Decizia nr. 104/1995
privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 54/1991 cu privire la sindicate
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Costica Bulai - judecător
Victor Dan Zlatescu - judecător
Raul Petrescu - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 11 din Legea nr. 54/1991
cu privire la sindicate, invocată de Societatea de Gospodărie Locală - S.A. Baicoi în Dosarul nr. 2.657/1994 al Tribunalului Prahova - Secția civilă.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 25 octombrie 1995, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, și au fost consemnate în încheierea din aceeași dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a aminat pronunțarea la data de 31 octombrie 1995.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 11 din Legea nr. 54/1991
cu privire la sindicate, ridicată de Societatea de Gospodărie Locală - S.A. Baicoi în fața Secției civile a Tribunalului Prahova, în Dosarul nr. 2.657/1994. În motivarea excepției se susține ca
art. 11 din Legea nr. 54/1991
contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, care stipulează ca "cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".
La cererea Curții Constituționale, instanța și-a completat încheierea de sesizare, exprimindu-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate, potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. În acest sens, instanța considera ca dispozițiile
art. 11 din Legea nr. 54/1991
contravin prevederile Constituției, îndeosebi art. 16 alin. (1) potrivit căruia toți "cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", întrucît creează un regim privilegiat pentru salariații care fac parte din conducerea sindicatelor, ce împiedica pe manageri sa dispună, în mod liber, cu privire la organizarea sau reorganizarea societăților comerciale pe care le conduc. În consecința, instanța apreciază ca textul de lege este abrogat în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituție.
În vederea soluționării excepției, au fost solicitate, conform art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului și al Guvernului.
Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca
art. 11 din Legea nr. 54/1991
nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1), corelate cu prevederile art. 4 alin. (2) din Constituție "care determina criteriile nediscriminarii, acestea fiind rasa, naționalitatea, originea etnică, limba, religia, sexul, opinia, apartenența politică, averea sau originea socială".
*) Definitivă prin nerecurare.
Mihai Constantinescu - președinte
Articolul 11
urmărește sa împiedice abuzurile în cazul desfacerii contractului de muncă al liderilor sindicali pentru motive neimputabile lor, prin condiția imperativa a acordului organului colectiv de conducere ales al sindicatului, sub sancțiunea nulității absolute a deciziei de desfacere a contractului de muncă pentru motive neimputabile angajatului-lider sindical.
Pentru considerentele menționate, Guvernul apreciază excepția de neconstituționalitate ca nefondata.
Senatul și Camera Deputaților nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit în cauza, dispozițiile
art. 11 din Legea nr. 54/1991 , raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
În temeiul dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 23 și următoarele din Legea nr. 47/1992, competența soluționării excepției de neconstituționalitate aparține Curții Constituționale, deoarece aceasta privește o lege care, deși adoptată înainte de intrarea în vigoare a Constituției, urmează a fi aplicată, spre a produce efecte juridice, în noul regim constituțional, iar instanța de judecată nu a statuat ca ar fi abrogată.
Articolul 11
stabilește în alin. (1) ca "reprezentanților aleși în organele de conducere ale sindicatelor, precum și persoanelor care au deținut o astfel de funcție, în termen de un an de la încetarea mandatului nu li se poate modifica sau desface contractul de muncă pentru motive neimputabile lor, pe care legea le lasă la aprecierea celui care angajează, decît cu acordul organului colectiv de conducere ales al sindicatului". Următoarele alineate interzic desfacerea contractului de muncă din inițiativa celui care angajează, pentru motive care privesc activitatea sindicala, fiind exceptați doar cei care au fost revocați din funcțiile sindicale deținute pentru încălcarea prevederilor statutare sau legale.
Prin excepție se susține ca prevederile legale sus-menționate ar avea semnificatia discriminarii salariaților în favoarea conducătorilor de sindicat. Dar, în situația unei asemenea discriminări, cei care ar justifica interesul sa o invoce sunt salariații astfel prejudiciati, nicidecum societatea comercială, deoarece, dacă discriminarea ar exista, s-ar manifesta între angajați, iar nu între aceștia și cel ce angajează. De aceea, societatea comercială ce a invocat excepția nu poate dovedi ca ar fi victima unei discriminări.
