Convenția din 6 martie 1948

Articolul 1

Scopurile Organizației sînt:

a) sa instituie un sistem de colaborare între guverne în domeniul reglementării și al practicilor guvernamentale privind chestiunile tehnice de orice natura care interesează navigația comercială internationala și sa încurajeze adoptarea generală de norme cat mai ridicate în ce privește securitatea maritima și eficacitatea navigației;

b) sa încurajeze abandonarea măsurilor discriminatorii și a restrictiilor fără caracter indispensabil aplicate de guverne navigației comerciale internaționale, spre a pune resursele serviciilor maritime la dispoziția comerțului mondial fără discriminare; ajutorul și încurajarea data de un guvern în vederea dezvoltării marinei sale comerciale naționale și pentru teluri de securitate nu constituie prin ele însele o discriminare, cu condiția ca acest ajutor și aceasta încurajare sa nu fie întemeiate pe măsuri concepute în vederea rastrangerii libertății navelor aflate sub orice pavilion de a participa la comerțul internațional;

c) sa examineze, potrivit părții a II-a, chestiunile relative la practicile restrictive neloiale ale întreprinderilor de navigație maritima;

d) sa examineze toate chestiunile relative la navigația maritima cu care ar putea fi sesizată de oricare organ sau instituție specializată a Organizației Națiunilor Unite;

e) sa înlesnească schimburile de informații între guverne cu privire la chestiunile studiate de Organizație.

Articolul 2

Organizația are ca funcție examinarea chestiunilor asupra cărora este consultata și emiterea de avize.

Articolul 3

În vederea atingerii scopurilor arătate în partea I, se încredințează Organizației următoarelor funcții:

a) sa examineze, sub rezerva dispozițiilor articolului 4, chestiunile figurand la alineatele a), b) și c) ale articolului 1, care i se vor putea supuse de oricare membru, de orice organ, de orice instituție specializată a Organizației Națiunilor Unite sau de orice alta organizație interguvernamentală, precum și chestiunile care îi vor fi supuse conform alineatului d) al articolului 1 și să facă recomandări în privinta lor;

b) sa elaboreze proiecte de convenții, de acorduri sau de alte instrumente corespunzătoare, să le recomande guvernelor și organizațiilor interguvernamentale și sa convoace conferințele pe care le va socoti necesare;

c) sa instituie un sistem de consultări între membrii și de schimburi de informații între guverne.

Articolul 4

Pentru chestiunile pe care le socotește ca susceptibile de reglementare prin metodele comerciale obișnuite în materie de transporturi maritime internaționale, Organizația recomanda acest mod de reglementare. Dacă este de părere ca o chestiune privind practicile restrictive neloiale ale întreprinderilor de navigație maritima nu este susceptibilă de reglementare pe calea metodelor comerciale obișnuite în materia transporturilor maritime internaționale sau dacă se va dovedi ca rezolvarea ei nu s-a putut face prin aceste metode, Organizația, sub rezerva ca problema sa fi făcut în prealabil obiectul unor negocieri directe între membrii interesați, examinează problema la cererea unuia dintre ei.

Articolul 5

Toate statele pot deveni membri ai Organizației, în condițiile prevăzute în partea a III-a.

Articolul 6

Membrii Organizației Națiunilor Unite pot deveni membri ai organizației prin aderare la Convenție conform dispozițiilor articolului 57.

Articolul 7

Statele care nu sînt membri ai Organizației Națiunilor Unite și care au fost invitate sa trimită reprezentanți la Conferința maritima a Organizației Națiunilor Unite, convocată la Geneva, la 19 februarie 1948, pot deveni membri prin aderare la Convenție, conform dispozițiilor articolului 57.

