Decizia nr. 120/1995

Ioan Deleanu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Judecătoria Sectorului 3, prin Încheierea din 17 mai 1994, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Decretului nr. 471/1971

și ale

Instrucțiunilor Ministerului Finanțelor nr. 6/1976 , invocată de Regia Autonomă de Transport București (R.A.T.B.), pirita în cadrul acțiunii introduse de Societatea Comercială "Asigurarea Românească" - S.A. (ASIROM).

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arata, în esenta, ca "prin modalitatea de reglementare a raporturilor juridice născute între asigurator și asigurat, întrebuințată de

Decretul nr. 471/1971

și

Instrucțiunile Ministerului Finanțelor nr. 6/1976 , ca și modul specific de interpretare și aplicare a acestor acte normative de către reclamanta ASIROM, se încalcă în mod flagrant dispozițiile legii civile referitoare la imbogatirea fără just temei - art. 992 din Codul civil, precum și prevederile art. 16 alin. (2) din Constituție.

Exprimindu-și opinia, potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Judecătoria Sectorului 3 apreciază ca " Decretul nr. 471/1971

nu încalcă dispozițiile constituționale și aspectele invocate de pirita R.A.T.B. nu privesc elemente ale neconstitutionalitatii legii, ci, eventual, ale gresitei aplicari a legislației asigurărilor de stat, ce sunt de competența instanțelor judecătorești".

În baza art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul sau de vedere Guvernul arata ca, potrivit Constituției, Curtea Constituțională nu are competența de a examina constituționalitatea instrucțiunilor emise de ministere. Cît privește chestiunea litigioasa semnalata în motivarea excepției de neconstituționalitate, Guvernul considera ca aceasta este de competența exclusiva a instanțelor de drept comun.

Camera Deputaților și Senatul nu și-au exprimat punctele de vedere.

CURTEA,

luând act de excepția de neconstituționalitate invocată de R.A.T.B. în fața Judecătoriei Sectorului 3, de Încheierea de sesizare din 17 mai 1994, de raportul întocmit de judecătorul desemnat în acest scop și având în vedere dispozițiile art. 144 lit. c) din Constituție, precum și prevederile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Examinînd excepția de neconstituționalitate invocată, se constată că aceasta se referă la neconstituționalitatea

Decretului nr. 471/1971

privind asigurările de stat și a

Instrucțiunilor Ministerului Finanțelor nr. 6/1976 . Cu privire la competența Curții Constituționale de a se pronunța asupra constituționalității instrucțiunilor emise de ministere, este de menționat ca prin deciziile nr. 37/1993, nr. 5/1994 și nr. 89/1994, definitive, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 1 septembrie 1993, nr. 63 din 10 martie 1994 și, respectiv, nr. 328 din 28 noiembrie 1994, Curtea a statuat că nu intră în competența sa verificarea constituționalității actelor normative și a celor individuale ale Guvernului, ministerelor și celorlalte autorități ale administrației publice centrale sau, după caz, locale, asupra legalității acestora urmînd să se pronunțe instanțele judecătorești, în esenta pentru următoarele motive:

- atribuțiile Curții Constituționale sunt expres și limitativ menționate în art. 144 lit. c) din Constituție, care se referă doar la controlul constituționalității "legilor și a ordonanțelor", dispoziție preluată și în art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992;

- termenul lege privește actul legislativ adoptat de Parlament și promulgat de Președintele României, iar termenul ordonanța, actul adoptat de Guvern pe baza unei delegari legislative;

- actele normative și individuale emise de autoritățile administrației publice centrale sau locale, indiferent de materia la care se referă, pot fi atacate în fața instanțelor judecătorești, pe calea contenciosului administrativ.

Cu referire la neconstituționalitatea

Decretului nr. 471/1971 , în motivarea excepției se evoca exclusiv art. 16 alin. (2) din Constituție, text potrivit căruia "nimeni nu este mai presus de lege". O asemenea trimitere nu îngăduie însă desprinderea vreunei concluzii cu privire la existenta vreunei contradictii între decretul menționat și prevederile legii fundamentale, în sensul instituirii unor discriminări.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, pirita - R.A.T.B. - susține, de asemenea, ca prin "modul de interpretare și aplicare a

Decretului nr. 471/1971

sunt incalcate dispozițiile art. 992 din Codul civil, referitoare la imbogatirea fără just temei". Or, fără a se insista asupra faptului ca în cazul de fața suntem în prezenta unui contract aleatoriu în care, prin natura raporturilor stabilite de părți, prestațiile nu sunt, de regula, echivalente, modul de interpretare și de aplicare a reglementării date prin

Decretul nr. 471/1971

este, exclusiv, de competența instanței judecătorești. De altfel, interpretarea și aplicarea prevederilor legale respective nu pun în discuție constituționalitatea lor, ci doar corespondenta acestora cu unele dispoziții ale Codului civil, problema care însă excede competența Curții Constituționale.

Fața de cele arătate și ținând seama de prevederile art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (3), ale art. 13 alin. (1) lit. A.c) și ale art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate invocată de Regia Autonomă de Transport București (R.A.T.B.) în Dosarul nr. 3.396/1994 al Judecătoriei Sectorului 3.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la 21 noiembrie 1995.