Decizia nr. 802/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/2012

privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Aurel Feneșan Pojar în Dosarul nr. 21/33/2012 al Curții de Apel Cluj - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.094D/2012.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că la dosar autorul excepției a trimis un memoriu prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. De asemenea, solicită extinderea criticii de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, și încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor.

Totodată, la dosar a fost comunicat și punctul de vedere al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit căruia excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Cauza este în stare de judecată.

Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, apreciind că dispozițiile constituționale ale art. 138 alin. (1) și (2) nu sunt incidente în cauză, iar cele ale art. 44 nu sunt înfrânte.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 31 mai 2012, pronunțată în Dosarul nr. 21/33/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2012

privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. Excepția a fost ridicată de Aurel Feneșan Pojar în cadrul acțiunii în contencios administrativ formulată de către acesta având ca obiect obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților de a emite un act administrativ pentru plata despăgubirilor.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține, în esență, că actul normativ criticat contravine dispozițiilor art. 138 alin. (1) și (2) din Constituție, întrucât se modifică bugetul de stat pe calea unui act ce nu are aprobarea Parlamentului. Totodată, susține că se aduce atingere și dispozițiilor constituționale care garantează dreptul de proprietate și creanțele asupra statului.

Curtea de Apel Cluj - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că, prin suspendarea procedurilor de evaluare și de emitere a titlurilor de despăgubire nu s-a avut în vedere doar amânarea momentului la care se vor realiza evaluarea imobilelor, respectiv emiterea titlurilor de despăgubiri, ci s-a urmărit blocarea acestor operațiuni pentru intervalul de timp necesar, pe de o parte, pentru reformarea legislației în acest domeniu și, pe de altă parte, pentru găsirea resurselor financiare necesare plății acestor despăgubiri. De asemenea, arată în continuare faptul că Fondul "Proprietatea" s-a epuizat într-o proporție de 99%, iar plata în numerar a fost sistată timp de 2 ani din cauza lipsei fondurilor necesare în acest sens. În aceste condiții, emiterea titlurilor de despăgubire nu ar avea o acoperire fiind necesară găsirea altor resurse financiare care să asigure plata acestor despăgubiri. Pentru plata despăgubirilor în numerar, ca urmare a suspendării plății acestora timp de 2 ani, prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, practica judiciară a statuat cu caracter de principiu că emiterea titlurilor de plată apare ca prematură până la expirarea acestui termen, astfel că, pentru identitate de rațiune, această soluție poate fi aplicată și în speța de față, pentru emiterea titlului de despăgubire ca urmare a adoptării

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2012 . Totodată, apreciază că se impune oprirea procedurilor de despăgubire pentru a putea avea o imagine de ansamblu a numărului de persoane cărora trebuie să le fie plătite despăgubirile, asupra posibilelor resurse existente în acest sens și a cuantumului acestor despăgubiri, posibil a fi achitate în mod real, așa cum recomandă hotărârea-pilot pronunțată de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României. Stoparea acestor proceduri ar urmări, așadar, să asigure tuturor persoanelor îndreptățite, și deci aflate în aceeași situație, plata unor despăgubiri. În aceste condiții, apreciază că nu se aduce atingere dreptului de proprietate asupra despăgubirilor, iar incidența art. 138 alin. (1) și (2) din Constituție nu poate fi stabilită.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că acestea nu aduc atingere dreptului de proprietate privată, iar dispozițiile constituționale ale art. 138 alin. (1) și (2) nu sunt incidente în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2012

privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 15 martie 2012.

Ulterior sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2012

a fost aprobată, cu modificări, prin

Legea nr. 117/2012

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2012

privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente și pentru modificarea

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 6 iulie 2012.

În prezent, prevederile de lege criticate au următorul conținut:

"La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII «Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din

Legea nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare.

(2) În perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite."

În opinia autorului excepției, aceste prevederi legale contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 44 - "Dreptul de proprietate privată" și art. 138 alin. (1) și (2) privind bugetul public național și competența Guvernului de a elabora anual proiectul bugetului de stat și pe cel al asigurărilor sociale de stat.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește dreptul de proprietate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă și executorie constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; neexecutarea plății într-un termen rezonabil constituie, deci, o atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor, ca și faptul că lipsa de lichidități nu poate justifica un asemenea comportament (Cauza Ambruosi împotriva Italiei, 2000, Cauza Burdov împotriva Rusiei, 2002).

Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă însă existența și întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în menținerea echilibrului bugetar.

De altfel, faptul că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite, relevă atenția pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătorești ce cad sub incidența

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2012 .

Soluția legislativă criticată reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de 15 mai 2013) care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligația statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă și disproporționată, astfel cum susține autorul excepției.

În concluzie, măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale referitoare la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim - echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică - și sunt proporționale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice și sociale, precum și echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective.

Curtea constată, totodată, că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2012

constituie o măsură de natură să întărească finalitatea procesului judiciar, în sensul că reprezintă un prim pas important al debitorului de a-și executa creanța.

Faptul că, potrivit ordonanței de urgență criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților, cât și valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare.

De pildă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, soluționând cererea nr. 60.858/00 și pronunțând decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în Cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani și 7 luni de executare a unei hotărâri judecătorești nu este excesiv în condițiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unității militare debitoare. Totodată, în Cauza Burdov împotriva Rusiei, 2002, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de lichidități pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare.

Or, în cauza de față, Guvernul român nu refuză executarea hotărârilor judecătorești, ci suspendă, pentru o perioadă de timp, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, adoptarea

Ordonanței de urgență nr. 4/2012

fiind motivată și de dificultățile întâmpinate cu privire la executarea hotărârilor judecătorești, în această materie, datorită inexistenței, în prezent, a unui mecanism instituțional și legal prin care să se concretizeze dreptul persoanelor îndreptățite la acordarea despăgubirilor.

De altfel, Curtea constată că ordonanța de urgență criticată a fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunțate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, fiind o măsură temporară care va reglementa, pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor, de natură a oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație.

Se are în vedere, astfel, adoptarea unor măsuri cu caracter general de natură a înlătura, pe viitor, disfuncționalități ale mecanismului de restituire sau de despăgubire și care să poată conduce la realizarea efectivă a dreptului la restituire sau la despăgubire, păstrând un just echilibru între diferitele interese în cauză. De altfel, instanța europeană a reținut în motivarea hotărârii-pilot pronunțate în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din țară și pentru punerea lor în aplicare.

Totodată, autorul excepției a indicat, în notele scrise, ca temei constituțional al sesizării, și dispozițiile art. 138 alin. (1) și (2) din Constituție privind bugetul public național și competența Guvernului de a elabora anual proiectul bugetului de stat și pe cel al asigurărilor sociale de stat. Examinând această susținere, Curtea constată că, în raport cu motivele invocate în sprijinul excepției de neconstituționalitate, textele indicate nu sunt relevante, neavând nicio concludență pentru soluționarea acesteia.

În fine, autorul a comunicat la dosar un memoriu prin care arată că dorește extinderea criticii de neconstituționalitate, invocând și încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor. Referitor la extinderea criticii de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2012

privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Aurel Feneșan Pojar în Dosarul nr. 21/33/2012 al Curții de Apel Cluj - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 septembrie 2012.