Decizia nr. 335/2004

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Popa - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 720^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "European Drinks" - S.A. în Dosarul nr. 892/2003 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția comercială.

La apelul nominal se prezintă Societatea Națională a Apelor Minerale - S.A. din București, prin consilier juridic Maria Bohor, și partea Peter Elek, prin mandatar Maria Bohor, lipsind autoarea excepției și celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul, respectiv mandatarul celor două părți arată că, potrivit art. 126 din Constituție, republicată, competența și procedura de judecată se stabilesc prin lege. Or, art. 720^1 din Codul de procedură civilă instituie o procedură specială derogatorie de la dreptul comun în materie comercială, în deplină concordanță cu prevederile constituționale menționate, cu respectarea liberului acces la justiție al părților, asigurând totodată celeritatea soluționării litigiilor comerciale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, susținând că textul de lege criticat nu contravine accesului liber la justiție, critica referitoare la modul defectuos de redactare a art. 720^1 din Codul de procedură civilă, în sensul că lasă instanței o marjă mare de apreciere a naturii juridice a litigiului, fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 30 martie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 892/2003, Înalta Curte de Casație și Justiție Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 720^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "European Drinks" - S.A.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că, întrucât textul nu se referă la procesele și cererile adresate instanțelor comerciale, ci la procesele și cererile în materie comercială, rezultă că justițiabilul este lipsit de accesul la justiție. Astfel, dacă, prin ipoteză, reclamantul consideră în mod eronat că acțiunea sa are natură juridică civilă, cu deplină bună-credință, el se va adresa direct instanței, fără îndeplinirea procedurii prealabile de conciliere. Instanța, constatând că în realitate acțiunea are caracter comercial, își va declina competența în favoarea instanței comerciale, care va respinge respectiva acțiune, ca prematură, ceea ce este de natură a aduce atingere accesului liber la justiție.

Pe de altă parte, autorul apreciază că textul normei procedurale criticat nu satisface două dintre criteriile impuse de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind reglementările legale, respectiv precizia și previzibilitatea acestora.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția comercială apreciază că art. 720^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă instituie o procedură extrajudiciară în cadrul căreia părțile să încerce rezolvarea litigiului, comunicându-și pretențiile și înscrisurile pe care se întemeiază. Întrucât în raporturile comerciale respectarea celerității este esențială, textul de lege criticat dă posibilitatea părților de a soluționa cu bună-credință, în mod direct și fără a apela la instanța judecătorească, problemele lor litigioase. În măsura în care nu se ajunge la un acord, acestea au posibilitatea de a se adresa instanței, ceea ce reprezintă expresia deplină a liberului acces la justiție.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Guvernul arată că este inadmisibil ca, sub pretextul exercitării neîngrădite a dreptului de a se adresa justiției, reclamantul, apreciind în mod subiectiv, să fie îndreptățit să determine el atât natura proceselor și cererilor deduse justiției, cât și instanțele cărora acestea le-ar fi adresate. În acest mod ar fi ignorate normele de procedură și de competență, fapt ce contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 126 alin. (2).

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției republicate, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , republicată, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituția României, republicată, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate formulată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 720^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care are următorul conținut:

- Art. 720^1 alin. 1: "În procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 21 alin. (1), (2) și (3), potrivit cărora: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil."

De asemenea, consideră că textele de lege criticate încalcă și prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședință poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părți a acestuia în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanță atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține, în esență, că textul de lege criticat este contrar dispozițiilor art. 21 din Legea fundamentală, referitor la accesul liber la justiție, întrucât condiționează accesul la instanța judecătorească de parcurgerea unei proceduri prealabile de conciliere, care este de natură a tergiversa soluționarea litigiului comercial.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională constată că dispozițiile privind soluționarea litigiilor în materie comercială, cuprinse în cap. XIV din Cartea a VI-a a Codului de procedură civilă, instituie o procedură specială de rezolvare a acestei categorii de litigii ce cuprinde concilierea directă prealabilă între părți și o procedură de judecată derogatorie de la dreptul comun.

Potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, republicată, stabilirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Sub acest aspect, principiul liberului acces la justiție presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a le utiliza, în formele și în modalitățile prevăzute de lege.

