Decizia nr. 750/2025
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (5) și ale art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în interpretarea dată prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 4
- OG nr. 2/2001 12 iulie 2001 (prevederi anume) privind regimul juridic al contravențiilor
- Decizia nr. 5/2021 14 ianuarie 2021 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 964 alin. (3) , ale …
- Decizia nr. 344/2024 9 iulie 2024 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96 alin. (1) și alin…
- Decizia nr. 516/2024 17 octombrie 2024 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96 alin. (1) și alin…
Interpretează 1
- Decizia nr. 5/2021 24 martie 2021 privind aprobarea tarifelor pentru publicarea actelor în Monitorul Oficial al României, pă…
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Elena-Simina Tănăsescu
- președinte
Asztalos Csaba-Ferenc
- judecător
Mihai Busuioc
- judecător
Mihaela Ciochină
- judecător
Dacian-Cosmin Dragoș
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Raluca-Alexandra Buterez-Fășie
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana Codruța Dărângă.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 5 alin. (5)
și ale
art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Florinel Claudiu Stanciu în Dosarul nr. 1.547/271/2020 al Tribunalului Bihor - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 174D/2022.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate având în vedere că distincția dintre sancțiunea principală și cea complementară nu afectează aplicarea normei, întrucât dispozițiile
art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
impun instanței obligația de a verifica legalitatea și temeinicia întregii sancțiuni aplicate, indiferent de natura sa. Arată, în esență, că termenii „sancțiune principală“ și „sancțiune complementară“ sunt definiți în cuprinsul
Ordonanței Guvernului nr. 2/2001
și au un sens uzual acceptat, iar faptul că aceștia nu sunt menționați distinct în cuprinsul prevederilor
art. 34
din ordonanța amintită anterior nu echivalează cu o lipsă de previzibilitate și precizie a textului legal. Se mai susține că dispozițiile legale criticate nu încalcă nici principiul proporționalității, deoarece prevederile
art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
conferă atribuția instanței de a verifica legalitatea și temeinicia sancțiunii, ocazie cu care este analizat și caracterul proporțional al sancțiunii. Nu în ultimul rând se susține că, prin normele criticate, nu este încălcat nici principiul separației și echilibrului puterilor în stat, întrucât acestea nu conferă organului constatator un rol exclusiv sau discreționar, sancțiunile aplicate putând fi supuse controlului judecătoresc.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 6 decembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.547/271/2020, Tribunalul Bihor - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 5 alin. (5)
și ale
art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Florinel Claudiu Stanciu într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat împotriva sentinței prin care a fost admisă în parte plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției și s-a dispus modificarea acestuia - în sensul înlăturării sancțiunii complementare a suspendării temporare a dreptului de a conduce - și aplicarea sancțiunii avertismentului.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că textele criticate sunt neconstituționale, întrucât legiuitorul nu face o diferențiere între termenii „sancțiune principală“ și „sancțiune complementară“ din cuprinsul acestora, iar dispozițiile
art. 34
se referă la faptul că instanța judecătorească „hotărăște asupra sancțiunii“ fără a indica dacă este vorba despre sancțiunea principală sau despre cea complementară. Astfel, consideră că dispozițiile legale nu sunt clare și precise și că acestea aduc atingere accesului liber la justiție, câtă vreme o anumită sancțiune aplicată de un organ constatator nu poate fi analizată de instanța judecătorească din punctul de vedere al proporționalității.
6.
Tribunalul Bihor - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția invocată este neîntemeiată. În acest sens, se susține că autorul acesteia nu arată în ce constă contrarietatea existentă între dispozițiile criticate și
art. 1 alin. (3)
-
(5)
și
art. 53 din Constituție . De asemenea, se arată că textele criticate nu încalcă dispozițiile
art. 21 din Constituție
și se reține că prevederile
art. 34 alin. (1)
și ale
art. 5 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , atunci când se referă la termenul „sancțiune“, au în vedere atât sancțiunile contravenționale principale, cât și sancțiunile contravenționale complementare, așa cum acestea sunt definite de
art. 5 alin. (1)
-
(4) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 . Se observă că, în temeiul
art. 34 alin. (1)
și al
art. 5 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , instanța învestită cu soluționarea plângerii poate analiza atât proporționalitatea sancțiunii principale, cât și proporționalitatea sancțiunii complementare. Aceste texte legale reprezintă însă norme cu caracter general, instanța judecătorească neputând analiza proporționalitatea sancțiunilor, atunci când o normă specială nu permite acest lucru.
7.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
8.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
9.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
10.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl constituie dispozițiile
art. 5 alin. (5)
și ale
art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001. Însă, având în vedere motivarea autorului excepției, Curtea va reține ca obiect al excepției dispozițiile
art. 5 alin. (5)
și ale
art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , în interpretarea dată prin
Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 18 iunie 2021. Dispozițiile criticate au următorul cuprins:
–
Articolul 5
alin. (5):
„Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.“;
–
Articolul 34
alin. (1):
„Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării. Dispozițiile
art. 236^1
și ale
art. 405 din Codul de procedură civilă
nu sunt aplicabile.“
11.
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale
art. 1 alin. (3)
-
(5)
privind statul de drept, principiul separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale și obligația respectării
Constituției , a supremației sale și a legilor, ale
art. 21 alin. (3)
referitoare la dreptul la un proces echitabil și ale
art. 53
privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
12.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate în interpretarea dată prin
Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin raportare la critici de neconstituționalitate similare, respingând, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate (a se vedea, spre exemplu,
Decizia nr. 344 din 9 iulie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 15 ianuarie 2025, și
Decizia nr. 516 din 17 octombrie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1026 din 5 noiembrie 2025).
13.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, soluția și considerentele acestor decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.
14.
Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la
art. 1 alin. (5) din Constituție , Curtea constată că, în realitate, autorul excepției urmărește completarea/modificarea dispozițiilor de lege criticate, or, o asemenea solicitare nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, conform
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Modificarea conținutului unei norme juridice reprezintă o prerogativă exclusivă a autorității legislative în lumina dispozițiilor
art. 61 alin. (1) din Constituție , potrivit cărora „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării“ (a se vedea în acest sens și
Decizia Curții Constituționale nr. 225 din 15 aprilie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 6 iunie 2014).
15.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Florinel Claudiu Stanciu în Dosarul nr. 1.547/271/2020 al Tribunalului Bihor - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile
art. 5 alin. (5)
și ale
art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, în interpretarea dată prin
Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Bihor - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 11 decembrie 2025.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Raluca-Alexandra Buterez-Fășie
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.