Decizia nr. 15/2026
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1.798 din Codul civil și ale art. 450 alin. (1) din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 3
- Legea nr. 287/2009 17 iulie 2009 (prevederi anume) privind Codul civil
- Legea nr. 134/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură civilă
- Decizia nr. 1313/2011 4 octombrie 2011 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 241/…
Pune în aplicare 1
- Legea nr. 134/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură civilă
Are ca temei 3
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
- Legea nr. 287/2009 17 iulie 2009 (prevederi anume) privind Codul civil
- Legea nr. 134/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură civilă
Elena-Simina Tănăsescu
- președinte
Asztalos Csaba-Ferenc
- judecător
Mihai Busuioc
- judecător
Mihaela Ciochină
- judecător
Dacian-Cosmin Dragoș
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Andreea Costin
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1.798 din Codul civil
și ale
art. 450 alin. (1) din Codul de procedură civilă , excepție invocată de Societatea Direct Client Services - S.R.L. din București în Dosarul nr. 11.731/3/2020 al Tribunalului București - Secția a VI-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.751D/2020.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că se solicită o anumită interpretare a dispozițiilor criticate și se invocă o anumită omisiune legislativă pe care nu o poate suplini Curtea Constituțională.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 14 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 11.731/3/2020, Tribunalul București - Secția a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1.798 din Codul civil
și ale
art. 450 alin. (1) din Codul de procedură civilă . Excepția a fost invocată de Societatea Direct Client Services - S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni în constatare, în cadrul căreia a fost solicitată suspendarea, până la pronunțarea de către instanță a hotărârii definitive în cauză, a executării obligațiilor de plată a chiriei și a cheltuielilor operaționale, precum și a garanțiilor aferente.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că
art. 1.798 din Codul civil , care se referă la caracterul executoriu al contractului de închiriere, este neconstituțional în măsura în care se interpretează în sensul că împiedică suspendarea efectelor unui astfel de contract de închiriere, care reprezintă titlu executoriu. În același timp,
art. 450 alin. (1) din Codul de procedură civilă
este neconstituțional în sensul că îmbracă forma unei omisiuni legislative care împiedică suspendarea efectelor unui contract civil care reprezintă titlu executoriu, în cazul în care cu privire la respectivul contract de închiriere există o cauză pe rolul unei instanțe judecătorești.
6.
În continuare, se arată că
art. 1.798 din Codul civil
nu prevede remedii în vederea suspendării efectelor unui contract de închiriere, ca titlu executoriu, atunci când analiza acestuia constituie obiectul unei cauze pendinte în fața instanțelor judecătorești, drept care dispoziția legală criticată contravine
art. 16 din Constituție . Așadar,
art. 1.798 din Codul civil
creează un dezechilibru pe plan procesual între locatari și locatori. Totodată,
art. 450 alin. (1) din Codul de procedură civilă
prevede exclusiv posibilitatea suspendării efectelor unei hotărâri judecătorești cu executare provizorie, excluzând în consecință posibilitatea suspendării efectelor celorlalte titluri executorii, între care și contractul de închiriere. Cu referire la omisiunile legislative cu relevanță constituțională, invocă deciziile Curții Constituționale
nr. 503 din 20 aprilie 2010
și
nr. 107 din 27 februarie 2014 .
7.
Se mai susține că legea nu prevede expres la dispoziția chiriașului posibilitatea și o cale efectivă de a solicita suspendarea executării obligațiilor contractuale până la momentul la care instanța se pronunță în mod efectiv asupra cauzei. Așadar, o astfel de solicitare, în lipsa unui text expres și clar, ar trebui să fie soluționată exclusiv potrivit principiului echității. Or, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, o lege trebuie să fie clară, precisă, previzibilă și predictibilă. De asemenea, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a reținut că trebuie să se aprecieze dacă modalitatea în care dreptul intern este interpretat și aplicat produce efecte conforme cu principiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și dacă normele sunt suficient de accesibile, precise și previzibile în aplicarea lor.
8.
Norma juridică trebuie să fie clară și inteligibilă, deoarece cei cărora li se adresează trebuie nu doar să fie informați în avans asupra consecințelor actelor și faptelor lor, ci și să înțeleagă consecințele legale ale acestora.