Prin instituirea procedurii prealabile de conciliere, ca de altfel în toate cazurile în care legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de exercitarea sa în cadrul unei anumite proceduri, nu s-a urmărit restrângerea accesului liber la justiție, de care, în mod evident, cel interesat beneficiază în condițiile legii, ci, exclusiv, instaurarea unui climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de art. 21, prevenindu-se, astfel, abuzurile și asigurându-se protecția drepturilor și intereselor legitime ale celorlalte părți. Așa fiind, textul de lege criticat este în deplin acord cu dispozițiile art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, "În cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege" [...]. De altfel, Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței ce i-a fost conferită prin Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor proceduri speciale, nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.

Mai trebuie menționat că, din ansamblul reglementării, rezultă că, prin instituirea procedurii prealabile de conciliere, legiuitorul a urmărit să transpună în practică principiul celerității soluționării litigiilor dintre părți - mai pregnant în materie comercială - și să degreveze activitatea instanțelor de judecată. Astfel, rolul normei procedurale criticate este acela de a reglementa o procedură extrajudiciară care să ofere părților posibilitatea de a se înțelege asupra eventualelor pretenții ale reclamantului, fără implicarea autorității judecătorești competente. Față de aceste rațiuni majore, condiționarea sesizării instanței de parcurgerea procedurii de conciliere cu partea potrivnică nu poate fi calificată ca o îngrădire a accesului liber la justiție, în accepțiunea prohibită de prevederile constituționale de referință, atâta vreme cât partea interesată poate sesiza instanța judecătorească cu cererea de chemare în judecată.

Pe de altă parte, autorul excepției deduce neconstituționalitatea reglementării legale criticate, constând în îngrădirea accesului liber la justiție, și din interpretarea și aplicarea textului de lege dedus controlului, în situația în care reclamantul, considerând că litigiul are natură juridică civilă, sesizează direct instanța, care, analizând situația de fapt, califică acțiunea drept litigiu comercial și o respinge ca fiind prematur introdusă, întrucât nu s-a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile de conciliere.

Cu privire la această critică de neconstituționalitate, Curtea reține că sfera litigiilor comerciale este reglementată, având la bază criteriile stabilite prin art. 3-6 din Codul comercial, referitoare la faptele de comerț.

Sub incidența procedurii de soluționare a litigiilor comerciale intră nu numai litigiile comerciale propriu-zise, ci și cele asimilate lor prin dispozițiile art. 720^10 din Codul de procedură civilă. Potrivit acestui text, litigiile privind desfășurarea activității în scopul privatizării prin înstrăinare de bunuri ori alte valori din patrimoniul societăților comerciale sau al altor persoane juridice cu capital de stat, precum și litigiile privind drepturile și obligațiile contractate în cadrul acestei activități se soluționează de către instanțele care au competența de judecată a proceselor și cererilor în materie comercială, potrivit dispozițiilor procedurale aplicabile în această materie.

Curtea apreciază că stabilirea naturii juridice a cererii de chemare în judecată are la bază criteriile stabilite prin dispozițiile legale menționate mai sus, acestea furnizând premisa intrinsecă la care face trimitere art. 720^1 din Codul de procedură civilă, o eventuală imprecizie sau lipsă de rigoare a lor, de natură să antreneze erori de calificare a naturii juridice a cauzei, neoferind temei criticii de neconstituționalitate a reglementării legale deduse controlului.

De altfel, o eventuală calificare eronată a naturii juridice a cauzei deduse judecății constituie un risc a cărui transpunere în realitate este în exclusivitate imputabilă reclamantului, care nu a înțeles să-și asigure o asistență juridică de calitate, deși, potrivit art. 720^2 din Codul de procedură civilă, "în procesele și cererile în materie comercială părțile sau reprezentanții lor pot fi asistați de experți ori de alți specialiști".

Așa fiind, împrejurarea că persoana interesată, deși cunoștea sau ar fi trebuit să cunoască dispozițiile legale referitoare la soluționarea litigiilor în materie comercială, ca și consecințele juridice ale nerespectării lor, nu s-a conformat exigenței legale, invocând, de fapt, propria sa culpă, lipsește de îndreptățire critica reglementării în cauză, potrivit principiului "nemo auditur propriam turpitudinem allegans".

Față de cele arătate, Curtea constată că dispozițiile art. 720^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt în concordanță cu prevederile constituționale privind accesul liber la justiție, precum și cu reglementările internaționale cuprinse în art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul persoanei la un proces echitabil, judecat într-un termen rezonabil.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 720^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "European Drinks" - S.A. în Dosarul nr. 892/2003 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția comercială.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 septembrie 2004.