Articolul 8

Oricare stat care nu are calitatea de a deveni membru în temeiul articolelor 6 sau 7 poate cere, prin intermediul secretariatului general al Organizației, sa devină membru; el va fi admis ca membru după ce va adera la Convenție conform dispozițiilor articolului 57, cu condiția ca, pe baza recomandarii Consiliului, cererea sa de admitere sa fi fost încuviințată de două treimi din membrii Organizației, alții decât membrii asociați.

Articolul 9

Oricare teritoriu sau grup de teritorii căruia Convenția i-a devenit aplicabilă, conform articolului 58, prin membrul care asigura relațiile sale internaționale sau prin Organizația Națiunilor Unite, poate deveni membru asociat al Organizației printr-o notificare scrisă, adresată secretarului general al Organizației Națiunilor Unite de către membrul responsabil sau de Organizația Națiunilor Unite, după caz.

Articolul 10

Membrul asociat are drepturile și obligațiile recunoscute oricărui membru de către Convenție. Totuși, el nu poate lua parte la votul Adunării și nici face parte din Consiliul sau din Comitetul securității maritime. Sub aceasta rezerva, cuvântul "membru", în cuprinsul prezentei Convenții, este socotit, afară de cazul cînd exista vreo indicație contrară în text, ca desemnând deopotrivă și pe membri asociați.

Articolul 11

Nici un stat sau teritoriu nu poate să devină sau sa rămînă membru al Organizației, împotriva unei rezoluții a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite.

Articolul 13

Adunarea se compune din toți membrii.

Articolul 14

Adunarea se întrunește în sesiune ordinară o dată la doi ani. Va fi ținuta o sesiune extraordinară, după un preaviz de 60 de zile, ori de câte ori o treime din membri va notifica cererea secretariatului general, sau la oricare altă dată, dacă Consiliul o găsește necesară, după un preaviz tot de 60 de zile.

Articolul 15

Pentru constituirea quorum-ului la întrunirile Adunării, este necesară majoritatea membrilor, cu excepția membrilor asociați.

Articolul 16

Funcțiunile Adunării sînt următoarele:

a) sa aleagă la fiecare sesiune ordinară dintre membrii săi, în afară de cei asociați, un președinte și doi vicepreședinți, care vor rămîne în funcție pînă la sesiunea ordinară următoare;

b) să-și stabilească regulamentul interior, sub rezerva dispozițiilor contrare ale Convenției;

c) sa stabilească, dacă considera necesar, orice organe auxiliare temporare, sau la recomandarea Consiliului, permanente;

d) sa aleagă membrii care vor fi reprezentați în Consiliu, conform articolului 17, și în Comitetul securității maritime, conform articolului 28;

e) sa primească și sa examineze rapoartele Consiliului și să se pronunțe asupra oricărei chestiuni cu care este sesizată de acesta;

f) sa voteze bugetul și sa determine funcționarea financiară a Organizației, conform părții a IX-a;

g) sa examineze cheltuielile și sa aprobe conturile Organizației;

h) sa îndeplinească funcțiile revenind Organizației, sub rezerva ca Adunarea va trimite Consiliului chestiunile menționate la paragrafele a) și b) din articolul 3 spre a formula asupra lor recomandări sau a propune mijloacele potrivite, precum și sub rezerva ca toate instrumentele sau recomandările supuse de către Consiliu Adunării și pe care aceasta nu le va accepta, să fie retrimise Consiliului pentru o noua examinare, însoțite eventual de orbservatiile Adunării;

i) sa recomande membrilor adoptarea unor reguli relative la securitatea maritima sau a unor amendamente la aceste reguli, pe care Comitetul securității maritime i le va supune prin intermediul Consiliului;

j) sa trimită Consiliului, spre examinare sau spre a decide, orice problema de competența Organizației, cu excepția sarcinii de a face recomandări, prevăzută la alineatul i) al prezentului articol, care nu poate fi delegată.

