Decizia nr. 108/1995
privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 325 din Codul penal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Are ca temei 2
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
- Legea nr. 48/1992 21 mai 1992 (prevederi anume) LEGEA audiovizualului
Costica Bulai - judecător
Lucian Stangu - judecător
Ioan Griga - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 325 din Codul penal, invocată de inculpatul Balla Istvan în Dosarul nr. 6.290/1994 al Judecătoriei Oradea.
Președintele completului de judecată declara ședința deschisă.
La apelul nominal făcut de magistratul-asistent se constata lipsa părților legal citate.
Procedura de citare este îndeplinită.
Președintele completului de judecată considera cauza în stare de judecată și da cuvintul pe fond reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, invocată, pentru doua considerente:
- sub aspect formal nu se poate discuta despre existenta unei excepții de neconstituționalitate, întrucît nu s-a menționat căror prevederi din Constituție contravine art. 325 din Codul penal;
- pe fond, excepția invocată trebuie respinsă ca neîntemeiată, deoarece art. 30 alin. (7) din Constituție stipulează ca "sunt interzise de lege... manifestările obscene, contrare, bunelor moravuri". Art. 325 din Codul penal este constituțional, deoarece protejeaza morala publică, drepturile și libertățile cetățenești, conviețuirea socială, bazate pe bunele moravuri.
Președintele completului de judecată declara dezbaterile închise.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Judecătoria Oradea, pe rolul căreia Dosarul nr. 6.290/1994, prin Încheierea din 6 martie 1995, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 325 din Codul penal, invocată de inculpatul Balla Istvan.
În motivarea excepției se susține însă, fără a se referi concret la prevederile constituționale incalcate, ca dispozițiile art. 325 din Codul penal sunt neconstituționale, fiind abrogate conform art. 150 alin. (1) din Constituție.
Judecătoria Oradea, exprimindu-și opinia potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, considera excepția neîntemeiată și apreciază ca dispozițiile art. 325 din Codul penal sunt conforme cu prevederile art. 30 alin. (7) din Constituție care, referindu-se la libertatea de exprimare și la limitele acestei libertăți, interzic, între altele, manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.
În vederea soluționării excepției, au fost solicitate, în baza art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului și al Guvernului.
Senatul, în punctul sau de vedere, considerind ca invocarea excepției de neconstituționalitate are aspectul unui abuz de drept de petiționare, apreciază excepția de constituționalitate ca vadit neîntemeiată, având în vedere dispozițiile art. 30 alin. (7) din Constituție și dispozițiile art. 325 din Codul penal - care fac aplicațiunea textului Constituției - manifestările obscene, contrare bunelor moravuri", cuprinzând orice modalitate de comitere a acestora.
În punctul de vedere primit de la Guvern se menționează că dispozițiile art. 325 din Codul penal nu contravin prevederilor Constituției și, în consecința, nu se poate susține abrogarea lor implicita, în condițiile art. 150 alin. (1) din legea fundamentală. Constituția României, care, prin dispozițiile art. 30, consacra libertatea de exprimare, prevede, totodată, ca aceasta nu poate fi exercitată în mod abuziv, în dăuna altor valori sociale ori incalcind drepturile și libertățile celorlalte persoane. De aceea, Constituția prevede anumite limite în exercitarea libertății de exprimare, destinate să asigure atât drepturile și libertățile tuturor membrilor societății, cît și apărarea altor valori fundamentale ale societății, cum ar fi securitatea naționala sau morala publică. Este invocată, în acest sens, dispoziția art. 30 alin. (7) din Constituție, care prevede că: "Sunt interzise de lege defăimarea tarii și a națiunii, îndemnul la război de agresiune, la ura naționala, rasială, de clasa sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publică, precum și manifestările obscene, contrare bunelor moravuri". Aceasta dispoziție constituțională este pusă în corelatie cu aceea din art. 49 alin. (1) din Constituție, care prevede că "exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrîns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor...".
În continuare, se precizează ca dispozițiile art. 325 din Codul penal nu fac decît sa dea eficienta prevederilor constituționale, interzicind, sub sancțiune penală, raspindirea materialelor cu caracter obscen care aduc atingere moralei publice, sentimentului comun de pudoare și decenta, incitând la imoralitate în domeniul vieții sexuale, cu consecințe grave asupra conduitei și echilibrului moral al tineretului. Datorită acestor consecințe, fapta de raspindire de materiale obscene prezintă pericol pentru societate, fiind necesare incriminarea și sancționarea ei penală. Se precizează apoi ca norma incriminatoare vizează nu simpla confectionare sau deținere pentru sine a materialelor cu caracter obscen, ci numai raspindirea lor, adică acțiunea de a vinde sau a raspindi în orice mod, de a confecționa sau deține, în vederea răspândirii lor, materiale obscene. Art. 325 din Codul penal este astfel în concordanta cu dispozițiile art. 30 alin. (7) și ale art. 49 alin. (1) din Constituție, deoarece numai prin difuzarea materialelor cu caracter obscen se realizează o comunicare în public a acestora și deci o atingere adusă moralei publice.
