Decizia nr. 403/2003

Nicolae Popa - președinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Baltă - procuror

Mădălina Ștefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. 1,

art. 15 alin. 1, 2 și 4 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

privind protecția consumatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a ordonanței în ansamblu, excepție ridicată de Societatea Comercială "Nippon Group Product" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 3.177/2003 al Tribunalului Iași - Secția comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. Arată că obligația comerciantului de a înlocui produsul cu deficiențe ori de a restitui contravaloarea acestuia este o obligație generală și condiționată de existența unor defecte calitative și de funcționare ale produsului, precum și de formularea unei cereri în acest scop de către consumator, ceea ce nu prejudiciază cu nimic dreptul de acces la justiție și dreptul la apărare ale comerciantului respectiv.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 aprilie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 3.177/2003, Tribunalul Iași - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. 1,

art. 15 alin. 1, 2 și 4 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

privind protecția consumatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a ordonanței în ansamblu, excepție ridicată de Societatea Comercială "Nippon Group Product" - S.R.L. din București în litigiul cu Oficiul pentru Protecția Consumatorilor Iași.

În motivarea excepției autorul acesteia susține următoarele: a) dispozițiile art. 14 alin. 1 sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (2) și art. 24 alin. (1) din Constituție prin faptul că "la simpla cerere a consumatorului, se naște în sarcina comerciantului obligația de a înlocui sau de a restitui, fără ca acesta din urmă să aibă posibilitatea de a deduce acest raport juridic în fața unei instanțe"; b) dispozițiile art. 15 alin. 1 și 2 contravin prevederilor art. 21 și art. 134 alin. (1) din Constituție, deoarece nu se prevede posibilitatea comerciantului de a dovedi contrariul celor ce i se impută, de a-și apăra drepturile ce ar putea rezultă din folosința bunului de către consumator, iar prin obligația restituirii contravalorii sau a înlocuirii produsului "sunt înlăturate, în mod automat, orice alte variante de înțelegere dintre părți, variante specifice unei economii de piață"; c) dispozițiile art. 15 alin. 4 încalcă principiul consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție, în sensul că autoritatea publică aplică un tratament discriminatoriu comerciantului, fiind contrare, totodată, și prevederilor art. 21 din Constituție, prin aceea că "procesul-verbal de contravenție făcând proba adevărului până la dovedirea contrariului, îl obligă pe comerciant la o adevărată probatio diabolica, limitându-i posibilitatea de apărare a intereselor sale"; d)

Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

este, în ansamblu, contrară prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) și b) din Constituție, întrucât în loc de a apăra, încalcă libertatea comerțului, "ignorând calitatea consumatorului de parte activă a raportului comercial și reducându-l astfel la rolul de simplu spectator la războiul dintre stat și comerciant, iar în cuprinsul ordonanței nu se regăsește nici un interes național, apărat prin dispozițiile acesteia".

Tribunalul Iași - Secția comercială apreciază că excepția ridicată nu este întemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate "nu sunt de natură să încalce principiile constituționale invocate, sunt menite doar să asigure o protecție a consumatorului, constând în dreptul acestuia de a solicita comerciantului înlocuirea produsului defect sau restituirea contravalorii acestuia, într-un timp cât mai scurt, astfel încât consumatorul să nu fie lezat în drepturile sale. Aceasta nu exclude posibilitatea comerciantului de a refuza înlocuirea bunului sau restituirea contravalorii acestuia, atunci când consideră că cererea consumatorului nu este îndreptățită, urmând ca litigiul să fie soluționat pe cale judecătorească, unde comerciantul are liber acces și unde își poate face toate apărările pe care le consideră necesare". Art. 15 alin. 4 din ordonanță nu conține dispoziții discriminatorii față de comerciant, ci se referă la limitele competenței agenților constatatori.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.

Guvernul consideră că excepția ridicată este neîntemeiată. Arată în acest sens că prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție nu sunt incidente în cauză, întrucât acestea "garantează egalitatea în drepturi a cetățenilor, iar nu egalitatea persoanelor juridice". Dispozițiile art. 15 din ordonanță nu aduc atingere principiului liberului acces la justiție, având în vedere că, "în cazul în care comerciantul consideră că se poate reține o culpă în sarcina cumpărătorului pentru nefuncționarea corespunzătoare a produsului, el își poate susține apărările în fața instanței prin contestarea procesului-verbal de contravenție, cale pe care contestatorul a folosit-o". Având dreptul de a se adresa instanței de judecată, comerciantul sancționat contravențional nu este lipsit de exercițiul dreptului la apărare, garantat constituțional de art. 24. Protejarea intereselor naționale în activitatea economică, prevăzută ca principiu constituțional al economiei de piață în art. 134 alin. (2) lit. b), nu înseamnă că statul protejează comercianții de răspunderea pe care o au atunci când introduc pe piață produse necorespunzătoare calitativ, care pun în pericol viața, sănătatea sau interesele economice ale consumatorilor.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1),

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 14 alin. 1 și

art. 15 alin. 1, 2 și 4 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 23 martie 1994, cu modificările și completările ulterioare, și ordonanța în ansamblul său. Dispozițiile criticate pentru neconstituționalitate au următoarea redactare:

- Art. 14 alin. 1: "În cazul produselor la care timpul de nefuncționare din cauza deficiențelor apărute în cadrul termenului de garanție depășește 10% din acest termen, precum și în cazul produselor alimentare, farmaceutice sau cosmetice care prezintă abateri față de caracteristicile calitative prescrise, vânzătorul este obligat, la cererea consumatorului, să le înlocuiască sau să restituie contravaloarea acestora.";

- Art. 15: "Restituirea contravalorii sau înlocuirea produsului achiziționat ori a serviciului prestat se face imediat după constatarea imposibilității folosirii acestuia, dacă această situație nu este imputabilă consumatorului.