Articolul 17

Consiliul este alcătuit din șaisprezece membri, repartizați după cum urmează:

a) șase vor fi guvernele țărilor celor mai interesate în a furniza servicii internaționale de navigație maritima;

b) șase vor fi guvernele altor tari care sînt cele mai interesate în comerțul maritim internațional;

c) doi vor fi aleși de Adunare dintre guvernele țărilor avînd un interes important în a furniza servicii internaționale de navigație maritima;

d) iar doi vor fi aleși de Adunare dintre guvernele altor tari avînd un interes important în comerțul internațional maritim.

În aplicarea principiilor enunțate în prezentul articol, primul Consiliu va fi compus conform Anexei I a prezentei Convenții.

Articolul 18

În afară de cazul prevăzut la Anexa I a prezentei Convenții, Consiliul determina, în vederea aplicării alineatului a) al articolului 17, acei membri guverne ale țărilor care sînt cele mai interesate sa furnizeze servicii internaționale de navigație maritima; el determina, de asemenea, în vederea aplicării alineatului c) al articolului 17, acei membri guverne ale țărilor avînd un interes important sa furnizeze astfel de servicii. Aceste determinări vor fi făcute cu majoritatea voturilor Consiliului, care trebuie să întrunească majoritatea voturilor membrilor reprezentați în Consiliu conform alineatelor a) și c) ale articolul 17.

Consiliul determina apoi, în vederea aplicării alineatului b) al articolului 17, membrii guverne ale țărilor celor mai interesate în comerțul maritim internațional. Fiecare consiliu stabilește aceste determinări într-un termen potrivit înaintea fiecărei sesiuni ordinare a Adunării.

Articolul 19

Membrii reprezentanți în Consiliu, conform articolului 17, rămîn în funcție pînă la închiderea următoarei sesiuni ordinare a Adunării. Membrii al căror mandat expira sînt reeligibili.

Articolul 20

a) Consiliul își numește președintele și își stabilește regulile de procedura, sub rezerva dispozițiilor contrare ale prezentei convenții.

b) Quorum-ul este alcătuit din doisprezece membri ai Consiliului.

c) Consiliul se întrunește, în urma unui preaviz de o luna, la convocarea președintelui sau sau la cererea a cel puțin patru membri, ori de câte ori va fi necesar pentru buna îndeplinire a misiunii sale. El se întrunește în orice loc pe care îl socotește potrivit.

Articolul 21

Dacă Consiliul examinează o chestiune care interesează în mod deosebit pe unul din membrii Organizației, îl invita sa participe, fără drept de vot la deliberările sale.

Articolul 22

a) Consiliul primește recomandările și rapoartele Comitetului securității maritime. El le transmite Adunării, iar dacă aceasta nu este în sesiune, membrilor, spre informare, insotindu-le de observațiile și recomandările sale.

b) Chestiunile prevăzute de articolul 29 nu vor fi examinate de Consiliul decât după ce vor fi fost studiate de Comitetul securității maritime.

Articolul 23

Consiliul, cu aprobarea Adunării, numește pe secretarul general. Consiliul ia orice dispoziții utile în vederea recrutarii personalului necesar. El fixează condițiile de lucru ale secretarului general și ale personalului, inspirandu-se cat mai mult posibil din dispozițiile Organizației Națiunilor Unite și ale instituțiilor ei specializate.

Articolul 24

La fiecare sesiune ordinară, Consiliul raportează Adunării asupra lucrărilor Organizației efectuate de la precedenta sesiune ordinară.

Articolul 25

Consiliul supune Adunării prevederile de cheltuieli și conturile Organizației însoțite de observații și de recomandările sale.

Articolul 26

Consiliul poate încheia acorduri sau adopta dispoziții privind relațiile cu alte organizații, conform prevederilor părții a XII-a. Aceste acorduri și dispoziții vor fi supuse aprobării Adunării.

Articolul 27

În intervalul dintre sesiunile Adunării, Consiliul exercita toate funcțiile ce revin Organizației, cu excepția indatoririi de a face recomandări, prevăzută de alineatul i) al articolului 16.