În opinia instanței, ca și în argumentarea excepției, se susține și ca prevederile
art. 11 din Legea nr. 54/1991
împiedica pe manageri sa dispună, în mod liber, asupra organizării sau reorganizării societăților comerciale pe care le conduc. Sub acest aspect, deci,
art. 11 din Legea nr. 54/1991
ar aparea ca instituind un privilegiu în favoarea conducătorilor de sindicat. Dar, după cum Curtea Constituțională a statuat prin deciziile nr. 6 din 25 februarie 1993, nr. 35 din 1 iulie 1993 și nr. 60 din 14 octombrie 1993, principiul egalității în drepturi a cetățenilor implica un tratament egal pentru situații identice sau similare și nicidecum același tratament pentru situații diferite. Uniformitatea este, de aceea, contrară egalității în drepturi, care implica dreptul la diferentiere pentru situații care, prin natura lor, nu sunt identice.
Articolul 11
nu are însă semnificatia unui privilegiu, ci a unei măsuri de protecție spre a se asigura egalitatea de tratament între sindicat, pe de o parte, și societatea comercială, pe de altă parte, ca părți în contractul colectiv de muncă. În lipsa unei asemenea măsuri de protecție, societatea comercială ar avea un puternic mijloc de presiune asupra reprezentantului sindicatului, care ar afecta poziția de egalitate a sindicatului față de societatea comercială, precum și îndeplinirea de către sindicat a rolului sau constituțional, consfintit de art. 9 din Constituție, de a apara interesele profesionale, economice și sociale ale salariaților. Astfel cum Curtea Constituțională a statuat prin deciziile nr. 60/1993 și nr. 70/1993, o măsura de protecție nu poate avea semnificatia nici a unui privilegiu, nici a unei discriminări, ea fiind destinată tocmai asigurării, în anumite situații specifice, a egalității cetățenilor, care ar fi afectată în lipsa ei.
Ca atare,
art. 11 din Legea nr. 54/1991
nu poate fi considerat ca ar încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, constituind o măsura de protecție specifică salariaților ce au și calitatea de lider sindical.
Sub alt aspect, potrivit art. 20 din Constituție, reglementările internaționale referitoare la drepturile omului sunt obligatorii și au caracter prioritar față de legile interne. Prevederile
art. 11 din Legea nr. 54/1991
fiind legate de libertatea sindicala, fac parte din sfera reglementărilor referitoare la drepturile omului. Prin Decretul nr. 83 din 22 iulie 1975, România a ratificat Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 135 din 23 iunie 1971 privind protecția reprezentanților lucrătorilor din întreprinderi și înlesnirile ce se acordă acestora. În art. 1 convenția stipulează ca "reprezentanții lucrătorilor din întreprinderi trebuie să beneficieze de o protecție eficace împotriva oricăror măsuri care i-ar putea prejudicia, inclusiv desfacerea contractului de muncă, și care ar avea drept cauza calitatea sau activitățile de reprezentanți ai lucrătorilor, apartenența sindicala sau participarea la activități sindicale, în măsura în care acționează potrivit legilor, convențiilor colective sau altor aranjamente convenționale în vigoare".
Textul
art. 11 din Legea nr. 54/1991
nu face altceva decît sa dea curs acestor stipulații. Chiar în lipsa acestei prevederi, soluția legislativă pe care o consacra ar fi fost aceeași, în temeiul convenției internaționale sus-menționate.
Fața de considerentele expuse, având în vedere dispozițiile
art. 11 din Legea nr. 54/1991
cu privire la sindicate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 11 din Legea nr. 54/1991
cu privire la sindicate, invocată de Societatea de Gospodărie Locală - S.A. Baicoi în Dosarul nr. 2.657/1994 al Tribunalului Prahova - Secția civilă.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința din 31 octombrie 1995.
PREȘEDINTE, dr. Mihai Constantinescu Magistrat-asistent, Doina Suliman
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.