Decretul nr. 1058/1967

Articolul 1

Titlurile științifice care se conferă în Republica Socialistă România sînt:

- doctor

- doctor-docent în științe

- doctor honoris causa.

Titlul de doctor se conferă persoanelor care absolvă doctoratul obținînd o înaltă calificare științifică de specialitate.

Titlul de doctor-docent în științe se conferă persoanelor care au titluri de doctor și s-au distins printr-o activitate științifică îndelungată, avînd lucrări care să reprezinte o contribuție valoroasa la progresul științei.

Titlul de doctor honoris causa se poate conferi unor cetățeni români sau străini care s-au distins prin realizari deosebit de importante în domeniul științei, tehnicii, culturii, prin servicii de mare însemnătate aduse patriei noastre și umanității.

Articolul 2

Titlul de doctor se conferă de instituțiile de învățămînt superior și de institutele de cercetare ale Academiei Republicii Socialiste România.

Titlul de doctor-docent în științe se conferă de instituțiile de învățămînt superior.

Instituțiile de învățămînt superior și institutele de cercetare ale Academiei Republicii Socialiste România care pot conferi titluri științifice se stabilesc de Consiliul de Miniștri la propunerea Ministerului Învățămîntului facuta în colaborare cu Academia Republicii Socialiste România.

Articolul 3

Coordonarea, îndrumarea și controlul întregii activități privind conferirea titlurilor științifice se exercită de Ministerul Învățămîntului.

Articolul 4

Doctoratul se organizează ca forma superioară de învățămînt și cercetare de specialitate, în diferite ramuri ale științei.

Ramurile de știința în care se organizează doctoratul se stabilesc de Consiliul de Miniștri la propunerea Ministerului Învățămîntului.

Specialitatile pentru fiecare ramura de știința se stabilesc de Ministerul Învățămîntului în colaborare cu Academia Republicii Socialiste România.

Articolul 5

Doctoratul consta dintr-un stagiu de pregătire și din susținerea tezei de doctorat.

Pe durata stagiului de pregătire, persoanele care efectuează acest stagiu sînt doctoranzi.

Stagiul de pregătire poate avea durata de cel mult 4 ani.

Unii doctoranzi pot primi burse de stat pe timp de maximum 3 ani consecutivi, perioada care, pentru acești doctoranzi constituie stagiu de pregătire.

Numărul burselor pentru doctorat se aproba anual, pe ramuri de știința, de Consiliul de Miniștri. Repartizarea pe specialități se face de Ministerul Învățămîntului în colaborare cu Academia Republicii Socialiste România și cu acordul Consiliului Național al Cercetării Științifice și Comitetului de Stat al Planificarii.

Un conducător științific nu poate îndrumă în același timp mai mult de 10 doctoranzi.

Articolul 6

Admiterea la doctorat a candidaților care vor efectua stagiul de pregătire ca bursieri se face pe baza unui examen, iar admiterea la doctorat a celorlalți candidați se face pe baza unui colocviu.

Examenul sau colocviul de admitere se susține în fața unei comisii de Ministerul Învățămîntului.

Organizarea examenului și a colocviului de admitere se stabilește de Ministerul Învățămîntului.

Articolul 7

Pentru admiterea la doctorat pot candida, în condițiile stabilite prin hotărîre a Consiliului de Miniștri, persoanele care au absolvit instituții de învățămînt superior.

Articolul 8

Candidații sînt admiși la doctorat în limita locurilor fixate și în ordinea aprecierii la examen sau colocviu.

Articolul 9

Stagiul de pregătire se organizează în instituții de învățămînt superior și în institute de cercetare ale Academiei Republicii Socialiste România.

Articolul 10

Stagiul de pregătire se desfășoară sub îndrumarea unui conducător științific de specialitate.

În timpul stagiului, doctorandul este obligat sa promoveze 2 pînă la 4 examene de verificare temeinica a pregătirii sale de specialitate, și pe baza cercetărilor științifice efectuate, sa lucreze la întocmirea tezei de doctorat.

Articolul 11

În timpul stagiului de pregătire, doctoranzii bursieri beneficiază de drepturile recunoscute angajaților. Ei primesc în loc de salariu bursa lunară.

Cuantumul bursei se stabilește prin hotărîre a Consiliului de Miniștri.

Articolul 12

Doctorandul care a promovat examenele de verificare a pregătirii sale de specialitate susține teza de doctorat, în ședința publică, în fața unei comisii de doctorat numita de Ministerul Învățămîntului, la propunerea, după caz, a instituției de învățămînt superior sau a secției de specialitate a Academiei Republicii Socialiste România.

Comisia funcționează la facultatea sau la institutul de cercetare al Academiei Republicii Socialiste România unde doctorandul și-a efectuat stagiul de pregătire.

Comisia este alcătuită din președinte și membri. Președintele este, după caz, decanul facultății ori directorul institutului de cercetare sau reprezentanții acestora. Membrii comisiei sînt conducătorul științific și trei specialiști din domeniul corespunzător tezei, care au titluri științifice.

Teza de doctorat va fi examinata de specialiștii din comisie, intocmindu-se de fiecare în parte aprecieri generale și analitice, precum și concluzii temeinic motivate asupra admisibilității tezei la sustinere pentru conferirea titlului de doctor.

Teza de doctorat trebuie să reprezinte o valorificare a studiilor și cercetărilor efectuate de doctorand și sa constituie o contribuție meritorie personală la rezolvarea unei probleme teoretice sau tehnico-științifice.

Articolul 13

Comisia de doctorat dezbate, în ședința publică, teza de doctorat, după care se pronunța și asupra valorii științifice a tezei, ca și asupra importantei practice a rezultatelor obținute.

