Decizia nr. 249/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (1), (2) și (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 115/2001 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Onedil" - S.A. din Onesti în Dosarul nr. 93/2002 al Judecătoriei Onesti.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, ca fiind neîntemeiată, sub aspectul încălcării art. 41 alin. (2) din Constituție. Se arata ca prevederile art. 107 alin. (1) și (3) din Constituție nu sunt incidente în cauza, în condițiile în care acestea vizează ordonanțele simple emise pe baza unei legi speciale de abilitare, iar nu ordonanțele de urgenta, emise în temeiul art. 114 alin. (4) din Constituție. Totodată se considera ca dispozițiile

art. 1 alin. (1), (2) și (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 115/2001

sunt în conformitate cu prevederile constituționale ale art. 134 alin. (2) lit. f) privind crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 5 martie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 93/2002, Judecătoria Onesti a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (1), (2) și (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 115/2001 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Onedil" - S.A. din Onesti în cauza având ca obiect soluționarea plângerii împotriva sancțiunii contravenționale aplicate de Garda Financiară - Secția Bacau.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile

art. 1 alin. (1), (2) și (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 115/2001

contravin prevederilor art. 41 alin. (2), art. 49, art. 107 alin. (1) și (3), art. 114 alin. (4), art. 134 alin. (1) și (2) și ale art. 135 alin. (1), (2) și (6) din Constituție. În argumentarea acestor sustineri, arata, în esenta, ca, în cazul societăților comerciale cu capital integral privat, "aplicarea dispozițiilor legale criticate restrânge, în mod nejustificat, exercițiul dreptului de proprietate, al dreptului de a contracta liber și împiedica distribuitorii de energie termica să-și păstreze raporturile contractuale angajate anterior, stabilind alte modalități de plată, restrictive". Autorul excepției de neconstituționalitate considera că nu a fost adoptată o lege de abilitare a Guvernului pentru a emite aceasta ordonanța de urgență. Totodată nu a existat cazul excepțional care să justifice emiterea ordonanței de urgenta. În final, arata că nu exista dovada depunerii ordonanței de urgenta la Parlament spre aprobare, "ceea ce contravine recomandarii făcute în Decizia Curții Constituționale nr. 1 din 15 ianuarie 1998".

Judecătoria Onesti considera ca emiterea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 115/2001

"a fost impusa de necesitatea prevenirii unor blocaje financiare care să afecteze furnizarea energiei termice către populație în pragul iernii, iar dispozițiile acestei ordonanțe nu încalcă nici una dintre prevederile constituționale invocate de autorul excepției".

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președintele Camerei Deputaților apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată sub toate aspectele criticate, întrucât dispozițiile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 115/2001

nu contravin nici uneia dintre prevederile constituționale invocate de autorul excepției. În acest sens, se arata ca ordonanța de urgență criticata "nu numai că nu afectează libertatea contractuală și relațiile ce decurg din aceasta, dar impune agenților economici producători și distribuitori de energie termica un comportament care implica depunerea de eforturi suplimentare pentru prevenirea și evitarea unor posibile blocaje financiare". Mai arata ca susținerea autorului excepției cu privire la încălcarea principiului egalității în fața legii, fără a indica textul constituțional care îl reglementează, nu este relevanta, deoarece acest principiu este "aplicabil cetățenilor și nu societăților comerciale". Nici încălcarea prevederilor art. 49 din Constituție nu se poate retine, acest text constituțional "fiind aplicabil doar în ipoteza restrângerii unor drepturi și libertăți fundamentale ale cetățenilor". De asemenea, prevederile art. 107 alin. (1) și (3) din Constituție nu sunt incidente în cauza, acestea vizând ordonanțele simple emise pe baza unei legi speciale de abilitare, iar nu ordonanțele de urgenta emise în temeiul art. 114 alin. (4) din Constituție. Potrivit punctului de vedere al președintelui Camerei Deputaților, emiterea ordonanței de urgenta criticate "a fost determinata de necesitatea evitării de urgenta a producerii unor blocaje financiare care să afecteze furnizarea energiei termice către populație, situație care s-ar fi putut repeta de la un an la altul". În aceste condiții, obligația creării unor conturi tip "Escrow" privește atât producătorii, cat și distribuitorii de energie termica, "dar nu limitează libertatea acestora de a-și alege societatea bancară, deci nu se încalcă cerințele economiei de piața în ceea ce privește libertatea contractuală", iar reglementarea legală adoptată prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 115/2001

