Decizia nr. 1167/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, excepție ridicată de Ionel Iliuță Aldescu, Ion Buștean și Ion Mihai în Dosarul nr. 6.267/288/2008 al Judecătoriei Hunedoara.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent învederează Curții că domnul avocat Mihai Micu, în calitate de apărător ales al unuia dintre autorii excepției, și anume al lui Ion Mihai, a transmis Curții o cerere de amânare a soluționării cauzei, precizând că se află în imposibilitate de prezentare, din motive medicale dovedite cu adeverința medicală anexată cererii.

Având cuvântul cu privire la această solicitare, reprezentantul Ministerului Public se opune amânării cauzei, arătând că apărătorul ales avea posibilitatea să asigure substituirea sa pentru termenul de față.

Deliberând, Curtea respinge cererea, apreciind că nu se impune acordarea unui nou termen de judecată, ținând cont de dispozițiile art. 156 din Codul de procedură civilă coroborate cu cele ale

art. 14 din Legea nr. 47/1992 .

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției, arătând că instanța de contencios constituțional a dezvoltat o bogată jurisprudență în materie, iar argumentele aduse în sprijinul prezentei excepții nu justifică reconsiderarea acesteia. Precizează că își mențin valabilitatea considerentele și soluția pronunțate, de exemplu, prin

Decizia nr. 21/2010 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 6.267/288/2008, Judecătoria Hunedoara a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție. Excepția a fost ridicată de Ionel Iliuță Aldescu, Ion Buștean și Ion Mihai într-o cauză penală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că Departamentul Național Anticorupție, înființat prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134/2005 , devenit, conform

Legii nr. 54/2006 , Direcția Națională Anticorupție, nu putea fi înființat printr-o ordonanță de urgență a Guvernului, ci numai printr-o lege organică. De asemenea, arată că nu sunt prezentate, în cuprinsul ordonanței de urgență, "motivele care au determinat necesitatea urgentării emiterii acestui act normativ".

Judecătoria Hunedoara consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 54/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, ordonanța de urgență criticată contravine următoarelor dispoziții din Legea fundamentală: art. 73 alin. (3) lit. l) potrivit căruia organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi se reglementează prin lege organică, art. 115 alin. (4) care statuează că Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora, și art. 115 alin. (6) care stabilește că ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică. Se invocă și art. 6 - "Dreptul la un proces echitabil" din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că s-a mai pronunțat, prin prisma unor critici similare, cu privire la conformitatea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005

cu aceleași prevederi din Legea fundamentală, respingând ca neîntemeiată excepția. Astfel, prin

Decizia nr. 297 din 23 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010, instanța de contencios constituțional a reținut, "ținând seama de rațiunea edictării actului normativ așa cum a fost arătată în preambulul său", că nu au fost încălcate dispozițiile art. 115 alin. (4) din Constituție. Totodată, Curtea a mai constatat, referitor la interdicția Guvernului de a adopta o ordonanță de urgență în domeniul instituțiilor fundamentale ale statului, că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005

nu afectează instituția Ministerului Public, "transformarea Parchetului Național Anticorupție în Direcția Națională Anticorupție fiind un imperativ desprins, pe de o parte, din rațiuni de conformitate cu Legea fundamentală și impuse la rândul lor de

Decizia Curții Constituționale nr. 235/2005

- [prin care s-au declarat neconstituționale prevederile prin care Parchetul Național Anticorupție era competent cu investigarea infracțiunilor comise de către deputați și senatori] - , definitivă și general obligatorie și, pe de altă parte, din necesitatea îmbunătățirii activității acestei structuri specializate". Cu același prilej, examinând natura și finalitatea reglementării criticate, Curtea a constatat că nu s-au evidențiat aspecte negative menite a perturba organizarea și funcționarea Ministerului Public.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice modificarea acestei jurisprudențe, atât soluția pronunțată prin decizia menționată, cât și argumentele pe care aceasta s-a bazat își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, excepție ridicată de Ionel Iliuță Aldescu, Ion Buștean și Ion Mihai în Dosarul nr. 6.267/288/2008 al Judecătoriei Hunedoara.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 septembrie 2010.