Decizia nr. 84/1995

Viorel Mihai Ciobanu - președinte

Costica Bulai - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Ioan Griga - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol soluționarea recursului declarat de Popescu C. Enache, Popescu C. Mihai și Popescu C. Nicolae împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 37 din 29 martie 1995 .

La apelul nominal, făcut în ședința publică, părțile lipsa.

Procedura legal îndeplinită.

Președintele completului declara dezbaterile deschise.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvintul, pune concluzii de respingere a recursului, aratind că nu este invocat nici un motiv de casare a

Deciziei Curții Constituționale nr. 37/1995 , aceasta fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor constituționale și în concordanta cu practica Curții Constituționale.

Președintele completului declara dezbaterile închise.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine:

În Dosarul nr. 3.850/1994 al Judecătoriei Tulcea, reclamanții Popescu C. Enache, Popescu C. Mihai și Popescu C. Nicolae au invocat excepția de neconstituționalitate a Ordinului comun nr. 350/134 din 2 decembrie 1978 emis de Ministerul Finanțelor și Banca Naționala a României și a Notei comune nr. VIII/175 din 8 martie 1994 a acestor doua autorități, cu susținerea ca prevederile menționate contravin art. 1.606 din Codul civil.

Prin Decizia nr. 37 din 29 martie 1995, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate invocată, cu motivarea ca, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepția poate viza numai legile și ordonanțele, nu și actele emise de autoritățile administrației publice centrale sau locale, precum și ca, potrivit art. 29 din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, aceasta statuează numai asupra problemelor de drept. În sprijinul acestei motivatii este invocată practica constanta a Curții Constituționale.

Împotriva deciziei, reclamanții-recurenti au declarat recurs, solicitând Curții Constituționale sa analizeze dacă art. 1.606 din Codul civil a fost modificat și dacă aceasta modificare este constituțională sau nu.

Deoarece soluționarea excepției s-a făcut, în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, fără citarea părților, după declararea recursului s-au solicitat puncte de vedere, conform art. 24 alin. (3) din aceeași lege, Camerei Deputaților, Senatului și Guvernului.

În punctul de vedere exprimat, Guvernul apreciază ca, potrivit dispozițiilor constituționale și legale, Curtea Constituțională nu are competența soluționării excepțiilor de neconstituționalitate a ordinelor ministrilor și, în consecința, excepția ridicată în Dosarul nr. 3.850/1994 al Judecătoriei Tulcea este nefondata.

Cele două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinînd decizia atacată, încheierea de sesizare, motivul de recurs, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile atacate ca neconstituționale, raportate la prevederile Constituției, ale Legii nr. 47/1992, precum și ale Regulamentului de organizare și funcționare a Curții Constituționale, retine următoarele:

Prin recursul declarat se solicita pronunțarea de către Curtea Constituțională a unei decizii cu privire la constituționalitatea modificării art. 1.606 din Codul civil prin Ordinul comun nr. 350/134 din 2 decembrie 1978, emis de Ministerul Finanțelor și Banca Naționala a României, și Nota comuna nr. VIII/175 din 8 martie 1994 a acelorași autorități, nefiind invocat nici un motiv de casare a

Deciziei Curții Constituționale nr. 37 din 29 martie 1995 .

Rezultă ca, întrucît recursul nu vizează nici unul dintre motivele de casare prevăzute la art. 304 din Codul de procedură civilă, acesta urmează a fi respins.

Solicitarea privind pronunțarea de către Curtea Constituțională a unei decizii referitoare la constituționalitatea modificării, prin actele administrative enunțate, a prevederilor art. 1.606 din Codul civil urmează a fi respinsă, de asemenea, întrucît, chiar dacă aceasta s-ar fi făcut cu respectarea dispozițiilor art. 23 alin. (4) și (5) din Legea nr. 47/1992, adică printr-o încheiere a instanței în fața căreia s-a ridicat excepția cuprinzând punctele de vedere ale părților în susținerea sau în combaterea acestora și opinia instanței, Curtea Constituțională nu este competența să soluționeze, având în vedere prevederile imperative ale art. 144 lit. c) din Constituție și pe cele ale art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Potrivit acestor dispoziții constituționale și legale, Curtea Constituțională hotărăște asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea legilor și ordonanțelor. În cauza, se solicita constatarea neconstitutionalitatii unor acte ale administrației publice centrale, respectiv a Ordinului comun nr. 350/134 din 2 decembrie 1978 și a Notei comune nr. VIII/175 din 8 martie 1994, emise de Ministerul Finanțelor și Banca Naționala a României, care, pentru considerentele arătate, nu intră în competența de soluționare a Curții.

Curtea Constituțională, din oficiu, în condițiile art. 304^1 din Codul de procedură civilă, a examinat decizia atacată și nu a constatat existenta unor motive pentru casarea

Deciziei sale nr. 37 din 29 martie 1995 .

În consecința, pentru motivele expuse, în temeiul art. 144 lit. c), al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, art. 3 și art. 13 alin. (1) lit. A.c) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Popescu C. Enache, Popescu C. Mihai și Popescu C. Nicolae împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 37 din 29 martie 1995 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 26 septembrie 1995.