Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 44/2026

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, ale art. I alin. (1) și ale art. VI alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și a celor două acte normative, în integralitatea lor

prezumat în vigoare

Data actului
20 ianuarie 2026
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 924 din 4 noiembrie 2026
Citează
8 acte
Structură
0 articole · 28.385 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 3

  • OUG nr. 226/2020 30 decembrie 2020 (prevederi anume) privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normat…
  • OUG nr. 130/2021 17 decembrie 2021 (prevederi anume) privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificare…
  • Decizia nr. 186/2025 8 aprilie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I alin. (1) din Ordo…

Are ca temei 2

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
  • OUG nr. 226/2020 30 decembrie 2020 (prevederi anume) privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normat…

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihai Busuioc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dacian-Cosmin Dragoș

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Claudia-Margareta Krupenschi

- magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana Codruța Dărângă.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020

privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene și ale

art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021

privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și a celor două acte normative, în integralitatea lor, excepție ridicată de Sindicatul Național Pro Lex, în numele membrilor de sindicat Alexandru-Vasile Alb și alții, în Dosarul nr. 2.418/107/2022 al Tribunalului Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 52D/2023.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 127D/2023, nr. 2.337D/2023, nr. 3.535D/2023, nr. 198D/2024, nr. 114D/2025 și nr. 1.751D/2025, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, la care se adaugă, după caz, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. VI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 , excepții ridicate de același autor, în numele și pentru unii membri de sindicat, precum și de Aurelian Mihalache (în Dosarul nr. 114D/2025), în Dosarul nr. 2.691/30/2022 al Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 7.216/3/2023 al Tribunalului Vâlcea - Secția a II-a civilă și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 3.134/3/2023 al Tribunalului Ilfov - Secția civilă, în Dosarul nr. 453/3/2023 al Tribunalului Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 8.843/3/2024* al Tribunalului București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal și în Dosarul nr. 2.776/121/2022* al Tribunalului Galați - Secția de contencios administrativ și fiscal.

4.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

5.

Având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, președintele Curții pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura procesuală propusă. Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 127D/2023, nr. 2.337D/2023, nr. 3.535D/2023, nr. 198D/2024, nr. 114D/2025 și nr. 1.751D/2025 la Dosarul nr. 52D/2023, care a fost primul înregistrat.

6.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, în acord cu jurisprudența recentă în materie a Curții Constituționale, de exemplu,

Decizia nr. 186 din 8 aprilie 2025 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

7.

Prin Încheierea din 12 octombrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 2.418/107/2022, Încheierea din 7 noiembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 2.691/30/2022, Sentința nr. 663 din 8 septembrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 7.216/3/2023, Încheierea din 6 decembrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 3.134/3/2023, Sentința nr. 430 din 7 decembrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 453/3/2023, Încheierea din 13 decembrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 8.843/3/2024*, și Încheierea din 6 aprilie 2025, pronunțată în Dosarul nr. 2.776/121/2022*, Tribunalul Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență, Tribunalul Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal, Tribunalul Vâlcea - Secția a II-a civilă și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, Tribunalul Ilfov - Secția civilă, Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, Tribunalul București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Galați - Secția de contencios administrativ și fiscal au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020

privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene și ale

art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021

privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și a celor două acte normative, precum și a celor două ordonanțe de urgență ale Guvernului, în integralitatea lor, sau, după caz, ale

art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020

și ale

art. I alin. (1)

și ale

art. VI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 , precum și a celor două ordonanțe de urgență ale Guvernului, în integralitatea lor.

8.

Excepțiile de neconstituționalitate au fost invocate de Sindicatul Național Pro Lex, în numele unor membri de sindicat (Alexandru-Vasile Alb și alții), precum și de Aurelian Mihalache, în nume propriu, în cauze privind funcționarii publici cu statut special, prin care se solicită, în esență, plata unor drepturi salariale restante.

9.