9.
Principiul accesului liber la justiție implică, printre altele, adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare în care să se prescrie cu precizie condițiile și termenele în care justițiabilii își pot exercita dreptul lor procesual.
10.
Textele legale criticate permit instanței judecătorești să stabilească o obligație în sarcina părților fără respectarea principiilor constituționale, respectiv cu încălcarea principiului garantării efectivității depline a drepturilor părților și a principiului egalității cetățenilor în fața legii, cu încălcarea dreptului la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum și cu încălcarea principiului privind interpretarea și aplicarea drepturilor și libertăților cetățenilor în concordanță cu
Declarația Universală a Drepturilor Omului , cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
11.
În fine, se mai susține că România, în virtutea calității de stat membru al Uniunii Europene, are obligația de a pune la dispoziția instanțelor judecătorești și, implicit, a justițiabililor un instrument juridic eficient care să asigure aplicarea normelor Uniunii Europene, acestea având caracter prioritar față de dispozițiile contrare din dispozițiile interne.
12.
Tribunalul București - Secția a VI-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, având în vedere că, deși legea prevede o procedură specială prin care se poate suspenda caracterul executoriu al unei sentințe, nu același lucru se întâmplă în ipoteza titlurilor prevăzute de
art. 1.798 din Codul civil
- contracte care pot fi puse în executare fără a se ajunge în fața unui judecător. Există în
această situație o discriminare între debitorii față de care au fost pronunțate sentințe executorii și cei care pot fi executați în temeiul unor titluri care nu emană de la judecător. Totodată, lipsa unei proceduri expres prevăzute de lege (deși ea există într-o altă situație similară) generează serioase dubii cu privire la posibilitatea accesului efectiv la instanță (cel puțin prin prisma urmăririi unei proceduri mai rapide decât cea obișnuită), având în vedere că acesta ar trebui stabilit printr-o interpretare prin analogie, fiind astfel la aprecierea instanței și neexistând predictibilitatea de care trebuie să se bucure normele juridice.
13.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
14.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.
15.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
16.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
17.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile
art. 1798 din Codul civil
și ale
art. 450 alin. (1) din Codul de procedură civilă , care au următorul cuprins:
–
Articolul 1
798 din Codul civil : „Contractele de locațiune încheiate prin înscris sub semnătură privată care au fost înregistrate la organele fiscale, precum și cele încheiate în formă autentică constituie titluri executorii pentru plata chiriei la termenele și în modalitățile stabilite în contract sau, în lipsa acestora, prin lege.“;
–
Articolul 450
alin. (1) din Codul de procedură civilă : „(1) Suspendarea executării provizorii va putea fi solicitată fie prin cererea de apel, fie distinct în tot cursul judecății în apel.“
18.
În susținerea excepției de neconstituționalitate sunt invocate prevederile constituționale cuprinse în
art. 15 alin. (1)
privind universalitatea,
art. 16 alin. (1)
privind egalitatea în drepturi,
art. 20 alin. (1)
referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și
art. 21 alin. (1)
privind accesul liber la justiție și
alin. (3)
privind dreptul la un proces echitabil. Din motivarea excepției rezultă că în susținerea acesteia sunt invocate și prevederile constituționale ale
art. 1 alin. (5)
privind principiul legalității, în componenta referitoare la calitatea legii.
19.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că
art. 1.798 din Codul civil
reglementează caracterul executoriu al contractelor de locațiune încheiate sub semnătură privată, înregistrate la administrația financiară, și al celor încheiate în formă autentică, în sensul că acestea vor putea fi puse în executare pentru plata chiriei la termenele și în modalitățile stabilite în contract. În acest context, locatorul nu mai este nevoit să solicite în justiție obligarea locatarului la plata chiriei, ci poate, în condițiile legii, să ceară executarea silită a obligației de plată a chiriei în temeiul contractului de locațiune care poate fi pus în executare potrivit
art. 632 din Codul de procedură civilă .
20.
Dacă a fost începută executarea silită în baza unui contract de locațiune, în cadrul contestației la executare se pot invoca, în temeiul
art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă , și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală pentru desființarea lui, inclusiv o acțiune de drept comun. În situația admisibilității contestației la executare, locatarul poate solicita, în cadrul acesteia, suspendarea executării contractului, de regulă prin plata unei cauțiuni ( art. 719 din Codul de procedură civilă ).
