Decizia nr. 377/2004

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Nicoleta Grigorescu - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 118 lit. b) și d) din Codul penal, excepție ridicată de Filofteia Caulea în Dosarul nr. 8.030/2003 al Judecătoriei Tulcea.

La apelul nominal se prezintă autorul excepției, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Autorul excepției de neconstituționalitate solicită admiterea acesteia, astfel cum a fost formulată în notele scrise depuse la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozițiile

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 aprilie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 8.030/2003, Judecătoria Tulcea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 118 lit. b) și d) din Codul penal, excepție ridicată, prin avocat, de Filofteia Caulea într-o acțiune civilă în pretenții pentru restituirea obiectelor din metale prețioase, confiscate înainte de anul 1990.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 118 lit. b) și d) din Codul penal, care permit confiscarea unor bunuri sau valori și de la dobânditorul de bună-credință, sunt contrare prevederilor art. 44 alin. (1) și (3) din Constituție, republicată, referitoare la garantarea dreptului de proprietate și la condițiile exproprierii. În acest sens, consideră că textele de lege criticate ar trebui completate, cel de la lit. b) cu precizarea "și nu ale persoanei de bună-credință", iar cel de la lit. d), după "lucrurile dobândite în mod vădit", cu sintagma "de infractor".

Judecătoria Tulcea opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate ridicată este nefondată, deoarece dispozițiile legale criticate "sunt în conformitate cu textul constituțional".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, iar în conformitate cu

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Președintele Camerei Deputaților consideră că dispozițiile art. 118 lit. b) și d) din Codul penal nu încalcă prevederile art. 44 alin. (1) și (3) din Constituție, republicată. În acest sens, apreciază că sugestiile autorului excepției cu privire la modul cum ar trebui redactate textele de lege criticate nu pot fi primite, întrucât Curtea Constituțională se poate pronunța numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului.

Guvernul consideră că excepția ridicată este inadmisibilă, potrivit prevederilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, deoarece problemele invocate de autorul excepției privesc modul de aplicare a art. 118 alin. 1 lit. b) și d) din Codul penal și se formulează propuneri de modificare a acestor dispoziții legale.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate nu contravin art. 44 din Constituție, republicată, întrucât, potrivit prevederilor alin. (1) teza a doua din acest articol, "conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege". Mai arată că "stabilirea unei sancțiuni, cum este măsura confiscării speciale, în cazul săvârșirii unei infracțiuni, nu constituie o expropriere, în sensul art. 44 alin. (4) din Constituție, republicată, ci o măsură reglementată de legiuitor, în deplină concordanță cu textul constituțional al art. 44 alin. (9)". De altfel, potrivit prevederilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Președintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Președintelui Camerei Deputaților, Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției republicate, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992

reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 118 lit. b) și d) din Codul penal, potrivit cărora: "Sunt supuse confiscării speciale: [...]

b) lucrurile care au servit sau care au fost destinate să servească la săvârșirea unei infracțiuni, dacă sunt ale infractorului; [...]

d) lucrurile dobândite în mod vădit prin săvârșirea infracțiunii, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia;".

În opinia autorului excepției dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 44 alin. (1) și (3) din Constituție, republicată, conform cărora: "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. [...]

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că deposedarea unei persoane de anumite bunuri sau valori în executarea unei sancțiuni penale, contravenționale, administrative ori civile sau a unei măsuri de confiscare specială, prevăzute de lege, nu constituie expropriere și nu încalcă în nici un alt mod dreptul de proprietate garantat constituțional. Astfel, dispozițiile art. 118 lit. b) și d) din Codul penal sunt în deplină concordanță cu prevederile art. 44 alin. (9) din Constituție, republicată, conform cărora: "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii."

În ceea ce privește solicitarea autorului excepției privind modificarea ori completarea textelor de lege criticate, Curtea observă că aceasta nu poate fi primită, fiind contrară dispozițiilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, potrivit cărora "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului."

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și alin. (3), precum și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 118 lit. b) și d) din Codul penal, excepție ridicată de Filofteia Caulea în Dosarul nr. 8.030/2003 al Judecătoriei Tulcea.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 30 septembrie 2004.