Convenția din 18 mai 1956
relativă la regimul fiscal al vehiculelor rutiere de uz particular în circulație internationala, încheiată la Geneva la 18 mai 1956
prezumat în vigoare
Părțile contractante,
Luînd în considerare ca unele state europene au încheiat acorduri bilaterale sau au luat măsuri de instituire a unui regim mai larg decât cel prevăzut în Convenția din 30 martie 1931 asupra regimului fiscal al vehiculelor automobile străine,
Dorind sa faciliteze dezvoltarea turismului internațional,
Au convenit asupra celor ce urmează :
Articolul 1
În sensul prezentei Convenții, se înțelege:
a) prin "vehicul", oricare ciclu, oricare vehicul prevăzut cu un dispozitiv mecanic de propulsie, circulând pe drum prin propriile sale mijloace și oricare remorca destinată a fi atașată la un asemenea vehicul și importata odată cu vehiculul sau separat, cu excepția totuși a vehiculelor sau ansamblurilor de vehicule cuplate, destinate transporturilor de persoane și avînd, în afară de locul conducătorului, mai mult de opt locuri pe scaune;
b) prin "uz particular", folosirea în alte scopuri decât transportul de persoane contra remunerare, prima sau alt avantaj material, și altele decât transportul industrial ori comercial de mărfuri cu sau fără remunerare.
Articolul 2
Vehiculele care sînt înmatriculate pe teritoriul uneia din Părțile contractante, precum și vehiculele puse în circulație pe un asemenea teritoriu și scutite pe acest teritoriu de obligația înmatriculării, vor fi scutite, în condițiile arătate mai jos, dacă sînt importate temporar și folosite pentru uz particular pe teritoriul altei Părți contractante, de impozitele și taxele asupra circulației sau deținerii vehiculelor pe teritoriul acestei din urma Părți contractante.
Aceasta scutire nu se va extinde asupra peajelor și nici asupra impozitelor sau taxelor de consumație.
Articolul 3
1. Aceasta scutire va fi acordată pe teritoriul fiecărei Părți contractante atît timp cat vor fi îndeplinite condițiile stabilite prin dispozițiile vamale în vigoare pe acest teritoriu pentru admiterea cu scutire temporară de drepturile și taxele de import a vehiculelor menționate la articolul 2.
2. Totuși, fiecare Parte contractantă va putea sa limiteze durata acestei scutiri la trei sute sasezeci și cinci zile consecutive, chiar dacă vehiculul este admis cu scutire temporară de drepturi și taxe de import pe o perioadă mai îndelungată.
Articolul 4
De îndată ce o Parte contractantă la Convenția din 30 martie 1931 asupra regimului fiscal al vehiculelor automobile străine va deveni Parte contractantă la prezenta Convenție, va lua măsurile prevăzute la articolul 17 al Convenției din 1931, pentru a o denunta.
Articolul 5
1. Țările membre ale Comisiei economice pentru Europa și cele admise, cu titlu consultativ, la Comisie, conform paragrafului 8 al mandatului acestei Comisii, pot deveni Părți contractante la prezenta Convenție :
a) prin semnare;
b) prin ratificare, după ce o vor fi semnat sub rezerva ratificării;
c) prin aderare
2. Țările care pot sa participe la anumite lucrări ale Comisiei economice pentru Europa, în aplicarea paragrafului 11 al mandatului acestei Comisii, pot deveni Părți contractante la prezenta Convenție prin aderare, după intrarea acesteia în vigoare.
3. Convenția va fi deschisă pentru semnare pînă la 31 august 956 inclusiv. După această dată, ea va fi deschisă pentru aderare.
4. Ratificarea sau aderarea va fi efectuată prin depunerea instrumentului corespunzător la secretarul general al Organizației Națiunilor Unite.
Articolul 6
1. Prezenta Convenție va intra în vigoare în a nouazecea zi după ce cinci din țările menționate la paragraful 1 al articolului 5 o vor fi semnat fără rezerva ratificării sau vor fi depus instrumentul lor de ratificare sau de aderare.
2. Pentru fiecare țara care o va ratifica sau va adera la ea după ce cinci tari vor fi semnat-o fără rezerva ratificării sau vor fi depus instrumentul lor de ratificare sau de aderare, prezenta Convenție va intra în vigoare în a nouazecea zi următoare depunerii instrumentului de ratificare sau de aderare a acestei tari.
Articolul 7
1. Fiecare Parte contractantă va putea denunta prezenta Convenție prin notificare adresată secretarului general al Organizație Națiunilor Unite.
2. Denunțarea își va produce efectele după cincisprezece luni de la data la care secretarul general va fi primit notificarea.
Articolul 8
Prezenta Convenție va inceta să-și producă efectele dacă, după intrarea ei în vigoare, numărul Părților contractante este mai mic de cinci în decursul oricărei perioade de douasprezece luni consecutive.
Articolul 9
1. Oricare țara va putea, fie în momentul semnării țara rezerva și ratificării, fie cu ocazia depunerii instrumentului sau de ratificare sau de aderare, fie în orice alt moment ulterior, sa declare, prin, notificare adresată secretarului general al Organizației Națiunilor Unite, ca prezenta Convenție va fi aplicabilă tuturor sau numai unei părți din teritoriile pe care le reprezintă pe plan internațional.
Convenția va fi aplicabilă teritoriului sub teritoriilor menționate fi notificate, de la a nouazecea zi după primirea acestei notificări de către secretarul general sau dacă în acea zi Convenția nu a intrat, încă în vigoare, de la intrarea ei în vigoare.
2. Oricare țara care, în conformitate cu paragraful precedent, a făcut o declarație pentru extinderea aplicării prezentei Convenții asupra unui teritoriu pe care îl reprezintă pe plan internațional, va putea, potrivit articolul 7, sa denunțe Convenția în ce privește acel teritoriu.
Articolul 10
1. Orice diferend între doua sau mai multe Părți contractante cu privire la interpretarea sau la aplicarea prezentei Convenții va fi, în măsura posibilului soluționat pe calea negocierilor între Părțile în litigiu.
2. Orice diferend, care nu va fi soluționat pe calea negocierilor, va fi supus arbitrajului, dacă oricare dintre Părțile contractante în litigiu va cere, va fi în consecința trimis în fața unuia sau mai multor arbitri aleși de comun acord de Părțile în litigiu. Dacă în termen de trei luni de la data cererii de arbitraj, Părțile în litigiu nu ajung să se înțeleagă cu privire la alegerea unuia sau unor arbitri, oricare dintre aceste Părți va putea se ceara secretarului general al Organizației Națiunilor Unite sa desemneze un arbitru unic, căruia îi va fi trimis litigiul spre a decide.
3. Hotărîrea arbitrului sau arbitrilor desemnați conform paragrafului precedent va fi obligatorie pentru Părțile contractante în litigiu.
Articolul 11
I. Fiecare Parte contractantă va putea, în momentul semnării prezentei Convenții, al ratificării sau al aderării, sau în orice alt moment ulterior, sa declare ca ea exclude de la aplicarea Convenției ciclurile fără motor.
2. Fiecare Parte contractantă va putea, în momentul semnării prezentei Convenții, al ratificări sau al aderării, sa declare că nu se considera legată prin articolul 10 al Convenției. Celelalte Părți contractante nu vor fi legate prin articolul 10 față de oricare Parte contractantă care va fi formulat o asemenea rezerva.
9. Oricare Parte contractantă care va fi formulat o rezervă potrivit paragrafului 1 sau paragrafului 2, va putea, în orice moment, sa retragă aceasta rezerva, printr-o notificare adresată secretarului general al Organizației Națiunilor Unite.