Restituirea contravalorii produsului sau serviciului se face la valoarea actualizată a acestuia, calculată în funcție de indicele de inflație comunicat de Institutul Național de Statistică. Valoarea actualizată astfel calculată nu va putea fi mai mică decât contravaloarea produsului sau serviciului pe care agentul economic obligat la restituire o percepe pentru produse sau servicii de același fel, în momentul restituirii.

...............................................................

Persoanele împuternicite conform art. 49 să constate contravenția și să aplice sancțiunea prevăzută de prezenta ordonanță vor stabili o dată cu sancțiunea și măsuri de remediere, înlocuire a produsului ori a serviciului, precum și restituirea contravalorii acestuia, după caz."

Conform susținerilor autorului excepției, dispozițiile legale criticate sunt contrare următoarelor prevederi constituționale:

- Art. 16 alin. (1) și (2): "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";

- Art. 21 alin. (1) și (2): "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 24 alin. (1): "(1) Dreptul la apărare este garantat.";

- Art. 134: "(1) Economia României este economie de piață.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;"

Examinând excepția de neconstituționalitate și dispozițiile legale criticate, cu raportare la prevederile constituționale invocate, Curtea reține următoarele:

Obligația comerciantului de a înlocui produsul ori de a restitui contravaloarea acestuia este o obligație generală și condiționată de existența unor deficiențe calitative și de funcționare ale produsului, precum și de formularea cererii în acest scop de către consumator. Formularea cererii consumatorului nu dă naștere la o obligație executabilă și în mod silit. Comerciantul poate să îndeplinească de bună voie cererea consumatorului, însă, dacă o consideră nejustificată, poate refuza satisfacerea cererii. Într-o asemenea situație numai consumatorul are interesul de a se adresa justiției, dar în cadrul procesului și comerciantul își poate dovedi, prin orice mijloace legale de probă, susținerile sale, își poate face apărările și poate exercita căile legale de atac. Astfel, textele de lege criticate nu îngrădesc dreptul nimănui de acces liber la justiție, nu restrâng în nici un fel exercițiul dreptului la apărare și nu conțin nici o dispoziție cu caracter discriminator.

În cazul în care nerespectarea normelor privind calitatea produselor și a serviciilor este constatată de reprezentanții autorităților abilitate prin lege cu drept de control în acest domeniu, care aplică și sancțiuni, comerciantul are posibilitatea să conteste în justiție temeinicia și realitatea faptelor consemnate în actul de constatare, precum și legalitatea sancțiunilor aplicate ori a măsurilor dispuse. Nici în această situație nu este îngrădit exercițiul dreptului de acces liber la justiție și al dreptului la apărare. Dispozițiile legale criticate de autorul excepției sunt deopotrivă aplicabile tuturor agenților economici aflați în situații identice, fără privilegii și fără discriminări.

Procesul-verbal de constatare a contravenției se întocmește pe baza constatărilor nemijlocite ale agentului constatator și, ca orice act oficial, acest proces-verbal are forță probantă până la proba contrară. Contravenientul are posibilitatea să-l conteste și să uzeze de toate mijloacele legale de probă pentru a dovedi că cele consemnate nu corespund realității.

Dispozițiile legale criticate prevăd și dreptul consumatorului de a cere înlocuirea produsului viciat ori restituirea contravalorii acestuia, și obligația comerciantului de a înlocui produsul ori a restitui contravaloarea actualizată a acestuia. Aceste dispoziții nu exclud însă posibilitatea unei alte înțelegeri între părți în scopul rezolvării pe cale amiabilă a problemei prin remedierea deficiențelor, înlocuirea doar a anumitor componente ale produsului, stabilirea de comun acord a prețului ce urmează a fi restituit sau prin alte modalități care nu sunt interzise de lege.

Obligația statului de a asigura libertatea comerțului, înscrisă în art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție, se referă, evident, la comerțul licit, exercitat cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile în domeniu și în așa fel încât să nu fie lezate drepturile și interesele legitime ale altora. Punerea în circulație a unor produse ori prestarea unor servicii necorespunzătoare calitativ nu reprezintă acte de comerț corecte și lezează interesele legitime ale consumatorilor, iar pentru combaterea lor este justificată intervenția statului chiar și prin măsuri coercitive.

Toți cetățenii sunt potențiali consumatori de produse și de servicii și beneficiari ai activităților economice. De aceea, apărarea intereselor lor legitime reprezintă un interes național, pe care statul este obligat să îl aibă în vedere, potrivit dispozițiilor art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituție, inclusiv prin reglementările cuprinse în

Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 .

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (3) și al

art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. 1,

art. 15 alin. 1, 2 și 4 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

privind protecția consumatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a ordonanței în ansamblu, excepție ridicată de Societatea Comercială "Nippon Group Product" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 3.177/2003 al Tribunalului Iași - Secția comercială.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 octombrie 2003.