Decizia nr. 364/2004

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 din Legea nr. 644/2001

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2000 , excepție ridicată de Maria Chelaru în Dosarul nr. 9.306/LM/2003 al Tribunalului București - Secția a VIII-a pentru conflicte de muncă și litigii de muncă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că textele legale criticate nu cuprind prevederi cu caracter retroactiv și că dreptul salariaților regiilor autonome de participare la profit nu este un drept de natură constituțională, nefiind prevăzut nici de tratatele internaționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 februarie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 9.306/LM/2003, Tribunalul București - Secția a VIII-a pentru conflicte de muncă și litigii de muncă - a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 din Legea nr. 644/2001

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2000

privind repartizarea profitului la Regia Autonomă "Locato", excepție ridicată de Maria Chelaru într-o cauză având ca obiect soluționarea unui conflict de muncă.

În motivarea excepției, autorul acesteia susține că prevederile

art. 1 din Legea nr. 644/2001

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2000

contravin dispozițiilor constituționale ale art. 15, art. 16 alin. (1), art. 20, art. 41 alin. (5), precum și celor ale art. 53. Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că sunt încălcate și "principiile de drept al muncii, îndeosebi în ceea ce privește drepturile salariale, dar și normele Declarației Universale a Drepturilor Omului".

Se consideră că "prin

art. 1 al Legii nr. 644/2001

[...] se aduce o serioasă atingere validității unor acte juridice încheiate anterior intrării ei în vigoare". În ceea ce privește încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție, republicată, autorul excepției de neconstituționalitate arată că "legiuitorul manifestă o preferință doar pentru drepturile unor colective de muncă, în detrimentul salariaților de la R.A. «Locato»", astfel încât "nu se asigură egalitatea", ajungându-se la o "discriminare nefondată". Cu referire la încălcarea textului constituțional al art. 41 alin. (5), se arată că dispozițiile

art. 1 al Legii nr. 644/2001

exclud "întregul personal muncitor al R.A. «Locato» de la acordarea drepturilor salariale stabilite prin contractul colectiv de muncă - lege a părților semnatare".

Tribunalul București - Secția a VIII-a pentru conflicte de muncă și litigii de muncă, formulându-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, consideră că aceasta este neîntemeiată. Instanța arată că dispozițiile criticate nu încalcă principiul neretroactivității legii prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție, republicată. De asemenea, se consideră că, în ceea ce privește eliminarea dispoziției privind acordarea cotei de 10% din profit salariaților în conformitate cu

art. 1 din Legea nr. 644/2001 , nu sunt încălcate dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție, republicată. Instanța mai reține că "acordarea cotei de 10% din profit salariaților este o posibilitate a angajaților în speță, condiționată de existența profitului și prevăzută în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate", astfel că nu este de natură a încălca textele constituționale ale art. 15 alin. (1) și ale art. 20. Referitor la celelalte texte constituționale invocate de către autorul excepției, instanța apreciază că acestea nu au legătură cu cauza.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, iar în conformitate cu

art. 19 din Legea nr. 35/1997 , republicată, a fost solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este inadmisibilă. În argumentarea punctului de vedere, Guvernul arată că, "de fapt, nu este vorba despre o problemă de constituționalitate, ci despre stricta interpretare și aplicare a legii, de competența exclusivă a instanțelor judecătorești, care nu poate face obiectul controlului de constituționalitate [ art. 2 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 47/1992 , republicată]". În acest sens, se invocă și jurisprudența Curții Constituționale.

În punctul de vedere prezentat, Guvernul, referindu-se la temeiurile excepției, susține că nu sunt încălcate textele constituționale ale art. 15, art. 16 alin. (1), art. 20, art. 21 alin. (2), art. 41 alin. (5) și ale art. 53, "unele din aceste dispoziții [...] neavând legătură cu obiectul excepției". De asemenea, se mai consideră că, potrivit art. 135 alin. (2) din Constituție, statul are obligația creării cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție în activitatea economică și financiară, astfel încât acordarea unei cote din profit pentru stimularea salariaților nu poate fi privită ca o măsură obligatorie pentru toți agenții economici, aceasta fiind în strânsă corelare cu factorii interni de finanțare și creștere a producției".