În motivarea excepției de neconstituționalitate referitoare la pretinsa neconstituționalitate extrinsecă a ordonanțelor de urgență ale Guvernului

nr. 226/2020

și

nr. 130/2021

se susține că Guvernul nu a respectat exigențele impuse de

art. 115 alin. (4)

și

(6) din Constituție

și de jurisprudența în materie a Curții Constituționale, întrucât cele două acte normative menționate nu reflectă o reală urgență datorată unei situații extraordinare care să justifice acțiunea Guvernului de legiferare în regim de urgență. Guvernul a ales să nu țină cont de angajamentele statului asumate prin adoptarea

Legii-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, la care chiar ministerul finanțelor publice șia dat avizul, și a anulat (și nu amânat) drepturile la diferențele salariale aferente anilor 2021 și 2022, fără ca această măsură să fie justificată de o situație extraordinară determinabilă în timp și fără ca executivul să fi intervenit ulterior prin legile bugetare următoare pentru plata respectivelor drepturi salariale restante. Starea de alertă nu reprezintă un motiv suficient pentru anularea acestor drepturi, dovadă că nici după încetarea acesteia Guvernul nu a revenit printr-un act normativ care să restabilească starea de legalitate. Inexistența fondurilor nu este decât o motivație invocată și prezumată, dar neîntemeiată, deoarece România a alocat și a acordat importante sume de bani altor obiective care nu puteau fi prevăzute în buget în condițiile izbucnirii conflictului militar din Ucraina (de exemplu, către Republica Moldova, pentru ajutorul refugiaților din Ucraina, pentru achiziționarea unui număr excesiv de mare de vaccinuri anti-Covid), ceea ce înseamnă că dispunea de suficiente resurse financiare, dar pe care le-a risipit nejustificat, plătind, în același timp, alte drepturi salariale neobligatorii, cum ar fi prime sau alte forme de recompense.

10.

În ceea ce privește dispozițiile

art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020

și ale

art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021

se arată că acestea contravin principiului egalității în drepturi, consacrat de

art. 16 alin. (1) din Constituție , deoarece instituie o derogare de la regula aplicării etapizate a creșterilor salariale, stabilită pentru perioada 2019-2022 de

art. 38 alin. (4)

și

alin. (4^1) lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017 .

11.

Prin anularea drepturilor stabilite de Parlament prin

Legea-cadru nr. 153/2017 , Guvernul a încălcat și prevederile

art. 1 din Constituție , cu referire la principiul separației puterilor în stat, principiul loialității constituționale, principiul securității juridice și al calității legii, dar și pe cele ale

art. 53

din aceasta, întrucât drepturile reglementate sunt drepturi deja câștigate, astfel fiind diminuate drepturile salariale cuvenite, situație care nu a fost remediată nici după încetarea stării de urgență, iar drepturile salariale au rămas într-o stare de incertitudine, ce nu permite oamenilor să își planifice viața. De asemenea, sunt nesocotite normele constituționale ale

art. 41 alin. (1) ,

(2)

și

(5)

și ale

art. 47 alin. (1)

referitoare la dreptul la muncă, dreptul la salariu, la negocieri colective și dreptul la un nivel de trai decent. Sunt invocate în acest sens considerente din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la importanța calității legislației, de care depinde securitatea juridică, precum și jurisprudența Curții Constituționale privind dreptul la muncă și dreptul la salariu și la interdicția constituțională ca Guvernul să afecteze drepturi fundamentale prin adoptarea unei ordonanțe de urgență.

12.

În ceea ce privește dispozițiile

art. VI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 , prin care se eșalonează timp de 5 ani plata unor drepturi salariale stabilite prin hotărâre judecătorească devenită executorie, se susține că acestea încalcă principiul egalității între stat și persoanele fizice, deoarece doar în cazul statului este permisă, prin lege, plata în mod eșalonat a creanței datorate, și nu uno ictu, cum se întâmplă ca regulă în mediul privat. Astfel se încalcă și prevederile

art. 1 din Primul Protocol adițional nr. 1

la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, având în vedere că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă și executorie constituie un bun în sensul normei invocate, precum și ale

art. 6 din Convenție

sub aspectul prelungirii nerezonabile a termenului de executare a unei hotărâri judecătorești.

13.

Neacordarea drepturilor salariale la timp reprezintă, în fapt, o sancțiune a angajaților bugetari, fără vreo cauză de natură disciplinară, contravențională sau penală și fără a fi justificată de o situație extraordinară, statul fiind astfel încurajat să nu își plătească la timp și integral drepturile salariale cuvenite angajaților din sectorul public.

14.

Tribunalul Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență, Tribunalul Vâlcea - Secția a II-a civilă și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, Tribunalul Ilfov - Secția civilă, Tribunalul Galați - Secția de contencios administrativ și fiscal, Tribunalul București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

15.

Tribunalul Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 127D/2023, consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, putând fi reținute criticile de neconstituționalitate formulate prin raportare la prevederile

art. 1 , ale

art. 47

și ale

art. 53 alin. (1) din Constituție .

