Decizia nr. 329/2004

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18^1 alin. 3 din Codul penal, excepție ridicată de Constantin Butoiu în Dosarul nr. 872/2004 al Judecătoriei Câmpulung.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, deoarece actele de netrimitere în judecată emise de procuror în condițiile prevăzute de Codul de procedură penală, inclusiv ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și de aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ, prevăzută de art. 18^1 alin. 3 din Codul penal, pot fi atacate, potrivit art. 278^1 din Codul de procedură penală, la instanța de judecată, după epuizarea căilor prevăzute la art. 278 din același cod.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2 aprilie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 872/2004, Judecătoria Câmpulung a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 18^1 alin. 3 din Codul penal.

Excepția a fost ridicată de Constantin Butoiu în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate de acesta împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală și de aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că procurorul nu este magistrat, în sensul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și, pe cale de consecință, nu se poate substitui instanței de judecată în aprecierea gradului de pericol social al unei infracțiuni. Pronunțarea unei soluții de scoatere de sub urmărire penală este și trebuie să fie doar atributul judecătorului, care, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituție, republicată, este singurul abilitat să înfăptuiască acte de justiție. De altfel, textul atacat face trimitere la sancțiunile cu caracter administrativ care, în conformitate cu art. 91 din Codul penal, pot fi aplicate doar de instanța de judecată.

Judecătoria Câmpulung opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale atacate nu contravin principiului înscris în art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală, cu atât mai mult cu cât soluțiile procurorului nu se bucură de puterea lucrului judecat și, potrivit art. 275-278^1 din Codul de procedură penală, pot fi contestate în fața instanței de judecată.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului. De asemenea, potrivit

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat și punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul României apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, potrivit Codului de procedură penală, procurorul poate dispune scoaterea de sub urmărire penală în cazurile prevăzute de art. 10 lit. a)-e). În condițiile în care lipsa pericolului social concret al unei infracțiuni, apreciată potrivit criteriilor stabilite de art. 18^1 din Codul penal, constituie o cauză care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale de către procuror sau împiedică exercitarea acesteia în continuare de către același organ, soluția impusă de textul criticat este firească.

Dispozițiile art. 18^1 alin. 3 din Codul penal nu încalcă prevederile art. 126 alin. (1) din Constituție, republicată, întrucât soluția de netrimitere în judecată pronunțată de reprezentantul Ministerului Public nu se bucură de autoritatea lucrului judecat ca și hotărârile judecătorești. Scoaterea de sub urmărire penală dispusă de procuror poate fi contestată, în condițiile art. 278^1 din Codul de procedură penală, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. În acest mod, accesul liber la justiție, precum și pronunțarea unui act jurisdicțional care se bucură de autoritate de lucru judecat sunt pe deplin asigurate.

Avocatul Poporului, invocând jurisprudența Curții Constituționale referitoare la calitatea de magistrat a procurorului, consideră că procurorii, în calitate de alți magistrați împuterniciți prin lege cu exercitarea atribuțiilor judiciare (art. 5 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale), îndeplinesc o importantă funcție judiciară în procesul penal, întrucât întreaga fază a urmăririi penale se desfășoară prin activitatea sau sub supravegherea lor, fără a înfăptui însă un act de justiție.

Aplicarea de către procuror a uneia dintre sancțiunile cu caracter administrativ se face potrivit voinței legiuitorului exprimate chiar în dispozițiile art. 18^1 alin. 3 din Codul penal. Pe cale de consecință, procurorul acționează în cadrul strict stabilit de lege, fiind respectat astfel principiul legalității, prevăzut de art. 132 alin. (1) din Constituție, republicată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 18^1 alin. 3 din Codul penal, care au următorul conținut:

- Art. 18^1 alin. 3: "În cazul faptelor prevăzute în prezentul articol, procurorul sau instanța aplică una din sancțiunile cu caracter administrativ prevăzute în art. 91."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 126 alin. (1), potrivit cărora "Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 18^1 din Codul penal se referă la fapte antisociale care, prin conținutul lor concret și prin atingerea minimă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Legea a atribuit procurorului competența de a stabili în concret, în faza de urmărire penală, gradul de pericol social al faptei cercetate, ținând seama de rolul acestuia de apărător al ordinii de drept și de reprezentant al intereselor generale ale societății, definit prin art. 131 alin. (1) din Constituție, republicată. În exercitarea acestui rol procurorul poate să dispună, în condițiile prevăzute de art. 249 alin. 3 coroborat cu art. 11 pct. 1 lit. b) și art. 10 lit. b^1) din Codul de procedură penală, scoaterea de sub urmărire penală a persoanei cercetate pentru comiterea unei fapte penale care intră sub incidența prevederilor art. 18^1 din Codul penal și aplicarea față de făptuitor a unei sancțiuni cu caracter administrativ.

Soluțiile pronunțate de procuror în cursul urmăririi penale (încetarea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală și clasarea), fie că sunt rezoluții sau ordonanțe, nu constituie însă acte de jurisdicție, ci acte supuse cenzurii instanței de judecată, la plângerea persoanei interesate, potrivit art. 278^1 din Codul de procedură penală.

În consecință, nu poate fi primită susținerea autorului excepției în sensul că, în aplicarea textului de lege atacat, procurorul se substituie instanțelor judecătorești, încălcându-se în felul acesta prevederile art. 126 alin. (1) din Constituție, republicată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18^1 alin. 3 din Codul penal, excepție ridicată de Constantin Butoiu în Dosarul nr. 872/2004 al Judecătoriei Câmpulung.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 septembrie 2004.