Decizia nr. 370/2004

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 62 din Legea nr. 521/2002

privind regimul de supraveghere și autorizare a producției, importului și circulației unor produse supuse accizelor, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "LEGNO HOLDING" - S.A. din Pitești în Dosarul nr. 3.077/C/2003 al Tribunalului Argeș Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere că dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate au fost abrogate, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca fiind inadmisibilă, potrivit

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 31 martie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 3.077/C/2003, Tribunalul Argeș - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 62 din Legea nr. 521/2002

privind regimul de supraveghere și autorizare a producției, importului și circulației unor produse supuse accizelor, cu modificările și completările ulterioare. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "LEGNO HOLDING" - S.A. din Pitești într-o cauză ce are ca obiect soluționarea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 1.916 din 20 mai 2003, pronunțată de Judecătoria Pitești în Dosarul nr. 2.212/2003.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că textul de lege criticat contravine principiului neretroactivității legii, întrucât "declară ca fiind nule actele care au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la momentul încheierii lor". În acest sens, arată că "sancțiunea nulității actului juridic este atrasă de nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la condițiile de validitate, cu prilejul încheierii sale". Or, în cazul său, autorul excepției susține că autorizațiile au fost eliberate cu respectarea tuturor condițiilor de validitate a actelor juridice, cu respectarea legii, iar existența cauzei de nulitate trebuie apreciată în raport cu legea în vigoare la momentul încheierii actului.

Tribunalul Argeș - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că textul de lege invocat nu aduce atingere principiului neretroactivității legii, consacrat în art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată, ci, de fapt, urmărește "să exercite un control mai riguros asupra activității de comercializare a băuturilor alcoolice, în scopul întăririi disciplinei privind acest tip de comerț și al controlului asupra societăților comerciale care desfășoară o astfel de activitate". Instanța de judecată consideră că prin dispozițiile criticate legiuitorul a acordat o perioadă de grație, între data publicării legii în Monitorul Oficial al României - 2 august 2002 - și data fixă 15 noiembrie 2002, pentru ca agenții economici să se conformeze noilor prevederi privind existența actelor necesare eliberării autorizațiilor. De asemenea, consideră că, în eventualitatea în care s-ar admite că textul de lege criticat este neconstituțional, aceasta "înseamnă a se crea diferențieri între acei comercianți care au obținut autorizație de comercializare sub imperiul vechii legi și care, deci, ar trebui să ignore noile cerințe și comercianții care solicită o astfel de autorizație după data apariției legii, care ar fi obligați să se conformeze cerințelor ei". În acest sens, arată că nulitatea de drept a autorizațiilor eliberate anterior, după trecerea perioadei de grație, este o sancțiune pentru ignorarea noilor prevederi ale legii și nu o încălcare abuzivă a unui drept câștigat. În final, observă că

Legea nr. 521/2002

nu mai este în vigoare, dar, întrucât "textul legal invocat ca neconstituțional era aplicabil în perioada vizată de raportul litigios creat între părți", instanța a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției invocate.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul arată că

Legea nr. 521/2002

a fost, în mod expres, abrogată prin

art. 298 alin. (1) pct. 11 din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal. Ca atare, având în vedere dispozițiile

art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată, excepția de neconstituționalitate invocată este inadmisibilă. Menționează totodată că textul legal dedus controlului nu a mai fost preluat în Codul fiscal, acest act normativ reglementând un nou cadru de autorizare la produsele accizabile, respectiv regimul de antrepozitare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , republicată, reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 62 din Legea nr. 521/2002

privind regimul de supraveghere și autorizare a producției, importului și circulației unor produse supuse accizelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 2 august 2002, cu modificările și completările ulterioare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că

Legea nr. 521/2002

a fost abrogată potrivit dispozițiilor art. 297 și ale

art. 298 alin. (1) pct. 11 din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, dispozițiile legale criticate nefiind preluate în noua reglementare.

Astfel, potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, potrivit căruia controlul de constituționalitate nu poate fi exercitat decât asupra dispozițiilor unei legi sau ordonanțe ori unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei, excepția de neconstituționalitate invocată este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituția României, republicată, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și alin. (3), precum și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 62 din Legea nr. 521/2002

privind regimul de supraveghere și autorizare a producției, importului și circulației unor produse supuse accizelor, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "LEGNO HOLDING" - S.A. din Pitești în Dosarul nr. 3.077/C/2003 al Tribunalului Argeș - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 septembrie 2004.