16.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

17.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

18.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

19.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020

privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1332 din 31 decembrie 2020, și ale

art. I alin. (1)

și ale

art. VI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021

privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1202 din 18 decembrie 2021. În ceea ce privește dispozițiile

art. VI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 , Curtea reține că este criticată, în realitate, doar soluția legislativă cuprinsă la

alin. (1) al art. VI , și nu întregul articol menționat. De asemenea, cele două acte normative sunt criticate integral, prin raportare la critici de neconstituționalitate extrinsecă.

20.

Textele de lege criticate punctual au următorul conținut normativ:

–

art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 : „(1) Prin derogare de la prevederile

art. 38 alin. (4)

și

(4^1) lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în anul 2021, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcție/salariilor de funcție/indemnizațiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2020 în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.“;

–

art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 : „(1) Prin derogare de la prevederile

art. 38 alin. (4)

și

(4^1) lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în anul 2022, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcție/salariilor de funcție/indemnizațiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2021 în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.“;

–

art. VI alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 :

(1)

Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2022, se va realiza astfel:

a)

în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;

b)

în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;

c)

în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;

d)

în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;

e)

în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.

21.

Se observă că dispozițiile legale criticate au avut aplicabilitate limitată în timp, respectiv cele din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020

doar pentru anul 2021, iar cele din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 , având un conținut normativ similar, doar pentru anul 2022, însă, în considerarea

Deciziei Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , instanța de contencios constituțional se va pronunța asupra constituționalității acestora în redactarea care continuă, și după ieșirea lor din vigoare, să producă efecte juridice în cauzele în care excepțiile au fost invocate.

22.

Textele din

Constituție

invocate în motivarea excepției de neconstituționalitate sunt cele ale

art. 1 alin. (4)

și

(5)

referitoare la principiul separației puterilor în stat, principiul legalității și principiul securității juridice, ale

art. 16 alin. (1)

și

(2)

cu privire la principiul nediscriminării și la egalitatea în drepturi, ale

art. 41

cu referire la dreptul la muncă și dreptul la salariu, ale

art. 44 alin. (1)

și

(2)

privind protecția dreptului de proprietate, ale

art. 47 alin. (1)

referitor la dreptul la un nivelul de trai decent, ale

art. 53

- Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale

art. 115 alin. (4)

și

(6)

referitoare la condițiile în care Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență. De asemenea, în temeiul

art. 20 alin. (1) din Constituție , prin raportare la prevederile constituționale corespondente, sunt invocate și exigențele

art. 6

privind dreptul la un proces echitabil din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

și ale

art. 1

privind protecția proprietății din

Primul Protocol adițional

la Convenție.

23.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în jurisprudența sa recentă, respectiv prin

Decizia nr. 186 din 8 aprilie 2025 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 791 din 25 august 2025, a respins, ca neîntemeiată, o excepție de neconstituționalitate identică, ridicată de aceeași autoare în numele și pentru alți membri de sindicat, în litigii cu obiect asemănător. De asemenea, relevante sunt și

Decizia nr. 388 din 17 septembrie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1247 din 11 decembrie 2024,

Decizia nr. 515 din 17 octombrie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 10 februarie 2025,

Decizia nr. 531 din 22 octombrie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 14 februarie 2025, sau

Decizia nr. 631 din 7 noiembrie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 28 martie 2025, prin care Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiate, excepții de neconstituționalitate cu obiect și critici asemănătoare.

24.

Prin

Decizia nr. 186 din 8 aprilie 2025 , precitată, Curtea a reținut, în esență, că cele două acte normative criticate -

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020

și

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021

–- conțin soluții juridice de principiu asemănătoare, în sensul că ambele prevăd măsuri de prorogare a unor creșteri salariale preconizate prin

Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, prorogare stabilită anual de Guvern prin acte normative proprii succesive, astfel: pentru anul 2021 prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020

și, respectiv, pentru anul 2022 prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 .

25.