Articolul 28

a) Comitetul securității maritime este alcătuit din patrusprezece membri aleși de Adunare dintre membrii guverne ale țărilor avînd interese importante în domeniul securității maritime. Cel puțin opt dintre aceste tari trebuie să fie acelea care au cele mai importante flote comerciale; alegerea celorlalte trebuie să asigure o reprezentare adecvată, pe de o parte a membrilor guverne ale altor tari avînd interese importante în domeniul securității maritime, cum sînt țările ai căror cetățeni compun, în mare număr, echipajele sau care sînt interesate la transportul unui mare număr de pasageri calatorind în cabine sau pe punte, iar pe de altă parte a principalelor regiuni geografice.

b) Membrii Comitetului securității maritime sînt aleși pe o perioadă de patru ani și sînt reeligibili.

Articolul 29

a) Comitetul securității maritime trebuie să examineze toate chestiunile de competența Organizației, cum sînt sprijinirea navigației maritime, construcția și echiparea navelor, chestiunile privind echipajul în măsura în care interesează securitatea regulamentelor destinate prevederii abordajelor, manipularea incarcaturilor periculoase, reglementarea securității pe mare, informațiile hidrografice, jurnalele de bord și documentele interesand navigația maritima, anchetele asupra accidentelor pe mare, salvarea bunurilor și a persoanelor, precum și orice alte chestiuni în legătură directa cu securitatea maritima.

b) Comitetul securității maritime ia toate măsurile necesare pentru a duce la bun sfîrșit sarcinile care îi sînt încredințate prin Convenție sau de către Adunare, sau care îi vor putea fi încredințate în cadrul prezentului articol de oricare alt instrument interguvernamental.

c) Ținându-se seama de dispozițiile părții a XII-a, Comitetul securității maritime trebuie să păstreze raporturi strânse cu celelalte organisme interguvernamentale care se ocupa de transporturi și de comunicații, susceptibile de a ajuta Organizația să-și atinga scopul sporind securitatea pe mare și usurand, din punct de vedere al securității și al salvării, coordonarea activităților în domeniile navigației maritime, aviației, telecomunicatiilor și meteorologiei.

Articolul 30

Comitetul securității maritime, prin intermediul Consiliului:

a) supune Adunării, în sesiunile sale ordinare, propunerea de reglementare a securității sau de amendamente la regulamentele de securitate existente, prezentate de membri, o dată cu comentariile sau recomandările sale;

b) raportează Adunării despre lucrările sale efectuate de la ultima sesiune ordinară a Adunării.

Articolul 31

Comitetul securității maritime se întrunește o dată pe an sau în alte ocazii, la cererea a cinci membri ai Comitetului. El își alege Biroul la fiecare sesiune anuală și adopta regulamentul sau interior. Quorum-ul este constituit de majoritatea Comitetului.

Articolul 32

Dacă Comitetul securității maritime examinează o chestiune care interesează în mod deosebit pe unul din membrii Organizației, îl invita sa participe, fără drept de vot, la deliberările sale.

Articolul 33

Secretariatul este alcătuit din secretarul general, secretarul Comitetului securității maritime și din personalul de care poate avea nevoie Organizația. Secretarul general este cel mai înalt funcționar al Organizației și numește personalul sus-menționat, sub rezerva dispozițiilor articolului 23.

Articolul 34

Secretarul are însărcinarea sa țină la zi toate arhivele necesare îndeplinirii sarcinilor Organizației și sa pregătească, sa centralizeze și sa distribuie notele, documentele, ordinele de zi, procesele-verbale și informațiile utile lucrărilor Adunării, Consiliului. Comitetului securității maritime și ale celorlalte organe subsidiare care pot fi create de Organizație.

Articolul 35

Secretarul general stabilește și supune Consiliului conturile anuale precum și un buget pe doi ani, arătând separat prevederile corespunzătoare fiecărui an.