După încheierea dezbaterilor cu privire la teza de doctorat, comisia deliberează și hotărăște, prin vot deschis, asupra conferirii titlului de doctor.

Rectorul instituției de învățămînt superior sau președintele secției de specialitate a Academiei Republicii Socialiste România verifica îndeplinirea cerințelor legale referitoare la obligațiile doctorandului în cadrul stagiului de pregătire și la susținerea tezei de doctorat.

Titlul de doctor se conferă în ramura de știința din care face parte specialitatea în care s-a pregătit doctorandul.

Articolul 14

Titlul de doctor-docent în științe se conferă persoanelor care au titlul de doctor și care fac dovada pe baza unui memoriu de activitate ca a desfășurat o activitate științifică îndelungată și au efectuat lucrări de mare valoare, reprezentind contribuții de seama la progresul științei, tehnicii sau culturii.

Titlul de doctor-docent în știința se conferă de o comisie de doctorat numita de Ministerul Învățămîntului la propunerea instituției de învățămînt superior.

Comisia de doctorat este formată dintr-un număr 5-7 specialiști din domeniul respectiv, cu un deosebit prestigiu științific, dintre care unul îndeplinește calitatea de președinte.

Comisia de doctorat dezbate în ședința publică activitatea științifică a persoanei care a solicitat acordarea titlului de doctor-docent în științe, întocmind concluzii temeinic motivate, prin care se pronunța asupra valorii acestei activități și asupra contribuției aduse de persoana a carei activitate se dezbate, la progresul științei, tehnicii sau culturii.

După încheierea dezbaterilor, comisia deliberează și hotărăște, prin vot deschis asupra acordării titlului de doctor-docent în științe.

Hotărîrea comisiei de doctorat se supune spre aprobare consiliului științific al facultății, după care rectorul instituției de învățămînt superior verifica îndeplinirea cerințelor legale privitoare la acordarea acestui titlu.

Articolul 15

Instituțiile de învățămînt superior care au dreptul de a conferi titlul de doctor-docent în științe pot conferi și titlul de doctor honoris causa, pe baza hotărîrii consiliului științific al instituției de învățămînt superior respectiv.

Articolul 16

Titlurile științifice se supun spre confirmare Comisiei superioare de diplome.

Articolul 17

Profesorii și conferentiarii din învățămîntul superior, directorii, directorii adjuncți, șefii de secții, șefi de sectoare și cercetatorii principali din institutele de cercetare ale Academiei Republicii Socialiste România și din institutele de cercetare departamentale, care la data de 18.XI.1965 ocupau aceste posturi prin atestare sau prin concurs și au lucrări științifice, pot susține teza de doctorat fără examen sau colocviu de admitere și fără îndeplinirea obligațiilor din timpul stagiului de pregătire.

Articolul 18

Foștii aspiranti care au promovat toate examenele se pot prezenta pentru susținerea tezei de doctorat în condițiile stabilite în prezentul decret.

Doctoranzii care la data prezentului decret efectuează stagiul de pregătire cu scoaterea de la locul de muncă vor putea continua doctoratul ca doctoranzi bursieri; cei care efectuează stagiul de pregătire fără scoatere de la locul de muncă vor putea continua doctoratul ca doctoranzi nebursieri.

În cazul persoanelor care la data publicării prezentului decret au obținut, în urma sustinerii tezei în fața consiliului științific al facultății sau al institutului de cercetare, hotărîri favorabile de conferire a titlului de doctor, se vor efectua lucrările de verificare în conformitate cu normele stabilite prin hotărîre a Consiliului de Miniștri.

Propunerile favorabile făcute, pînă la data prezentului decret, de comisiile științifice ale facultăților, precum și de comisiile științifice ale institutelor de cercetare ale Academiei Republicii Socialiste România aprobate de secțiile respective de specialitate, pentru conferirea titlului de doctor-docent în științe, vor fi supuse consiliilor științifice ale instituțiilor de învățămînt superior care hotărăsc prin vot deschis, cu majoritate de cel puțin jumătate plus unu voturi din numărul membrilor lor.

Instituția de învățămînt superior al carei consiliu științific hotărăște asupra propunerii făcute de consiliul științific al institutului de cercetare se stabilește de comun acord de Ministerul Învățămîntul și Prezidiul Academiei Republicii Socialiste România.

Articolul 19

Titlul de candidat în științe confirmat sau recunoscut de Comisia superioară de diplome este echivalat de drept cu titlul de doctor, iar titlul de doctor în științe este echivalat de drept cu titlul de doctor docent în științe.

Articolul 20

Titlurile de doctor obținute în țara pînă în anul 1952 și nerecunoscute de Comisia superioară de diplome pînă la data de 18 noiembrie 1965, precum și titlurile științifice obținute în străinătate vor putea fi echivalate de Comisia superioară de diplome cu titlul de doctor sau doctor-docent în, științe ținînd seama de activitatea științifică desfășurată după obținerea titlului.

Articolul 21

Academia de științe social-politice "Ștefan Gheorghiu" și Institutul de studii istorice și social-politice, de pe lîngă Comitetul Central al PCR se asimilează, în ce privește drepturile de acordare a titlurilor științifice și de organizarea doctoratului, cu instituțiile de învățămînt superior.

Articolul 22

Modul de aplicare a prezentului decret se stabilește prin hotărîre a Consiliului de Miniștri.

Articolul 23

Decretul nr. 880/1965

privind titlurile științifice în Republica Socialistă România, publicat în Buletinul Oficial, partea I nr. 13/18.XI.1965 se abroga.