Decizia nr. 285/2001

Articolul 1

din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 53/2000

respecta întru totul dispozițiile art. 49 din Constituție. Obligația depunerii cauțiunii de 5% din valoarea daunelor pretinse, în sarcina reclamantului, a fost instituită de Guvern, prin ordonanța, emisă în temeiul și în limitele abilitarii sale de Parlament. Cauțiunea astfel depusa urmează să asigure dezdaunarea pârâtului în situația în care reclamantul ar cădea în pretenții. Procentul de 5% este un procent de protecție pentru pârât, în cazul în care reclamantul pierde procesul, daunele materiale și morale suferite de pârât urmând a fi acoperite din cauțiunea constituită.

- Cauțiunea la care se referă

art. 1 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 53/2000

nu face parte din categoria impozitelor, taxelor sau a altor venituri la bugetul de stat, asa cum greșit susține domnul Eduard Manole, chiar dacă aceasta "se consemnează" la bugetul de stat și este purtătoare de dobânzi. Solicita respingerea excepției.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca anterior Curtea a respins o excepție având același conținut. Independent de aceasta,

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 , dedusă controlului de constituționalitate, fiind abrogată prin

Ordonanța Guvernului nr. 34 din 16 august 2001 , excepția de neconstituționalitate a devenit inadmisibila.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 14 mai 2001, pronunțată în Dosarul nr. 5.421/2000, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 53/2000

pentru unele măsuri privind soluționarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daunele morale, excepție ridicată de Eduard Manole în dosarul acelei instanțe.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile criticate - potrivit cărora reclamantul care pretinde repararea prejudiciului adus onoarei și reputației sale este obligat la plata unei cauțiuni de 5% din suma solicitată - ingradesc exercitarea dreptului la acțiune pentru repararea prejudiciului suferit. Se mai susține ca textul criticat încalcă dispozițiile art. 16, 21, 22, art. 114 alin. (4) și ale art. 138 alin. (1) din Constituție. Autorul mai arata ca obligativitatea achitării în avans a cauțiunii, "sub sancțiunea anulării cererii de chemare în judecata", împiedica, în fapt, apărarea drepturilor consacrate prin Constituție. În sfârșit, se susține ca adoptarea acestei reglementări prin ordonanța de urgență nu se justifica, deoarece nu are caracter urgent sau excepțional.

Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția de neconstituționalitate a

art. 1 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 53/2000

este neîntemeiată, deoarece nu este incalcata nici una dintre dispozițiile constituționale indicate de autor, și anume: art. 16, 21 și 22. Se mai arata ca "obligarea la plata unei cauțiuni nu reprezintă o ingradire a dreptului reclamantului de a se adresa instanței judecătorești pentru recunoașterea sau apărarea drepturilor sale. Atâta vreme cat o astfel de obligație incumba tuturor persoanelor care formulează astfel de cereri nu este încălcat nici principiul egalității în drepturi consacrat de Constituție".

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca excepția este neîntemeiată, deoarece dispozițiile

art. 1 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 53/2000

nu încalcă principiul egalității în drepturi, obligația achitării cauțiunii existând indiferent de calitatea persoanei care formulează cererea. Se mai susține ca textul criticat nu încalcă nici dispozițiile art. 21 din Constituție, care garantează accesul liber la justiție, deoarece aceasta cauțiune este achitată de toate persoanele care promovează o astfel de acțiune și se restituie în cazul admiterii acesteia. Cauțiunea nu are valoarea unei taxe de timbru, cum susține autorul excepției, ci a unei garanții pentru acoperirea prejudiciului suferit de pârât în urma procesului, în cazul în care cererea reclamantului este respinsă. În același punct de vedere se arata ca necesitatea emiterii unei astfel de ordonanțe a fost dictata de faptul ca deseori pretențiile celor ce introduceau astfel de acțiuni erau exagerate și din acest motiv se impunea limitarea lor. În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 138 alin. (1) din Constituție, nici aceasta critica nu este intemeiata, deoarece Guvernul poate reglementa prin ordonanțe de urgență și în domeniul legilor organice.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, susținerile părții prezente, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Excepția privește dispozițiile

art. 1 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 53/2000

pentru unele măsuri privind soluționarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daunele morale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 23 mai 2000, care au următorul conținut: "(1) Cel care, considerându-se prejudiciat printr-o atingere adusă onoarei, demnității sau reputației sale, vieții intime, familiale sau private, ori dreptului la imagine, formulează cerere la instanța civilă referitoare la stabilirea și acordarea de despăgubiri pentru daune morale trebuie să depună o cauțiune de 5% din valoarea despăgubirilor solicitate.

(2) Suma se consemnează la Casa de Economii și Consemnațiuni, în contul bugetului de stat, fiind purtătoare de dobânzi."

Dispozițiile constituționale considerate ca fiind incalcate sunt următoarele:

- Art. 16: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetățenia română și domiciliul în țara.";

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 22: "(1) Dreptul la viața, precum și dreptul la integritate fizica și psihică ale persoanei sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi supus torturii și nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant.

(3) Pedeapsa cu moartea este interzisă."

- Art. 114 alin. (4): "În cazuri excepționale, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu.";

- Art. 138 alin. (1): "Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 53/2000

a fost expres abrogată prin

art. II din Ordonanța Guvernului nr. 34/2001

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 28 august 2001.

Întrucât abrogarea textului criticat pentru neconstituționalitate a intervenit între data sesizării Curții și data soluționării excepției, acesta nu mai poate face obiectul controlului de constituționalitate, în raport cu prevederile

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, potrivit cărora: "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei." Asa fiind, Curtea retine ca excepția de neconstituționalitate a devenit inadmisibila și urmează sa o respingă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, 2, art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 53/2000

pentru unele măsuri privind soluționarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daunele morale, excepție ridicată de Eduard Manole în Dosarul nr. 5.421/2000 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 30 octombrie 2001.