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere, Avocatul Poporului arată că dispozițiile în cauză nu contravin principiului neretroactivității legii, întrucât "dispun numai pentru perioada care urmează intrării lor în vigoare", iar "efectele care s-au produs sub imperiul actului normativ anterior încetează de la data apariției noului act normativ". Potrivit punctului de vedere prezentat în cauză, se pune în discuție o problemă de aplicare a legii în timp, ceea ce nu reprezintă o problemă de constituționalitate, ci una de legalitate, care excedează competenței Curții Constituționale.

În ceea ce privește invocarea încălcării dispozițiilor art. 15 alin. (1) din Constituție, republicată, se arată că această susținere nu poate fi reținută, întrucât "nu se poate pune problema că salariații R.A. «Locato» nu mai beneficiază de un anumit drept, atât timp cât acesta nu mai este prevăzut în textul legal a cărui neconstituționalitate se invocă", iar soluția legislativă "nu încalcă principiul universalității drepturilor și libertăților fundamentale, sub cele două aspecte, și anume cel privind vocația fiecărui cetățean la toate drepturile și libertățile consacrate prin Constituție și alte legi, precum și cel referitor la faptul că toți cetățenii, fără excepție, se bucură de toate drepturile și libertățile".

Totodată, Avocatul Poporului arată că nu există neconcordanțe între dispoziția legală criticată și prevederile Declarației Universale a Drepturilor Omului.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , republicată, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și celor ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. În mod greșit autorul excepției a indicat ca obiect al acesteia

art. 1 al Legii nr. 644/2001 , lege care nu are decât un articol unic, prin care aprobă

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2000 , stabilind totodată cuprinsul art. 1 al ordonanței de urgență pe care l-a modificat.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, în realitate, dispozițiile

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2000

privind repartizarea profitului la Regia Autonomă "Locato", publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 13 aprilie 2000, astfel cum a fost aprobată cu modificări prin

Legea nr. 644/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 756 din 28 noiembrie 2001. Textul criticat pentru neconstituționalitate are următorul cuprins:

"Prin derogare de la prevederile art. 1 alin. (1) lit. e) și f) și ale alin. (2) și (4) din

Ordonanța Guvernului nr. 64/2001

privind repartizarea profitului la societățile naționale, companiile naționale și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și la regiile autonome, Regia Autonomă «Locato» va reține, pentru constituirea surselor proprii de finanțare, profitul rămas după plata impozitului pe profit și deducerea sumelor aferente destinațiilor stabilite prin acte normative speciale, prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a)-d) din același act normativ."

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt art. 15, art. 16 alin. (1), art. 20, art. 41 alin. (5) și art. 53, care au următorul cuprins:

- Art. 15: "(1) Cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea.

(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.";

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 20: "(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.";

- Art. 41 alin. (5): "Dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate.";

- Art. 53: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății."

Curtea constată că, în esență, critica de neconstituționalitate se referă la faptul că, prin eliminarea dispoziției privind acordarea cotei de până la 10% din profitul contabil rămas pentru stimularea salariaților, cotă prevăzută și prin contractul colectiv de muncă, se aduce atingere principiilor universalității, egalității în drepturi și neretroactivității legii, precum și dispozițiilor constituționale ale art. 41 alin. (5) privind garantarea caracterului obligatoriu al convențiilor colective. De asemenea, se mai susține și faptul că dispozițiile criticate încalcă și "principiile de drept al muncii, îndeosebi în ceea ce privește drepturile salariale, dar și normele Declarației Universale a Drepturilor Omului."