Articolul 36

Secretarul general are sarcina de a tine pe membri la curent cu activitatea Organizației. Oricare membru poate acredita unul sau mai mulți reprezentanți pentru a tine legătură cu secretarul general.

Articolul 37

În îndeplinirea sarcinilor lor, secretarul general și personalul nu cer și nu acorda instrucțiuni de la nici un guvern și de la nici o autoritate exterioară Organizației. Ei se vor abține de la orice act incompatibil cu situația lor de funcționari internationali și nu sînt răspunzători decât față de Organizație. Fiecare membru al Organizației se obliga să respecte caracterul exclusiv internațional al funcțiilor secretarului general și al personalului și sa nu incerce să-i influenteze în îndeplinirea sarcinilor lor.

Articolul 38

Secretarul general asuma orice alte funcții care îi pot fi încredințate de Convenție, de Adunare, de Consiliu și de Comitetul securității maritime.

Articolul 39

Fiecare membru suporta salariile, cheltuielile de deplasare și celelalte cheltuieli ale delegației sale la Adunare și ale reprezentanților săi la Consiliu, la Comitetul securității maritime ca și la celelalte comitete și la organele auxiliare.

Articolul 40

Consiliul examinează conturile și prevederile bugetare stabilite de secretarul general și le supune Adunării, insotindu-le de observațiile și recomandările sale.

Articolul 41

a) Sub rezerva oricărui acord care ar putea fi încheiat între Organizație și Organizația Națiunilor Unite, Adunarea examinează și aproba prevederile bugetare;

b) Adunarea repartizează totalul cheltuielilor între toți membrii după un barem stabilit de ea, ținînd seama de propunerile Consiliului în aceasta privinta.

Articolul 42

Oricare membru care nu-și îndeplinește obligațiile financiare față de Organizație în termen de un an de la data scadentei, nu are dreptul de a vota nici în Adunare, nici în Consiliu, nici în Comitetul securității maritime; Adunarea poate totuși dacă dorește, sa deroge de la aceste dispoziții.

Articolul 43

Votul în Adunare, în Consiliu și în Comitetul securității maritime este reglementat prin următoarele dispoziții:

a) fiecare membru dispune de un vor,

b) dacă prin Convenție sau prin vreun acord internațional conferind atribuții Adunării, Consiliului sau Comitetului securității maritime nu se dispune altfel deciziile acestor organe sînt luate cu majoritatea membrilor prezenți, care au luat parte la vot; cînd este cerută majoritatea de două treimi, deciziile sînt luate cu majoritatea de două treimi din membrii prezenți;

c) în prezenta Convenție, prin expresia "membri prezenți care iau parte la vot" se înțelege "membri prezenți exprimand un vot afirmativ sau negativ". Membrii care se abtin sînt socotiți că nu votează.

Articolul 44

a) Sediul Organizației este stabilit la Londra.

b) La nevoie, Adunarea, cu majoritate de două treimi, poate stabili sediul Organizației în alt loc.

c) Adunarea se poate întruni în oricare alt loc dacat sediul sau, dacă Consiliul socotește ca este necesar.

Articolul 45

În conformitate cu articolul 57 al Cartei, Organizația va fi legată de Organizația Națiunilor Unite, în calitate de instituție specializată în domeniul navigației maritime. Relațiile vor fi stabilite printr-un acord încheiat cu Organizația Națiunilor Unite pe baza articolului 63 al Cartei și conform dispozițiilor articolului 26 al Convenției.

Articolul 46

Organizația va colabora cu oricare instituție a Organizației Națiunilor Unite cu privire la cheltuielile prezentând un interes comun pentru Organizație și instituția respectiva, ea va proceda la examinarea problemelor și va lua măsuri în privinta lor, de acord cu aceasta instituție.