21.
În continuare, Curtea reține că suspendarea executării provizorii reglementată de
art. 450 din Codul de procedură civilă
vizează exclusiv executorialitatea provizorie a unei hotărâri judecătorești pronunțate în primă instanță. Executarea acesteia poate fi suspendată la solicitarea debitorului adresată instanței de apel. Partea care a pierdut procesul în primă instanță, în condițiile în care exercită dreptul de a ataca hotărârea cu apel, va putea formula cererea de suspendare a executării provizorii fie prin cererea de apel, fie distinct, în tot cursul judecății în apel.
22.
În cauza de față, Curtea observă că excepția de neconstituționalitate a fost invocată cu prilejul soluționării unei acțiuni în constatare, și nu în cadrul unei executări silite demarate în temeiul contractului de locațiune. Autoarea excepției consideră că
art. 1.798 din Codul civil
este neconstituțional în măsura în care se interpretează în sensul că împiedică suspendarea efectelor unui contract de locațiune care reprezintă titlu executoriu, iar
art. 450 din Codul de procedură civilă
este neconstituțional pentru faptul că nu reglementează suspendarea unui contract civil care reprezintă titlu executoriu, în cazul în care cu privire la respectivul contract de închiriere există o cauză pe rolul unei instanțe de judecată.
23.
Așadar, excepția de neconstituționalitate, astfel formulată, ridică o problemă de admisibilitate dintr-o dublă perspectivă, și anume din punctul de vedere al structurii excepției de neconstituționalitate, cu referire la motivarea acesteia, precum și din punctul de vedere al competenței Curții Constituționale de a soluționa criticile formulate. Prin
Decizia nr. 323 din 18 mai 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 916 din 24 septembrie 2021, paragraful 15, și
Decizia nr. 509 din 13 iulie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 27 februarie 2022, Curtea a stabilit o anumită ordine de prioritate a examinării condițiilor de admisibilitate. În considerarea acestor decizii, respectarea structurii excepției de neconstituționalitate reglementate de
art. 10 alin. (2)
raportat la
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale reprezintă condiția de admisibilitate care trebuie analizată cu precădere.
24.
Cu privire la condiția de admisibilitate referitoare la structura excepției de neconstituționalitate, prin
Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea a statuat că aceasta cuprinde 3 elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. Chiar dacă excepția de neconstituționalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele 3 elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referință este unul general, Curtea va respinge excepția ca inadmisibilă, fiind contrară
art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 .
25.
Aplicând aceste considerente în cauza de față, Curtea observă că
art. 1.798 din Codul civil
reglementează doar cu privire la caracterul executoriu al contractelor de locațiune, fără a dispune și cu privire la remedii procesuale, iar domeniul de aplicare al
art. 450 din Codul de procedură civilă
este circumscris exclusiv la hotărârile judecătorești fără a face referiri la alte titluri executorii. Prin urmare, motivarea în sine a excepției în prezenta cauză nu are nicio legătură cu textul criticat și nici cu textele de referință indicate, din această perspectivă excepția fiind nemotivată, contrar prevederilor
art. 10 alin. (2)
raportat la
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 .
26.
În acest context, Curtea reține că solicitarea autoarei privește completarea textelor de lege supuse controlului, respectiv completarea
art. 1.798 din Codul civil
cu remedii în vederea suspendării efectelor unui contract de închiriere, ca titlu executoriu, și completarea
art. 450 din Codul de procedură civilă
cu posibilitatea suspendării efectelor celorlalte titluri executorii, între care și contractul de locațiune. O asemenea solicitare nu intră însă în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, conform
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului (a se vedea, ad similis,
Decizia nr. 778 din 3 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 499 din 20 iulie 2010).
27.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1.798 din Codul civil
și ale
art. 450 alin. (1) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Societatea Direct Client Services - S.R.L. din București în Dosarul nr. 11.731/3/2020 al Tribunalului București - Secția a VI-a civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a VI-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 15 ianuarie 2026.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Andreea Costin
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.