Decizia nr. 336/2004

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Popa - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 454 și 457 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Omniasig" - S.A. din București în Dosarul nr. 2.959/2002 al Judecătoriei Câmpulung.

La apelul nominal lipsesc părțile, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, susținând că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale, ci reprezintă concretizarea principiului cuprins în art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a), în conformitate cu care economia României este o economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență, și a celui referitor la dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 28 octombrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 2.959/2002, Judecătoria Câmpulung a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 454 și 457 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Omniasig" S.A. din București.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul arată că, spre deosebire de celelalte forme de executare care prevăd somarea debitorului prin executorul judecătoresc, înființarea popririi fără somație este neconstituțională, întrucât încalcă dreptul la apărare al debitorului și, implicit, accesul liber la justiție al acestuia.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a art. 457 din Codul de procedură civilă, se apreciază că textul de lege criticat contravine principiilor constituționale consacrate de art. 135, prin indisponibilizarea sumelor existente și viitoare din conturile bancare, deci a principalului factor de producție - banul, paralizându-se întreaga activitate a agentului economic.

Judecătoria Câmpulung apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că dispozițiile art. 454 și 457 din Codul de procedură civilă reglementează modalitatea de executare prin poprire și ocrotesc atât interesele creditorului, cât și pe cele ale debitorului sau ale terților ale căror bunuri sunt urmărite silit, fără a aduce atingere vreunui drept constituțional al acestora.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Președintele Camerei Deputaților consideră că din interpretarea dispozițiilor art. 457 alin. 2 din Codul de procedură civilă rezultă că în cazul debitorului titular de conturi bancare, la cererea creditorului, poprirea se înființează asupra sumelor existente și viitoare, acestea fiind indisponibilizate numai în limita creanței. Prin această măsură este anihilată reaua-credință a debitorului care refuză să execute voluntar o obligație certă, lichidă și exigibilă ce constituie titlu executoriu. Întrucât indisponibilizarea operează numai în limita creanței, nu poate fi reținută critica potrivit căreia această procedură paralizează întreaga activitate a agentului economic.

Referitor la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 454 din Codul de procedură civilă, se invocă jurisprudența Curții Constituționale, care s-a mai pronunțat asupra constituționalității acestui text de lege prin

Decizia nr. 178/2004 , respingând excepția ca neîntemeiată.

Guvernul arată că executarea silită se înfățișează ca o activitate complexă, cu caracter mixt, în care distingem o latură jurisdicțională, reprezentată prin activitatea instanței de executare, și o latură administrativă, constând în activitatea execuțională a executorului judecătoresc. Toate formele de executare silită sunt aduse la îndeplinire de către executorii judecătorești, în mod operativ, în baza cererii creditorului urmăritor. Apărarea drepturilor și intereselor legitime ale creditorului și ale debitorului este asigurată de controlul instanței asupra întregii executări, control care funcționează, printre altele, prin mecanismul contestației la executare, cale de atac specifică acestei proceduri aflată la îndemâna debitorului urmărit, în situația în care acesta se consideră vătămat prin executare. Așa fiind, reglementarea criticată nu îngrădește în nici un fel prevederile Constituției, cum sunt cele referitoare la caracterul economiei de piață și la libertatea comerțului.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituția României, republicată, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 454 și 457 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut:

- Art. 454: "Poprirea se înființează fără somație, prin adresă însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 452, înștiințându-se totodată și debitorul despre măsura luată.

În adresa de poprire se va pune în vedere celei de-a treia persoane, care devine potrivit alin. 1 terț poprit, interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i le datorează ori pe care i le va datora, declarându-le poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.

În cazul în care poprirea a fost înființată ca măsură asiguratorie și nu a fost desființată până la obținerea titlului executoriu, se va comunică terțului poprit copie certificată de pe titlul executoriu în vederea îndeplinirii obligațiilor prevăzute de art. 456.

Indisponibilizarea sumelor de bani sau a bunurilor mobile incorporale poprite va înceta dacă debitorul consemnează, cu afectațiune specială, întreaga valoare a creanței la dispoziția creditorului urmăritor. Debitorul va înmâna recipisa de consemnare executorului judecătoresc, care va înștiința de îndată pe terțul poprit.";

- Art. 457: "În cazul debitorului titular de conturi bancare, poprirea se înființează potrivit art. 453.