Din analiza notelor de fundamentare ce însoțesc fiecare dintre aceste acte normative, Curtea a observat că Guvernul a justificat necesitatea adoptării acestor măsuri în contextul răspândirii coronavirusului SARS-CoV-2 și al pandemiei de COVID-19 sau al consecințelor sale socioeconomice, iar aceste măsuri vizează atât reducerea unor cheltuieli publice, cât și utilizarea unor resurse financiare în scopuri impuse în mod special de acest context pandemic globalizat. Pe fondul apariției unor asemenea situații imprevizibile și insurmontabile, Curtea a arătat că Guvernul este abilitat chiar prin

Constituție

să poată interveni de urgență, una dintre măsurile de politică salarială imediat aplicabile, în cazul de față, fiind prorogarea unor măsuri de creștere salarială preconizate de legiuitor în anul 2017 și transpuse în

Legea-cadru nr. 153/2017 . Curtea a statuat, în consecință, că au fost respectate atât cerințele impuse de

art. 115 alin. (4) din Constituție

pentru adoptarea ordonanțelor de urgență criticate, cât și principiile separației puterilor în stat, principiul loialității constituționale, principiul securității juridice și al calității legii, consacrate de

art. 1 alin. (4)

și

(5) din Constituție

(paragrafele 23-27 din decizia precitată).

26.

Prin aceeași decizie, Curtea a mai reținut că măsura plafonării salariilor și a indemnizațiilor pentru anii 2021 și 2022, instituită în urma derogării de la prevederile

art. 38 alin. (4)

și

alin. (4^1) lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017 , astfel cum a fost aceasta prevăzută de

art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020

și de

art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 , nu operează niciun fel de discriminare față de nicio categorie socioprofesională vizată de

Legea-cadru nr. 153/2017 , această măsură nefiind contrară

art. 16 alin. (1)

și

(2) din Constituție

(paragrafele 28 și 29 din decizia precitată).

27.

Referitor la criticile ce vizează încălcarea dreptului la salariu și a dreptului la un nivel de trai decent, Curtea a reamintit, la paragrafele 30, 31 și 33 ale

Deciziei nr. 186 din 8 aprilie 2025 , că, potrivit jurisprudenței sale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, stabilirea principiilor și a condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului, iar acestea depind de condițiile economice și sociale existente la un moment dat. Nicio normă constituțională nu impune un anumit cuantum al salariului minim, iar textele de lege nu afectează în sine dreptul la un salariu, astfel că acestea nu încalcă prevederile

art. 41 alin. (2)

și ale

art. 47 din Constituție .

28.

De asemenea, Curtea a reamintit că noțiunea de „bun“, consacrată de

art. 1 din Primul Protocol adițional

la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu este aplicabilă salariului care urmează să fie plătit în viitor, în virtutea distincției dintre dreptul persoanei de a continua să primească, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost deja prestată (paragraful 32 din

Decizia nr. 186 din 8 aprilie 2025 ).

29.

Cu privire la dispozițiile

art. VI alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 , care prevăd măsura eșalonării succesive a plății sumelor dispuse prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, Curtea a arătat, în acord cu jurisprudența sa în materie, că această măsură urmărește rezolvarea unei situații extraordinare, are un caracter temporar și derogatoriu de la dreptul comun în materia executării hotărârilor judecătorești și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere, măsura criticată având mai degrabă un caracter pozitiv, de garantare a dreptului de proprietate privată, și nu de încălcare a acestuia. În consecință, Curtea nu a putut reține pretinsa contradicție a textului legal menționat față de normele cuprinse în

art. 16

și, respectiv,

art. 44 alin. (1)

și

(2) din Constituție

( Decizia nr. 186 din 8 aprilie 2025 , paragrafele 36–39).

30.

Având în vedere că în prezenta cauză nu au fost relevate elemente de noutate față de cele deja examinate de Curtea Constituțională, considerentele mai sus indicate, pe care se fundamentează soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate pronunțată prin

Decizia nr. 186 din 8 aprilie 2025 , precitată, își mențin valabilitatea și cu privire la excepția de față.

31.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sindicatul Național Pro Lex, în numele unor membri de sindicat (Alexandru-Vasile Alb și alții), precum și de Aurelian Mihalache în dosarele nr. 2.418/107/2022, nr. 2.691/30/2022, nr. 7.216/3/2023, nr. 3.134/3/2023, nr. 453/3/2023, nr. 8.843/3/2024* și nr. 2.776/121/2022* ale Tribunalului Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență, Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal, Tribunalului Vâlcea - Secția a II-a civilă și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, Tribunalului Ilfov - Secția civilă, Tribunalului Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, Tribunalului București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal și Tribunalului Galați - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020

privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, ale

art. I alin. (1)

și ale

art. VI alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021

privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și cele două acte normative, în integralitatea lor, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență, Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal, Tribunalului Vâlcea - Secția a II-a civilă și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, Tribunalului Ilfov - Secția civilă, Tribunalului Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, Tribunalului București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal și Tribunalului Galați - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 20 ianuarie 2026.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Magistrat-asistent-șef,
Claudia-Margareta Krupenschi

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.