Convenția din 14 decembrie 1956

Articolul 1

În sensul prezentei Conventii, se înțelege:

a) prin "vehicul" oricare vehicul prevăzut cu un dispozitiv mecanic de propulsie, circulind pe drum prin propriile sale mijloace, și oricare remorca destinata a fi atasata la un asemenea vehicul și importata o dată cu vehiculul sau separat;

b) prin "transporturi internationale de calatori", transporturile de calatori și, eventual, a bagajelor lor, efectuate contra remunerare, prima sau alt avantaj material, precum și oricare transport efectuat cu ajutorul vehiculelor afectate transportului de persoane și avînd, în afară de locul conducătorului, mai mult de 8 locuri pe scaune, dacă parcursul necesita cel puțin trecerea unei frontiere dintre doua tari;

c) prin "impozite sau taxe asupra transporturilor":

- taxele pe cifra de afaceri și taxele de natura asemanatoare, ca, spre exemplu, taxa asupra valorii adaugate;

- drepturile pentru eliberarea autorizațiilor de transport sau pentru alte documente necesare;

- taxele sau suplimentele de taxe care pot fi datorate, ca urmare a prestatiei de transport în cauza, drept supliment al taxelor exigibile prin simplul fapt al detinerii sau al puterii în circulatie a vehiculului.

Articolul 2

Vehiculele care sînt înmatriculate pe teritoriul uneia dintre Părțile contractante și care sînt importate temporar în timpul transporturilor internationale de calatori pe teritoriul unei alte Părți contractante, vor fi scutite, în condițiile aratate mai jos, de impozitele și taxele asupra circulației sau detinerii vehiculelor pe teritoriul acesteia din urma. Aceasta scutire nu se va extinde asupra peajelor, nici asupra impozitelor sau taxelor de consumatie, nici asupra impozitelor sau taxelor privind transporturile.

Articolul 3

1. Aceasta scutire va fi acordată pe teritoriul fiecarei Părți contractante atit timp cit vor fi indeplinite condițiile stabilite, pe de o parte, prin dispozitiile vamale în vigoare pe acest teritoriu pentru admiterea cu scutire temporara de plată drepturilor și taxelor de intrare a vehiculelor menționate la articolul 2 iar pe de altă parte, prin reglementarea în vigoare pentru autorizarea transporturilor efectuate.

2. Totusi, fiecare Parte contractantă are posibilitatea de a nu acorda aceasta scutire vehiculelor pe care le va autoriza să efectueze transporturi ale caror puncte de plecare și de destinatie s-ar afla amindoua pe teritoriul sau.

DISPOZITII FINALE

Articolul 4

Tarile membre ale Comisiei economice pentru Europa și tarile admise sa participe, cu titlu consultativ, la aceasta comisie conform paragrafului 8 al mandatului comisiei, pot deveni Părți contractante la prezenta Convenție:

a) prin semnare;

b) prin ratificare, dup ce o vor fi semnat sub rezerva ratificarii;

c) prin aderare.

2. Tarile care pot sa participe la anumite lucrari ale Comisiei economice pentru Europa în aplicarea paragrafului 11 al mandatului acestei comisii pot deveni Părți contractante la prezenta Convenție prin aderare, după intrarea acesteia în vigoare.

3. Convenția va fi deschisa pentru semnare pînă la 18 mai 1957 inclusiv. După această dată, ea va fi deschisa pentru aderare.

4. Ratificarea sau aderarea va fi efectuata prin depunerea unui instrument în acest sens la secretarul general al Organizației Natiunilor Unite.

Articolul 5

1. Prezenta Convenție va intra în vigoare în a nouazecea zi după ce 5 din tarile menționate la paragraful 1 al articolului 4 o vor fi semnat fără rezerva ratificarii sau vor fi depus instrumentul lor de ratificare sau de aderare.

2. Pentru fiecare tara care o va ratifica sau va adera la ea după ce 5 tari vor fi semnat-o fără rezerva ratificarii sau vor fi depus instrumentul lor de ratificare sau de aderare, prezenta Convenție va intra în vigoare în a nouazecea zi urmatoare depunerii instrumentului de ratificare sau de aderare a acestei tari.

Articolul 6

1. Fiecare Parte contractantă va putea denunta prezenta Convenție printr-o notificare adresata secretarului general al Organizației Natiunilor Unite.

2. Denuntarea își va produce efectele după 15 luni de la data la care secretarul general va fi primit notificarea.

Articolul 7

Prezenta Convenție va inceta să-și produca efectele dacă, după intrarea ei în vigoare, numărul Părților contractante este mai mic de 5 în decursul oricarei perioade de 12 luni consecutive.

Articolul 8

1. Oricare tara va putea, fie în momentul semnarii fără rezerva ratificarii, fie cu ocazia depunerii instrumentului sau de ratificare sau de aderare, fie în orice alt moment ulterior, sa declare, printr-o notificare adresata secretarului general al Organizației Natiunilor Unite, ca prezenta Convenție va fi aplicabila tuturor sau numai unei părți din teritoriile pe care le reprezinta pe plan international.

Convenția va fi aplicabila teritoriului sau teritoriilor menționate în notificare din cea de-a nouazecea zi de la primirea acestei notificari de către secretarul general sau, dacă în acea zi Convenția nu a intrat inca în vigoare, de la intrarea ei în vigoare.

