile art. 150 alin. (1) din Constituție, mu în caz contrar, înțelege să ridice excepția de neconstituționalitate în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al
art. 23 din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și functionarea Curții Constituționale.
Judecătoria Zalău, prin Încheierea din 28 octombrie 1993, o suspendat judecata și a trimis dosarul la Curtea Constituțională pentru a se pronunța asupra excepției de neconstitutionalitate, în temeiul
art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Exprimându-și opinia, potrivit art. 23 alin. (5) om aceeași lege, instanța apreciază că în raport cu art. 41 alin. (2) din Constituție, conform, căruia proprietatea privată este ocrotită în mod egal, interdicția de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenurilor referindu-se numai la cetățenii străini și apatrizi "în măsura în care privesc persoane juridice române constituite chiar cu investiție străină, apare neconstituțională".
În temeiul
art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , s-au solicitat punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.
În punctul său de vedere, Guvernul apreciază că excepția nu este întemeiată, deoarece prevederile
art. 1 lit. d) din Legea nr. 35/1991
sunt în concordanță cu dispozițiile art. 41 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "Cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor". De asemenea, se arată că, în speță, problema este pusă greșit, deoarece societățile comerciale sunt persoane juridice române, indiferent de persoanele care le-au înființat, și acestea au un patrimoniu de care dispun, ca și persoanele fizice, având deci dreptul, în cadrul legislației în vigoare, de a dobândi, în proprietate, imobile - terenuri și clădiri.
Cele două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
Ținând seama de excepția ridicată, de opinia, instanței, de punctul de vedere al Guvernului, de raportul întocmit în cauză de judecătorul desemnat, de susținerile părților, de dispozițiile
art. 1 lit. d) din Legea nr. 35/1991
și de prevederile Constituției, se rețin următoarele:
Curtea Constituțională constată că este competentă să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Cu privire la
art. 1 lit. d) din Legea nr. 35/1991 , potrivit căruia se interzice dobândirea, ca investiție străină, a dreptului de proprietate asupra terenurilor, este de reținut că această prevedere își are temeiul în art. 41 alin. (2) teza a II-a din Constituție, conform căruia "Cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor".
Textul constituțional se referă în mod expres la cetățenii străini sau apatrizi, iar dispoziția avută în vedere de
art. 1 lit. d) din Legea nr. 35/1991 , potrivit art. 3 din aceeași lege, privește persoanele fizice sau persoanele juridice cu domiciliul ori, după caz, cu sediul în străinătate. Referirea la persoanele juridice străine nu este neconstituțională, întrucât ea, având în vedere investitorii străini, implicit se aplică unor persoane juridice în care cetățenii străini au interese. În consecință, interdicția prevăzută la
art. 1 lit. d) din Legea nr. 35/1991
este în concordanță cu prevederile art. 41 alin. (2) teza a II-a din Constituție, astfel, că excepția urmează a fi respinsă.
Prin excepție s-a cerut și interpretarea interdicției stabilite în
art. 1 lit. d) din Legea nr. 35/1991 , în sensul de a permite unei societăți comerciale române cu participare străină de a avea în proprietate terenuri. Interpretarea textelor de lege, chiar dacă este legată și de respectarea unei prevederi constituționale, este de atributul, suveran al instanței judecătorești, iar controlul acestei interpretări se realizează prin exercitarea căilor de atac. În acest sens, s-a pronunțat constant Curtea Constituțională, cum ar fi prin
Decizia, nr. 42 din 8 iulie 1993
și prin
Decizia, nr. 51 din 5 octombrie 1993 , astfel încât solicitarea pârâtei de a se da o interpretare obligatorie textului de lege contestat nu poate fi primită.
Pentru motivele aratate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al
art. 23 și urmatoarele din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUTIONALA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor
art. 1 lit. d) din Legea nr. 35/1991 , invocata de Societatea Comercială "Germa-Rom-Trans" - S.R.L. în Dosarul nr. 3005/1993 al Judecătoriei Zalău, cu care Curtea a fost sesizata prin Încheierea din 28 octombrie 1993.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în sedinta publică din 13 iunie 1994.
PRESEDINTE,
Victor Dan Zlătescu
Magistrat-asistent
Constantin Burada
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.