La data sesizării băncii, sumele existente, precum și cele provenite din încasările viitoare sunt indisponibilizate în măsura necesară realizării creanței. Din momentul indisponibilizării și până la achitarea integrală a obligațiilor prevăzute în titlul executoriu terțul poprit nu va face nici o altă plată sau altă operațiune care ar putea diminua suma indisponibilizată, dacă legea nu prevede altfel.

Dispozițiile alin. 2 sunt aplicabile și în cazurile în care poprirea se înființează asupra titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile ce se află în păstrare la unități specializate."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă următoarele prevederi din Constituția României, republicată:

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite.";

- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";

- Art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a): "(1) Economia României este economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;".

Autorul excepției consideră că textele de lege criticate încalcă și prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședință poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părți a acestuia în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanță atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că art. 454 din Codul de procedură civilă a mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, prin

Decizia nr. 178/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 18 mai 2004, Curtea Constituțională respingând excepția ca neîntemeiată. Cu acel prilej, s-a reținut că "poprirea reprezintă o formă de executare a creanțelor și constă în indisponibilizarea unor bunuri în mâinile terțului poprit, care este debitor al persoanei executate silit, în scopul achitării directe a creanței poprite către creditor. Așa fiind, poprirea permite creditorului să urmărească creanțele sau alte drepturi ale debitorului urmărit născute în raporturile acestuia cu terții. Această măsură se înființează, potrivit art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, la cererea creditorului de către executorul judecătoresc, fără somație, prin adresă însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată terțului poprit, cu înștiințarea debitorului.

Curtea constată că poprirea se realizează prin intermediul unei proceduri suple și rapide în vederea recuperării creditului, art. 454 din Codul de procedură civilă având ca finalitate tocmai asigurarea celerității executării prestației la care debitorul este obligat printr-un titlu executoriu. În considerarea acestor rațiuni și pentru prevenirea unor eventuale abuzuri din partea debitorilor rău-platnici, în sensul tergiversării executării obligațiilor ce le incumbă, legiuitorul a prevăzut în mod expres înființarea popririi fără obligația somării prealabile a debitorului. Însă în condițiile în care respectivul debitor are posibilitatea de a lua cunoștință despre înființarea popririi, textul de lege criticat nu lezează în nici un fel accesul liber la justiție sau dreptul persoanei la apărare. Astfel, în temeiul art. 399 din Codul de procedură civilă, care prevede că împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, debitorul beneficiază de toate garanțiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi, supunând cenzurii instanței măsura dispusă, în cadrul unei proceduri contradictorii. Așa fiind, susținerea autorului excepției, conform căreia textul de lege dedus controlului ar contraveni art. 21 și 24 din Constituția republicată, este neîntemeiată".

Curtea Constituțională observă că aceleași argumente converg în a demonstra lipsa de temei și a criticii privind dispozițiile art. 457 din Codul de procedură civilă.

Cu privire la invocarea prevederilor constituționale cuprinse în art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a), Curtea reține că textele de lege criticate nu numai că nu nesocotesc îndatorirea fundamentală a statului de a asigura cadrul favorabil dezvoltării economiei de piață, ci, dimpotrivă, dau expresie dispoziției constituționale, astfel încât debitorul nu are decât să-și execute voluntar și cu bună-credință obligația certă, lichidă și exigibilă constatată prin titlul executoriu, pentru a nu leza dreptul legal recunoscut al titularului creanței, evitând distorsionarea raporturilor juridice comerciale, bazate pe libera inițiativă și concurență.

Față de cele arătate, Curtea constată că dispozițiile procedurale criticate sunt în concordanță cu prevederile Legii fundamentale, precum și cu reglementările internaționale cuprinse în art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul persoanei la un proces echitabil.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 1, 2, 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 454 și 457 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Omniasig" - S.A. din București în Dosarul nr. 2.959/2002 al Judecătoriei Câmpulung.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 septembrie 2004.