2. Oricare tara care, în conformitate cu paragraful precedent, a facut o declaratie pentru extinderea aplicarii prezentei Conventii asupra unui teritoriu pe care îl reprezinta pe plan international, va putea, potrivit articolul 6, sa denunte Convenția în ce priveste zisul teritoriu.

Articolul 9

1. Orice diferend între doua sau mai multe Părți contractante cu privire la interpretarea sau la aplicarea prezentei Conventii va fi, în măsura posibilului, solutionat pe calea negocierilor între Părțile în litigiu.

2. Orice diferend care n-a putut fi solutionat pe calea negocierilor va fi supus arbitrajului dacă oricare dintre Părțile contractante în litigiu o va cere, și va fi, în consecința, trimis în fața unuia sau mai multor arbitri aleși de comun acord de Părțile în litigiu. Dacă în termen de 3 luni de la data cererii de arbitraj Părțile în litigiu nu ajung să se inteleaga cu privire la alegerea unuia sau unor arbitri, oricare dintre aceste Părți va putea sa ceara secretarului general al Organizației Natiunilor Unite sa desemneze un arbitru unic, caruia îi va fi trimis litigiul spre a decide.

3. Decizia arbitrului sau arbitrilor desemnați conform paragrafului precedent va fi obligatorie pentru Părțile contractante în litigiu.

Articolul 10

1. Fiecare Parte contractantă va putea, în momentul semnarii prezentei Conventii, al ratificarii sau al aderarii, sa declare că nu se considera legata prin articolul 9 al Convenției. Celelalte Părți contractante nu vor fi legate prin articolul 9 față de oricare Parte contractantă care va fi formulat o asemenea rezerva.

2. Oricare Parte contractantă care va fi formulat o rezervă potrivit paragrafului precedent va putea, în orice moment, sa retraga aceasta rezerva, printr-o notificare adresata secretarului general al organizației Natiunilor Unite.

3. Nici o alta rezerva la prezenta Convenție nu va fi admisa.

Articolul 11

1. După 3 ani de la intrarea în vigoare a prezentei Conventii, oricare Parte contractantă va putea sa ceara printr-o notificare adresata secretarului general al Organizației Natiunilor Unite convocarea unei conferinte în vederea revizuirii Convenției.

Secretarul general va notifica aceasta cerere tuturor Părților contractante și va convoca o conferinta de revizuire dacă, în termen de 4 luni socotit de la trimiterea notificarii, cel puțin o treime din Părțile contractante îl vor instiinta ca sînt de acord cu aceasta cerere.

2. Dacă o conferinta se convoaca în conformitate cu paragraful precedent, secretarul general va instiinta toate Părțile contractante și le va invita să prezinte, în termen de 3 luni, propunerile care ar dori să fie examinate de conferinta. Secretarul general va comunică tuturor Părților contractante ordinea de zi provizorie a conferintei, precum și textul acestor propuneri, cu cel puțin 3 luni înainte de data deschiderii conferintei.

3. Secretarul general va invita, la orice conferinta convocata în conformitate cu prezentul articol, toate tarile menționate la paragraful 1 al articolul 4, precum și tarile care au devenit Părți contractante prin aplicarea paragrafului 2 al articolului 4.

Articolul 12

1. Orice Parte contractantă va putea propune unul sau mai multe amendamente la prezenta Convenție. Textul oricărui proiect de amendament va fi comunicat secretarului general al Organizației Natiunilor Unite, care îl va transmite tuturor Părților contractante și îl va aduce la cunoștința celorlalte tari menționate la paragraful 1 al articolului 4.

2. Orice proiect de amendament care va fi fost transmis în conformitate cu paragraful precedent va fi considerat acceptat dacă nici o Parte contractantă nu formuleaza vreo obiectie în termen de 6 luni de la data la care secretarul general a transmis proiectul de amendament.

3. Secretarul general va notifica cit mai curind posibil tuturor Părților contractante dacă a fost formulata vreo obiectie la proiectul de amendament. Dacă la proiectul de amendament a fost formulata vreo obiectie, amendamentul va fi considerat ca neacceptat și nu va produce nici un efect. În lipsa vreunei obiectii, amendamentul va intra în vigoare pentru toate Părțile contractante la 3 luni după expirarea termenului de 6 luni prevăzut în paragraful precedent.

Articolul 13

În afară de notificarile prevăzute în articolele 11 și 12, secretarul general al Organizației Natiunilor Unite va notifica tarilor menționate la paragraful 1 al articolul 4, precum și tarilor devenite Părți contractante prin aplicarea paragrafului 2 al articolului 4:

a) semnarile, ratificarile și aderarile în baza articolului 4;

b) datele la care prezenta Convenție va intra în vigoare conform articolului 5;

c) denuntarile în baza articolului 6;

d) încetarea efectelor prezentei Conventii conform articolului 7;

e) notificarile primite conform articolului 8;

f) declaratiile și notificarile primite conform paragrafelor 1 și 2 ale articolului 10;

g) intrarea în vigoare a oricărui amendament conform articolului 12.

Articolul 14

După 18 mai 1957, originalul prezentei Conventii va fi depus la secretarul general al Organizației Natiunilor Unite, care va transmite copii certificate pentru conformitate fiecareia dintre tarile menționate la paragrafele 1 și 2 ale articolului 4.

Drept care subscrisii, avînd cuvenita imputernicire, au semnat prezenta Convenție.

Întocmită la Geneva la 14 decembrie 1956, într-un singur exemplar în limbile engleza și franceza, ambele texte avînd aceeasi valabilitate.

________________