În fine, se precizează ca dispozițiile art. 325 din Codul penal sunt și consecința obligației asumate de țara noastră prin ratificarea, în anul 1926, a Convenției de la Geneva din anul 1923 pentru reprimarea răspândirii și traficului de publicații obscene. Norma incriminatoare a carei constituționalitate a fost contestată este în perfecta concordanta cu art. 10 pct. 2 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care conține o dispoziție asemănătoare celor prevăzute în art. 30 alin. (7) și art. 49 alin. (1) din Constituția României.
Pentru aceste motive, Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate a art. 325 din Codul penal este intemeiata și propune respingerea ei.
Camera Deputaților nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinînd încheierea de sesizare, raportul întocmit în cauza, concluziile procurorului, dispozițiile art. 325 din Codul penal în raport cu prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
În temeiul dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 23 ai art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională este competența să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate.
*) Definitivă prin nerecurare.
Antonie Iorgovan - președinte
Articolul 325
din Codul penal prevede că "fapta de a vinde sau raspindi, precum și de a confecționa ori deține, în vederea răspândirii, obiecte, desene, scrieri sau alte materiale cu caracter obscen, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă".
În sistemul nostru se poate vorbi de caracterul tradițional al incriminării și sanctionarii traficului de materiale obscene, ca mijloc de apărare a acelui minim de moralitate a vieții sociale fără de care n-ar fi cu putinta existenta și normală evoluție a societății. Atât Codul penal din anul 1864, cît și cel din anul 1936 cuprind dispoziții asemănătoare celor ale art. 325 din Codul penal din anul 1968, adoptate și în noul regim constituțional.
Valoarea socială, care constituie obiectul infracțiunii și, totodată, obiectul ocrotirii juridice pe care legiuitorul urmărește sa o realizeze prin incriminarea și sancționarea penală a răspândirii de materiale obscene, este morala publică, inteleasa sub aspectul normelor de comportare socială a individului în manifestările și în exprimarile sale sub orice formă, cu privire la viața sexuală. Morala publică își găsește expresie în sentimentul public de pudoare și decenta, a cărui nesocotire nu poate fi tolerată de colectivitatea respectiva. Manifestările contrare moralei publice sunt social periculoase, pentru ca neagă una dintre condițiile de existenta a societății și pentru ca împiedica educația tinerelor generații în respectul față de valorile morale ale societății.
Morala publică și bunele moravuri sunt valori fundamentale, consacrate de Constituție. Drepturile și libertățile fundamentale pe care aceasta le prevede nu pot fi exercitate într-un mod contrar bunelor moravuri sau care ar aduce atingere moralei publice. Astfel, de exemplu, dreptul persoanei fizice de a dispune de ea însăși nu poate fi exercitat decît cu condiția de a nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri [art. 26 alin. (2) din Constituție].
În legătură cu libertatea de exprimare, sunt interzise manifestările obscene, contrare bunelor moravuri [art. 30 alin. (7) din Constituție]. În fine, art. 49 alin. (1) din legea fundamentală permite chiar restrîngerea prin lege a exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, dacă aceasta este necesară, între altele, pentru "apărarea sănătății ori a moralei publice".
Interzicerea explicita prin Constituție a manifestărilor obscene, contrare bunelor moravuri, obliga pe legiuitor sa elaboreze norme speciale prin care să se asigure realizarea în fapt a acestei interziceri și apărarea valorilor sociale puse în pericol prin nesocotirea ei. Acestei cerințe îi corespund dispozițiile art. 325 din Codul penal, prin care sunt incriminate și sancționate penal faptele cunoscute sub denumirea de raspindire de materiale obscene. Faptul ca au fost adoptate anterior Constituției nu le împiedica sa corespundă, prin conținutul lor normativ, funcției de apărare a valorilor sociale consacrate prin legea fundamentală. Dacă nu ar fi existat, textul art. 325 din Codul penal ar fi trebuit elaborat pentru asigurarea apărării valorii sociale consacrate de Constituție.