"corespunde indatoririi statului, ca stat social, de a asigura condițiile necesare pentru valorificarea tuturor factorilor de producție în scopul creșterii calității vieții populației".

Guvernul considera ca "prevederile ordonanței de urgenta sunt în concordanta și respecta dispozițiile constituționale invocate de petenta". Nici una dintre dispozițiile legale criticate nu afectează libertatea contractuală, iar derularea contractelor deja încheiate nu încalcă principiul ocrotirii în mod egal a proprietății private, prevăzut de art. 41 alin. (2) din Constituție. Guvernul apreciază ca prin reglementarea specială a condițiilor de efectuare a plăților și a naturii conturilor bancare destinate acestor operațiuni nu se restrânge exercițiul vreunor drepturi fundamentale. Mai mult decât atât, se arata în continuare, reglementarea legală criticata se încadrează în măsurile necesare pentru îndeplinirea obligațiilor statului referitoare la "protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară", prevăzute de art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituție. Guvernul considera ca "nu se justifica nici susținerea privind încălcarea dispozițiilor art. 107 alin. (1) și (3) și ale art. 114 alin. (4), existând la data adoptării ordonanței de urgenta situația excepționala, impusa de necesitatea prevenirii blocajelor financiare și asigurarea fondurilor bănești pentru producerea energiei termice și furnizarea acesteia către populație, în bune condiții pe timpul iernii".

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților și al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 1 alin. (1), (2) și (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 115/2001

privind reglementarea unor măsuri de asigurare a fondurilor necesare în vederea furnizarii energiei termice și a gazelor naturale pentru populație, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 28 septembrie 2001, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 84/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 1 martie 2002, dispoziții care au următorul conținut:

- Art. 1 alin. (1), (2) și (4): "(1) Pentru asigurarea fondurilor necesare în vederea producerii energiei termice în sistem centralizat agenții economici producători de energie termica, împreună cu agenții economici distribuitori, precum și agenții economici distribuitori de gaze naturale, împreună cu agenții economici producători și distribuitori de energie termica, au obligația ca până la data de 1 octombrie 2001 sa deschidă conturi de tip «ESCROW» la o societate bancară comercială convenită de comun acord.

(2) Refuzul agenților economici producători și distribuitori de energie termica de a deschide conturi de tip «ESCROW» cu distribuitorii de gaze naturale și, respectiv, cu producătorii de energie termica conduce la sistarea livrărilor de gaze naturale și, respectiv, de energie termica. [...]

(4) Încasarea de către agenții economici producători și/sau distribuitori de energie termica a sumelor de la beneficiari și a fondurilor de la bugetele locale, acordate conform legii, în alte conturi decât cele de tip «ESCROW» constituie contravenție și se sancționează cu amenzi cuprinse între 50 milioane lei și 100 milioane lei. Constatarea contravențiilor și aplicarea amenzilor se fac de către organele cu atribuții de control ale Ministerului Finanțelor Publice și ale autorităților administrației publice locale."

Conform susținerilor autorului excepției, dispozițiile legale criticate sunt contrare următoarelor prevederi constituționale:

- Art. 41 alin. (2): "(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.";

- Art. 49: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrangerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existenta dreptului sau a libertății.";

- Art. 107 alin. (1) și (3): "(1) Guvernul adoptă hotărâri și ordonanțe. [...]

(3) Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta.";

- Art. 114 alin. (4): "(4) În cazuri excepționale, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu.";

- Art. 134 alin. (1) și (2): "(1) Economia României este economie de piața.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;

b) protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară; [...]";

- Art. 135 alin. (1), (2) și (6): "(1) Statul ocrotește proprietatea.