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin textul criticat au fost stabilite, pentru Regia Autonomă "Locato", dispoziții speciale, derogatorii de la normele generale privind repartizarea profitului la societățile naționale, companiile naționale și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și la regiile autonome.

Conform acestei reglementări, în cazul Regiei Autonome "Locato", profitul rămas după plata impozitului pe profit și după deducerea sumelor aferente destinațiilor stabilite prin acte normative speciale va fi reținut pentru constituirea surselor proprii de finanțare. În cauză, referindu-se la o regie autonomă, legiuitorul avea deplină legitimare să reglementeze în modul arătat repartizarea profitului, chiar dacă prin aceasta era afectată o componentă a drepturilor salariale ale personalului regiei.

Curtea reține că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor art. 15 alin. (1) din Constituție, republicată, întrucât în cauză nu se pune problema încălcării unor drepturi sau libertăți consacrate de Legea fundamentală sau de altă lege, ci a unei derogări stabilite tot prin lege.

În ceea ce privește susținerea autorului excepției privind încălcarea principiului constituțional al neretroactivității legii civile, Curtea constată că textul de lege criticat nu cuprinde dispoziții referitoare la o eventuală aplicare pentru perioada anterioară intrării lor în vigoare.

De asemenea, Curtea observă că aplicarea unor dispoziții speciale, derogatorii de la cele comune în materie, în ceea ce privește repartizarea pe destinații a profitului, pentru o anumită regie autonomă, ținându-se seama de specificul acesteia, nu are semnificația încălcării principiului egalității și al nediscriminării, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție, republicată. Curtea Constituțională, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, a stabilit că acest principiu nu înseamnă uniformitate, iar aplicarea unui tratament juridic diferit pentru situații care nu sunt identice este posibilă dacă se justifică în mod rațional și obiectiv. În speță, derogarea pe care o face textul criticat se justifică ținându-se seama de specificul Regiei Autonome "Locato". De altfel, însuși textul de la dispozițiile căruia se derogă -

art. 1 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 64/2001

- reglementează, în partea finală, posibilitatea ca prin legi speciale să se prevadă o altă repartizare pe destinații "a profitului contabil rămas după deducerea impozitului pe profit".

Dispoziția derogatorie criticată pentru neconstituționalitate, care nu se referă la un drept de natură constituțională, nu încalcă nici dispozițiile art. 20 din Constituție, republicată, referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, întrucât nici unul dintre aceste documente internaționale nu stabilesc dreptul salariaților regiilor autonome de a participa la profitul realizat sau modul de repartizare a profitului pe destinații.

Dispozițiile criticate pentru neconstituționalitate nu cuprind referiri la negocierile colective în materie de muncă, la eventualele convenții colective încheiate anterior, astfel că nu se poate reține că sunt încălcate dispozițiile art. 41 alin. (5) din Constituție, republicată. Pe de altă parte, este de principiu că încheierea convențiilor colective nu se poate face decât cu respectarea legii. Aceste convenții sunt izvor de drept, dar forța lor juridică nu poate fi superioară legii, în consecință, convențiile colective sunt garantate în măsura în care nu încalcă prevederile legale în materie, în vigoare la data încheierii lor. În acest sens, Curtea s-a pronunțat prin Deciziile nr. 65/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995, și nr. 292/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 26 august 2004.

În ceea ce privește susținerea autorului excepției referitoare la încălcarea prevederilor art. 53 din Constituție, republicată, Curtea reține că acest text nu are incidență în cauză, întrucât participarea salariaților regiilor autonome la profitul realizat nu este unul dintre drepturile fundamentale prevăzute în titlul II din Constituție, republicată, la care se referă dispozițiile art. 53.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2000

privind repartizarea profitului la Regia Autonomă "Locato", excepție ridicată de Maria Chelaru în Dosarul nr. 9.306/LM/2003 al Tribunalului București - Secția a VIII-a pentru conflicte de muncă și litigii de muncă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 septembrie 2004.