Articolul 47

În privinta oricărei chestiuni intrand în competența ei, Organizația poate colabora cu alte organizații interguvernamentale care, fără a fi instituții specializate ale Organizației Națiunilor Unite, au interese și exercită activități asemănătoare scopurilor urmărite de Organizație.

Articolul 48

Organizația poate încheia orice aranjamente utile pentru a se consulta și colabora cu organizațiile internaționale neguvernamentale asupra tuturor chestiunilor de competența sa.

Articolul 49

Sub rezerva aprobării de către Adunare, cu majoritate de două treimi a voturilor, Organizația este autorizata sa preia de la toate celelalte organizații internaționale guvernamentale sau neguvernamentale, atribuțiile, mijloacele și obligațiile intrand în componenta sa, care i s-ar transfera pe bază de acorduri sînt asigurate de membri, decât dacă declarația în acest scop este facuta în numele lor, conform dispozițiilor paragrafului a) din prezentul articol.

c) Orice declarație facuta în conformitate cu paragraful a) din prezentul articol va fi comunicată secretarului general al Organizației Națiunilor Unite care o trimite în copie, tuturor statelor invitate la Conferința maritima a Organizației Națiunilor Unite, precum și tuturor celorlalte state care vor deveni membri.

d) În cazurile în care, în baza unui acord de tutela, Organizația Națiunilor Unite este autoritatea însărcinată de a administra anumite teritorii, ea poate accepta Convenția în numele unuia, a mai multor sau a tuturor teritoriilor sub tutela conform procedurii arătate în articolul 57.

Articolul 59

Retragerea

a) Membrii se pot retrage din Organizație după ce vor fi trimis o notificare scrisă secretariatului general al Organizației Națiunilor Unite. Acesta avizează de îndată pe ceilalți membri și pe secretarul general al Organizației. Notificarea de retragere poate interveni în orice moment după expirarea unei perioade de dousprezece luni de la data intrării în vigoare a Convenției. Retragerea își produce efectele după douasprezece luni de la data la care notificarea scrisă a ajuns la secretarul general al Organizației Națiunilor Unite.

b) Aplicarea prezentei convenții la teritoriile sau la grupurile de teritorii vizate de articolul 58 poate inceta oricînd, prin notificarea scrisă adresată secretarului general al Organizației Națiunilor Unite de către membrul însărcinat cu relațiile lor externe sau de către Organizația Națiunilor Unite, dacă este vorba despre un teritoriu sub tutela a cărui administrare revine Organizației Națiunilor Unite. Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite anunta de îndată pe toți membrii și pe secretarul general al Organizației. Notificarea își produce efectele după douasprezece luni de la data la care ajunge la secretarul general al Organizației Națiunilor Unite.

Articolul 60

Prezenta convenție va intra în vigoare după aderarea, potrivit dispozițiilor articolului 57, a douăzeci și unu de natiuni, din care șapte vor trebui sa posede, fiecare, un tonaj global de cel puțin un milion de tone brute.

Articolul 61

Toate statele invitate la Conferința maritima a Organizației Națiunilor Unite și toate celelalte state care vor fi devenit membri vor fi informate de către secretarul general al Organizației Națiunilor Unite asupra datei la care fiecare stat va deveni Parte la Convenție, precum și asupra datei la Convenția va intra în vigoare.

Articolul 62

Prezenta Convenție, ale carei text în limbile engleza, franceza și spaniola fac deopotrivă credința, va fi depusa la secretarul general al Organizației Națiunilor Unite, care va trimite copii certificate pentru conformitate fiecăruia dintre statele invitate la Conferința maritima a Organizației Națiunilor unite, precum și celorlalte state care vor fi devenit membri.

Articolul 63

Organizație Națiunilor Unite este autorizata sa înregistreze Convenția de îndată ce va intra în vigoare.

Drept care subsemnații, împuterniciți în mod cuvenit de guvernele respective în acest scop, au Convenția.

Încheiată la Geneva, la 6 martie 1948.