Decizia nr. 17/1995

Viorel Mihai Ciobanu - președinte

Mihai Constantinescu - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, completul de judecată, având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Comisia de lichidare a patrimoniului C.A.P. Castelu, printr-un proces-verbal încheiat la data de 14 august 1991, a vîndut domnului Șerban Vasile o clădire în care functionase sediul acestei cooperative.

Primarul comunei Castelu, unde se afla clădirea, a solicitat Judecătoriei Medgidia constatarea nulității absolute a vinzarii, întrucît ea a avut loc cu încălcarea prevederilor art. 28 alineatul ultim din Legea fondului funciar nr. 18/1991.

Potrivit acestui text de lege, sediile fostelor cooperative agricole de producție trec, fără plata, în proprietatea primăriilor, respectiv a comisiilor locale.

Pârâtul Șerban Vasile, în afară de intimpinare, prin care cere respingerea acțiunii, a formulat și o cerere reconvențională, prin care solicită, dacă acțiunea va fi admisă, obligarea reclamantului la suportarea contravalorii reparațiilor și a imbunatatirilor pe care le-a făcut la clădirea cumpărată.

La termenul de judecată din 28 martie 1994, pârâtul a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 28 alineatul ultim din Legea nr. 18/1991, susținând ca acest text de lege, în temeiul căruia fostele sedii ale cooperativelor agricole de producție au trecut, fără plata, în regim de drept public, în proprietatea comunelor și în administrarea primăriilor, este neconstitutional, întrucît încalcă dispozițiile art. 41 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora nimeni nu poate fi expropriat decît pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu o dreapta și prealabilă despăgubire.

Exprimindu-și opinia, potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanța susține ca art. 28 alineatul ultim din Legea nr. 18/1991 contravine dispozițiilor art. 41 alin. (3) din Constituție, întrucît trecerea imobilelor prevăzute la acest articol s-a făcut gratuit.

CURTEA,

examinînd încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, precum și dispozițiile legale atacate ca neconstituționale, raportate la prevederile Constituției, retine următoarele:

Curtea este competența, potrivit art. 144 lit. c) din Constituție, să soluționeze excepția de neconstituționalitate, deoarece - asa cum în mod constant a statuat în practica sa jurisdicțională - instanța, deși a fost de acord cu excepția, nu a reținut ca textul de lege ce face obiectul ei ar intra sub incidența art. 150 alin. (1) din Constituție, sesizind Curtea cu soluționarea excepției.

Dispoziția legală ce face obiectul excepției - art. 28 alineatul ultim din Legea nr. 18/1991 - a mai făcut obiectul unei excepții de neconstituționalitate ce a fost soluționată definitiv prin Decizia Curții Constituționale nr. 29 din 30 martie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145, din 8 iunie 1994.

Prin aceasta decizie, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a art. 28 alineatul ultim din Legea nr 18/1991 pe consideratiunea ca "Fiind o lege anterioară Constituției, nu se poate aplica regimul constituțional actual asupra modului de constituire a acestui drept, deoarece ar insemna să se încalce unul dintre principiile de baza ale Constituției - neretroactivitatea legii -, prevăzut la art. 15 alin. (2), care se aplică și legii fundamentale. Pe cale de consecința, prevederile art. 41 din Constituție nu pot avea ca urmare desființarea unui drept de proprietate constituit anterior intrării în vigoare a Constituției, dispozițiile acesteia aplicindu-se numai în ce privește regimul acestui drept".

Motivul invocat de pârât, în sensul că art. 28 alineatul ultim din Legea nr. 18/1991 ar constitui o expropriere în dăuna sa, nu poate fi reținut, cît timp acțiunea în anulare își afla temeiul pe încălcarea unei norme imperative. De aceea, în cazul admiterii acțiunii, pârâtul nu pierde dreptul de proprietate asupra unui bun pe care legal l-ar fi dobândit, ci, întrucît actul ce constituie titlul sau de proprietate este anulat, rezultă ca însuși dreptul respectiv nu a trecut niciodată în proprietatea sa. Ca urmare, în aceasta situație, pârâtul nu poate invoca ocrotirea unui drept al cărui titular nu este.

Pretențiile pârâtului referitoare la construcțiile și îmbunătățirile pe care le-a făcut sunt aspecte legate de aplicarea și interpretarea legii și nu de constituționalitate a dispozițiilor art. 28 alineatul ultim din Legea nr. 18/1991. În consecința, numai instanța de judecată poate stabili dacă la data apariției Legii nr. 18/1991 imobilul, în cauza dedusă judecații, mai era sediul C.A.P., dacă îmbunătățirile făcute de pârât reprezintă o imbogatire fără justa cauza a reclamantului sau dacă sunt incidente alte reguli și principii de drept.

Fața de cele arătate și ținând seama ca de la pronunțarea Deciziei Curții Constituționale nr. 29/1994 nu au intervenit elemente noi care să justifice o alta soluție, urmează ca excepția să fie respinsă ca vadit nefondata, în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alineatul ultim din Legea fondului funciar nr. 18/1991, ridicată de pârâtul Șerban Vasile în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 4.123/1993 al Judecătoriei Medgidia.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la 7 februarie 1995.

------------------------------

prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu