Decizia nr. 5/1995

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat fără citarea părților potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, examinînd excepția de neconstituționalitate a Decretului nr. 218/1960 și a Decretului nr. 712/1966, invocată de contestatorul Plesoianu Radu Nicolae în Dosarul nr. 8.617/1993 al Judecătoriei Rimnicu Vilcea, constata următoarele:

Judecătoria Rimnicu Vilcea, prin Încheierea din 13 septembrie 1994, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Decretului nr. 218/1960, astfel cum au fost modificate prin Decretul nr. 712/1966, invocată de contestatorul Plesoianu Radu Nicolae, care însă nu argumenteaza excepția.

Intimata, Consiliul Local al Comunei Sinesti, prin reprezentant, este de acord cu cererea contestatorului, dar nu-și exprima punctul de vedere cu privire la excepție.

Judecătoria Rimnicu Vilcea, exprimindu-și opinia potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, considera intemeiata excepția și apreciază ca cele doua decrete au fost implicit abrogate prin art. 150 alin. (1) din Constituție. Pentru a ajunge la aceasta concluzie, instanța retine ca bunul în litigiu nu a intrat în proprietatea statului sau în administrarea unităților care au exploatat bunul prin naționalizare, expropriere sau în temeiul vreunui act juridic ci, dimpotriva, el a fost luat în posesie în mod samavolnic, apreciind ca actele normative atacate sunt contrare și Declarației Universale a Drepturilor Omului.

Deși Judecătoria Rimnicu Vilcea s-a pronunțat în considerentele încheierii de sesizare în sensul că actele normative atacate sunt abrogate implicit potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție, Curtea Constituțională este competența să se pronunțe asupra excepției invocate. Chiar dacă dispozițiile legale atacate sunt anterioare Constituției din 1991, este de observat ca excepția nu are în vedere aplicarea unor acte normative după intrarea în vigoare a Constituției și deci nu se pune problema de a alege între competența instanței în căderea căreia este aplicarea legii și competența Curții Constituționale, ci este vorba de efectele aplicării dispozițiilor legale anterioare Constituției, deci de admisibilitatea excepției de neconstituționalitate, astfel încât competența aparține numai Curții. În acest sens s-a statuat și prin deciziile nr. 2/1993 și nr. 5/1993.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit în cauza, dispozițiile art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, retine:

Prin art. III alin. 1 din Decretul nr. 218/1960 s-a stabilit ca "Dreptul la orice acțiuni având ca obiect restituirea, în natura sau prin echivalent, a unui bun intrat, înainte de data publicării decretului de fața, în posesiunea statului, în aceea a unei organizații cooperatiste sau a oricărei alte organizații obștești, fie fără nici un titlu, fie în cadrul procedurii prevăzute de Decretul nr. 111/1951, se prescrie prin doi ani socotiți de la data când a avut loc intrarea în posesiune". În același termen se prescrie și dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executoriu obținut în urma exercitării vreunuia dintre drepturile la care se referă alin. 1 (art. III alin. 2). În sfârșit, prin art. III alin. 3 s-a stabilit ca dispozițiile art. 13 - 17 din Decretul nr. 167/1958 nu sunt aplicabile acestei prescripții.

Prin Decretul nr. 712/1966 s-a stabilit ca bunurile care se încadrează în prevederile art. III din Decretul nr. 218/1960 și se afla în posesia unei organizații socialiste sunt considerate proprietate de stat de la data intrării lor în posesia statului sau a oricărei organizații socialiste. Se prevede, de asemenea, ca bunurile avute în vedere de text, care la data publicării decretului se afla în posesia unei organizații cooperatiste sau unei alte organizații obștești, vor rămâne în folosință acestora, urmînd ca, pentru viitor, sa li se aplice dispozițiile legale care reglementează transmiterea bunurilor statului în folosință unor asemenea organizații.

După cum se poate observa, suntem în prezenta unui drept de proprietate constituit potrivit unor acte normative anterioare Constituției. Se solicita ca aceste acte normative să fie declarate neconstituționale.

În rezolvarea cauzei trebuie distins, pe de o parte, între constituirea dreptului și efectele sale sub imperiul actelor normative anterioare și care sunt atacate, și efectele dreptului constituit anterior care se produc în continuare, sub regimul Constituției din 1991, pe de altă parte.

Legea posterioară, deci Constituția din 1991, nu poate atinge dreptul născut sub imperiul legii anterioare, deoarece ar insemna ca ea să fie aplicată retroactiv, ceea ce interzice art. 15 alin. (2) din Constituție. Noua lege poate modifica regimul juridic anterior, poate suprima acest drept sau îl poate înlocui cu un alt drept care astfel se naște, cum ar fi cazul reconstituirii dreptului abolit de legea anterioară. Dar, fără retroactivitate, noua lege nu poate desfiinta modalitatea în care legea anterioară a constituit dreptul respectiv. Aceasta concluzie nu este infirmata de faptul ca dreptul de proprietate al Statului, constituit pe baza decretelor atacate, reprezintă o situație juridică în curs, deoarece în acest caz nu mai suntem în domeniul neretroactivitatii, ci în acela al aplicării imediate a legii noi, astfel încât dreptului de proprietate constituit anterior Constituției îi sunt aplicabile prevederile regimului constituțional actual.

Prin excepția invocată se urmărește repararea, în natura, a daunelor suferite prin aplicarea actelor normative atacate. Dar art. 77 din Legea nr. 58/1991 prevede că reparațiile pentru bunurile preluate de stat în mod abuziv se vor reglementa printr-o lege specială, iar art. 26 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 47/1992 stabilește ca repararea daunelor suferite anterior intrării în vigoare a Constituției din 1991 se reglementează prin lege. Deci repararea unor asemenea daune este rezervată legii și nici un organ de jurisdicție nu poate, fără încălcarea acestor prevederi și a principiului separarii puterilor în stat, să se substituie legiuitorului în soluționarea problemei respective. Asa fiind, în situația în care ar fi sesizată cu ilegalitati și abuzuri, cu încălcări ale ordinii constituționale săvârșite înainte de intrarea în vigoare a Constituției din 1991, Curtea Constituțională nu este competența să le rezolve. Dacă ar face un asemenea lucru, Curtea Constituțională însăși ar încalcă Constituția și principiile dreptului, pentru ca ar inlatura un abuz, o ilegalitate, printr-o arogare abuzivă de competența, ceea ce este evident în afară ideii de justiție constituțională. Clarificarea și rezolvarea unor asemenea situații revin numai autorităților publice competente, deoarece, potrivit art. 123 alin. (1) din Constituție, justiția se înfăptuiește în numele legii, deci prin aplicarea ei, nu prin ignorarea unor dispoziții legale.

În sensul acestor considerente, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat și prin alte decizii, precum deciziile nr. 3/1993, nr. 5/1993, nr. 14/1993 și nr. 27/1993. Chiar dacă ele se referă la alte acte normative anterioare Constituției, cum ar fi Decretul nr. 92/1950, H.C.M. nr. 606/1959, Decretul nr. 223/1974, motivele care au stat la baza lor sunt pe deplin valabile și în cauza de fața și deci nu justifica îndepărtarea Curții de la practica sa.

În aceasta situație, excepția invocată urmează a fi respinsă ca vadit nefondata.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a Decretului nr. 218/1960 și a Decretului nr. 712/1966, invocată de Plesoianu Radu Nicolae în Dosarul nr. 8.617/1993 al Judecătoriei Rimnicu Vilcea.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la data de 17 ianuarie 1995.