(2) Proprietatea este publică sau privată. [...]

(6) Proprietatea privată este, în condițiile legii, inviolabilă".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea retine următoarele:

În legătură cu susținerile autorului excepției, potrivit cărora

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 115/2001

a fost emisă fără ca Guvernul sa fi fost abilitat printr-o lege specială sa emita aceasta ordonanța, Curtea constata ca ordonanța de urgență a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 114 alin. (4) din Constituție. În aceasta situație, dispozițiile art. 107 alin. (1) și (3) din Constituție, care se referă la hotărâri și la ordonanțe emise pe baza unei legi speciale de abilitare, nu sunt aplicabile în cauza.

Cat privește critica referitoare la inexistenta cazului excepțional care să justifice emiterea ordonanței de urgenta, Curtea constata ca la adoptarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 115/2001

Guvernul a avut în vedere necesitatea unei reglementări urgente care să asigure fondurile necesare pentru plata la timp a combustibililor și a energiei termice, urmărindu-se prin aceasta evitarea blocajelor financiare inerente, care ingreunau sau chiar faceau imposibila continuitatea furnizarii către populație a energiei termice. De altfel, ordonanța de urgență a fost aprobată de Parlament prin

Legea nr. 84/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 1 martie 2002.

În legătură cu susținerea potrivit căreia nu exista dovada depunerii ordonanței de urgenta la Parlament spre aprobare, Curtea observa ca, potrivit Comunicării nr. 1.065 din 15 mai 2002, primită de secretarul general al Senatului,

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 115/2001

a fost depusa la Parlament spre aprobare la data de 27 septembrie 2001. Astfel, intrarea în vigoare a ordonanței de urgenta la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, (28 septembrie 2001) este conformă cu prevederile art. 114 alin. (4) teza a doua din Constituție.

Prin dispozițiile ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate legiuitorul a prevăzut obligația efectuării încasărilor și a plăților legate de producția, furnizarea și distribuirea energiei termice prin conturi bancare în mod special deschise în acest scop, pentru împiedicarea utilizării fondurilor financiare respective în alte scopuri, cu consecința neasigurarii continuității în producția și furnizarea energiei termice către populație. Obligația deschiderii acestor conturi bancare nu ingradeste exercițiul dreptului de proprietate al societăților comerciale cu capital privat, prin încălcarea prevederilor art. 41 alin. (2), ale art. 134 și ale art. 135 alin. (1), (2) și (6) din Constituție, astfel cum susține autorul excepției de neconstituționalitate. Totodată dispozițiile legale criticate sunt deopotrivă aplicabile tuturor agenților economici producători sau distribuitori de energie termica, neputându-se retine nici un privilegiu și nici o discriminare. Faptul ca unii agenți economici au fost sancționați, iar alții nu, pentru nerespectarea acestor dispoziții este o problemă de aplicare a legii, iar nu una de constituționalitate.

Referitor la încălcarea prevederilor art. 49 din Constituție, Curtea constata ca aceasta nu se poate retine atât timp cat dispozițiile legale criticate nu operează o restrangere a exercițiului unui drept ori al unei libertăți fundamentale.

În consecința, reglementarea adoptată prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 115/2001

corespunde necesității apărării intereselor populației, beneficiara a energiei termice furnizate în sistem centralizat, și, totodată, este conformă rolului și atribuțiilor unui "stat social", cum este definit statul român prin art. 1 alin. (3) din Constituție, precum și obligației sale înscrise în art. 134 alin. (2) lit. f) din Constituție, aceea de a asigura "crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții".

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA,

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (1), (2) și (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 115/2001

privind reglementarea unor măsuri de asigurare a fondurilor necesare în vederea furnizarii energiei termice și a gazelor naturale pentru populație, aprobată și modificată prin

Legea nr. 84/2002 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Onedil" - S.A. din Onesti în Dosarul nr. 93/2002 al Judecătoriei Onesti.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 septembrie 2002.