Decizia nr. 14/1995

Antonie Iorgovan - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Constantin Burada - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:

Prin Încheierea din 20 octombrie 1994 a Tribunalului Brăila, Curtea Constituțională a fost sesizată cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 14 (art. 15 după republicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 19 ianuarie 1993) din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 131/1991, ridicată de recurentul Munteanu Vasile în Dosarul nr. 2090/1994 al Tribunalului Brăila.

În motivarea excepției, Munteanu Vasile considera ca dispozițiile art. 14 din regulament contravin prevederile art. 42 din Constituție, care prevede că dreptul la moștenire este garantat, și ale art. 669 din Codul civil.

Instanța, în opinia exprimată, apreciază ca excepția nu este intemeiata, deoarece Legea nr. 18/1991, fiind o lege specială, deroga de la regula dreptului comun, potrivit căreia succesiunea se deschide la data decesului, și prin art. 12 alin. 2 stabilește un regim juridic deosebit pentru moștenirea pământului.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile art. 144 lit. c) și ale art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și ale art. 24 din Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Din examinarea excepției se constată că aceasta se referă la art. 14 (art. 15 după republicarea în Monitorul Oficial al României) sin regulamentul elaborat în temeiul Legii nr. 18/1991 și aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 131/1991.

În legătură cu competența de soluționare a excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești, este de menționat ca atribuțiile Curții Constituționale sunt expres și limitativ prevăzute în art. 144 lit. c) din Constituție, care se referă doar la controlul constituționalității "legilor și ordonanțelor", dispoziție preluată și în art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Întrucît prin lege se înțelege actul legislativ adoptat de Parlament și promulgat de Președintele României, iar prin ordonanța, actul adoptat pe baza unei delegari legislative, este evident ca soluționarea excepției de neconstituționalitate privind alte acte normative nu este de competența Curții Constituționale.

De aceea controlul legalității actelor normative și individuale ale Guvernului, ale ministerelor și celorlalte autorități ale administrației publice locale, indiferent de materia la care se referă, este de competența instanțelor judecătorești, respectiv a secțiilor de contencios administrativ constituite potrivit Legii nr. 29/1990. Practica Curții Constituționale este constanta în acest sens, astfel cum rezultă din deciziile sale nr. 5/1994, nr. 7/1994 și nr. 113/1994.

Ca atare, rezolvarea de principiu cuprinsă în aceste decizii își menține valabilitatea și în ce privește soluționarea excepției de fața, care vizează unele prevederi din regulamentul elaborat în baza Legii nr. 18/1991 și aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 131/1991 și, întrucît nu au intervenit elemente noi care să le infirme și deci să facă necesară modificarea practicii jurisdicționale, excepția urmează a fi respinsă ca vadit nefondata.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A. c) și al art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a art. 14 (art. 15 după republicarea în Monitorul Oficial al României) din regulamentul elaborat în baza Legii nr. 18/1991 și aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 131/1991, invocată de Munteanu Vasile în Dosarul nr. 2.090/1994 al Tribunalului Brăila.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la data de 3 februarie 1995.