4 Nici o alta rezerve la prezenta Convenție nu va fi admisă.
Articolul 12
1. După trei ani de la intrarea în vigoare a prezentei Convenții oricare Parte contractantă va putea sa ceara, prin notificare adresată secretarului general al Organizației Națiunilor Unite, convocarea unei conferințe în vederea revizuirii prezentei Convenții. Secretarul general va notifica aceasta cerere tuturor Părților contractante și va convoca o conferința de revizuire dacă, în termen de patru luni socotit de la notificarea trimisa de el o treime din Părțile contractante îl vor înștiința ca sînt de acord cu aceasta cerere.
2. Dacă o conferința este convocată în conformitate cu paragraful precedent, secretarul general va înștiința toate Părțile contractante și le va invita să prezinte, în termen de trei luni, propunerile pe care ele le-ar dori examinate de conferința. Secretarul general va comunică tuturor Părților contractante ordinea de zi provizorie a conferintei, precum și textul acestor propuneri, cu cel puțin trei luni înainte de data deschiderii conferintei.
3 Secretarul general va invita, la orice conferința convocată în conformitate cu prezentul articol, toate țările menționate la paragraful 1 al articolului 5, precum și țările devenite Părți contractante prin aplicarea paragrafului 2 al articolului 5.
Articolul 13
Oricare Parte contractantă va putea propune unul sau mai multe amendamente la prezenta Convenție. Textul oricărui proiect de amendament va fi comunicat secretarului general al Organizației Națiunilor Unite, care îl va transmite tuturor Părților contractante și îl va aduce la cunoștința celorlalte tari menționate la paragraful 1 al articolului 5.
2. Orice proiect de amendament care va fi fost transmis în conformitate cu paragraful precedent va fi considerat acceptat, dacă nici o Parte contractantă nu va fi formulat vreo obiectie în, termen de șase luni de le data la care secretul general îi va fi transmis proiectul de amendament.
3. Secretarul general va notifica cît mai curând posibil tuturor Părților contractante, pentru a le înștiința dacă a fost formulată vreo obiectie la proiectul de amendament. Dacă la proiectul de amendament a fost formulată vreo obiectie, amendamentul va fi considerat ca neacceptat și nu va produce nici un efect. În lipsa vreunei obiecții, amendamentul va intra în vigoare pentru toate Părțile contractante la trei luni de la expirarea termenului de șase luni prevăzut în paragraful precedent.
Articolul 14
În afară de notificările prevăzute în articolele 12 și 13, secretarului general al Organizației Națiunilor Unite va notifica țărilor menționate la paragraful 1 al articolului 5, precum și țărilor devenite Părți contractante prin aplicarea paragrafului 2 al articolului 5:
a) semnarile, ratificarile și aderarile în baza articolului 5;
b) datele la care prezenta Convenție va intra în vigoare conform articolului 6;
c) denuntarile în baza articolului 7;
d) abrogarea prezentei Convenții conform articolului 8;
e) notificările primite conform articolului 9;
f) declarațiile și notificările primite conform paragrafelor 1 și 2 ale articolului 11;
g) intrarea în vigoare a oricărui amendament conform articolului 13
Articolul 15
Protocolul de semnare a prezentei Convenții va avea aceeași putere, valoare și durata ca însăși Convenția, fiind considerat ca făcînd parte integrantă din ea.
Articolul 16
După 31 august 1956 originalul prezentei Convenții va fi depus la secretarul general al Organizației Națiunilor Unite, care va transmite copii certificate pentru conformitatea fiecăreia din țările menționate la paragrafele 1 și 2 ale articolului 5. Drept care subscrișii, avînd cuvenită împuternicire, au semnat prezenta Convenție. Întocmită la Geneva la optsprezece mai una mie noua sute cincizeci și șase, într-un singur exemplar, în limbile engleza și franceza, ambele texte avînd aceeași valabilitate. ────────────
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.