Asa a procedat Parlamentul României cu ocazia adoptării Legii audiovizualului nr. 48 din 21 mai 1992. Conformindu-se dispoziției art. 30 alin. (7) din Constituție, care interzice manifestările obscene, contrare bunelor moravuri, legiuitorul a prevăzut în art. 2 alin. 4 din Legea nr. 48/1992 ca "sunt interzise programarea și difuzarea de manifestări obscene, contrare bunelor moravuri", iar în art. 39 lit. d) din aceeași lege a stabilit ca încălcarea acestei dispoziții constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare sau cu amendă.
Aceasta noua incriminare o completează pe aceea din art. 325 din Codul penal, fiind destinată să asigure apărarea moralei publice împotriva difuzării de materiale obscene prin mijloace audiovizuale.
Reglementările din dreptul nostru intern cu privire la recunoașterea moralei publice ca valoare socială fundamentală, la necesitatea și la modul de apărare a acesteia prin mijloace de drept penal sunt în concordanta cu reglementările cuprinse în tratatele și convențiile internaționale privitoare la drepturile omului. Toate aceste documente prevăd ca drepturile și libertățile omului nu pot fi îngrădite, în exercitarea lor, decît de necesitatea apărării altor valori fundamentale, între care și morala publică. Astfel, în art. 29 alin. 2 din Declarația Universala a Drepturilor Omului se prevede că "în exercitarea drepturilor și a libertăților sale, fiecare om nu este supus decît numai ingradirilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul de a asigura cuvenită recunoaștere și respectare a drepturilor și libertăților altora și ca să fie satisfacute justele cerințe ale moralei, ordinii publice și bunastarii generale într-o societate democratica".
La rindul sau, Convenția europeană a drepturilor omului, în art. 10 privitor la libertatea de exprimare, în diversele ei forme, prevede în alin. 2, ca "exercițiul acestor libertăți, care comporta datorii și responsabilități, poate fi supus anumitor formalități, restrictii sau sancțiuni, prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratica, pentru securitatea naționala, integritatea teritorială sau securitatea publică, pentru apărarea sănătății sau a moralei, pentru apărarea reputației sau a drepturilor altuia, pentru a împiedica divulgarea de informații secrete sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judiciare". Se recunoaște deci implicit dreptul statelor de a asigura apărarea moralei publice, inclusiv prin mijloace de drept penal.
Dreptul internațional cuprinde și reglementări ce au ca obiect reprimarea manifestărilor contrare bunelor moravuri, în special reprimarea traficului internațional de publicații obscene, manifestare infractionala inclusă printre asa-numitele delicta juris genutium.
Recunoașterea internationala a combaterii acestui fenomen a condus la adoptarea, sub egida Societății Națiunilor a Convenției de la Geneva din 1923 pentru împiedicarea răspândirii traficului de publicații obscene. Aceasta convenție a fost ratificată de România prin Legea nr. 147, promulgată la 2 iunie 1926 și publicată în Monitorul Oficial nr. 188 din 24 august 1926.
Convenția din 1923 de la Geneva, ratificată de statul român, este și acum în vigoare, textul art. 325 din Codul penal reprezentind îndeplinirea unei obligații internaționale asumate în deplina concordanta cu prevederile Constituției României.
Notiunile morala publică și bune moravuri, precum și notiunile obscen și pornografic au un conținut variabil de la colectivitate la alta, de la o epoca la alta. În toate cazurile însă exista o limita a tolerantei manifestărilor, a carei încălcare este inadmisibila și la aceasta acceptiune a termenilor se referă legea penală.
Problema conflictului dintre morala și arta, pornind de la ideea ca arta trebuie să dispună neingradit de orice mijloace de expresie, chiar dacă au reputația de obscene, este o falsa problema, deoarece, în realitate, nu mijloacele utilizate de creator interesează, ci opera artistică, iar aceasta nu poate niciodată ofensatoare pentru demnitatea umană prin vulgaritate agresiva, lubricitate, scabrozitate. Creatiile de acest fel nu pot fi numite opere artistice, ci, asa cum le denumeste legea noastră penală, materiale cu caracter obscen.
În concluzie, dispozițiile art. 325 din Codul penal sunt în concordanta cu prevederile Constituției României, cu normele internaționale privitoare la drepturile și libertățile fundamentale ale omului și sunt necesare pentru prevenirea și combaterea unor manifestări periculoase pentru una dintre valorile sociale fundamentale ale societății noastre.
Pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 325 din Codul penal, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
C U R T E A
În numele legii
D E C I D E:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 325 din Codul penal, invocată de Balla Istvan în Dosarul nr. 6.290/1994 al Judecătoriei Oradea.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 2 noiembrie 1995.
PREȘEDINTE, prof.univ.dr. Antonie Iorgovan Magistrat-asistent, Doina Suliman
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.