Decizia nr. 355/2004
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) și ale art. 385^10 alin. 2 din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Nicoleta Grigorescu - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) și ale art. 385^10 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marin Bora în Dosarul nr. 1.360/P/2004 al Curții de Apel Oradea Secția penală.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, considerând că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 13 mai 2004, pronunțată în Dosarul nr. 1.360/P/2004, Curtea de Apel Oradea - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) și ale art. 385^10 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marin Bora în cadrul judecării recursului penal în cauza în care s-a invocat excepția de inadmisibilitate a recursului.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate îngrădesc exercițiul dreptului la apărare în mod discriminatoriu și fără existența criteriilor prevăzute pentru restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți, încălcând astfel prevederile art. 24 alin. (1), art. 16 alin. (1) și ale art. 53 alin. (2) din Constituție, republicată. Consideră că aceste texte de lege aduc atingere dreptului la apărare, "creând situații discriminatorii față de diferite persoane care, datorită unei greșeli a judecătorului primei instanțe, decad din dreptul de a beneficia de calea de atac a recursului, această restrângere a dreptului la apărare nefiind necesară într-o societate democratică". În ceea ce privește dispozițiile art. 385^10 alin. 2 din Codul de procedură penală arată că prima teză a acestui text este inaplicabilă, întrucât recursul nu poate fi motivat în termen de 10 zile de la data pronunțării hotărârii, care nu se redactează în acest termen. Cea de a doua teză, potrivit căreia recursul poate fi motivat și până la cel puțin 5 zile înainte de primul termen de judecată, îngrădește exercițiul dreptului la apărare, întrucât se poate întâmpla ca pentru primul termen procedura de citare să nu fie legal îndeplinită.
Curtea de Apel Oradea - Secția penală constată că textele de lege criticate sunt determinante pentru soluționarea cauzei în recurs, iar în ceea ce privește critica de neconstituționalitate, apreciază că aceasta este neîntemeiată, dar cu o motivare diferită. Astfel, în opinia sa, calea de atac a recursului trebuie să garanteze în cadrul procesului penal dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil, fără limitări, prin instituirea unui tratament egal, nediscriminatoriu față de toate cauzele și față de toate persoanele. Din această perspectivă, consideră că "Nu se poate accepta, fără a se încălca dreptul la un proces echitabil, ca în competența instanței de recurs să nu se prevadă aceleași atribuții de control judiciar, indiferent dacă acțiunea penală este supusă și apelului sau numai recursului".
În conformitate cu dispozițiile
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, iar în conformitate cu
art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.
Președintele Camerei Deputaților apreciază că excepția ridicată nu este întemeiată, deoarece dispozițiile art. 385^1 alin. 1 lit. e) și ale art. 385^10 alin. 2 din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor constituționale invocate. Potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, republicată, instituirea unor reguli de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procedurale, iar accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. Regulile speciale privind căile de atac nu contravin principiului egalității, atât timp cât asigură egalitatea cetățenilor în utilizarea lor. Inadmisibilitatea recursului împotriva hotărârilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzei nu afectează drepturile procesuale ale inculpatului, întrucât la rejudecarea fondului cauzei instanța este obligată să o examineze sub toate aspectele. Prevederile art. 53 din Constituție, republicată, nu sunt incidente în cauză, întrucât dispozițiile legale criticate nu restrâng exercițiul unor drepturi sau libertăți.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că, în virtutea prevederilor constituționale ale art. 126 alin. (2) și ale art. 129, instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusivă a legiuitorului. Mai mult, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procedurale. Așa fiind, accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. Având în vedere aceste considerații, Guvernul apreciază că dispozițiile legale criticate nu contravin conținutului prevederilor din Constituție invocate de autorul excepției. De altfel, amintește că asupra constituționalității prevederilor art. 385^1 alin. 1 din Codul de procedură penală Curtea Constituțională s-a pronunțat în mai multe rânduri, respingând excepțiile ca neîntemeiate.
Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că regulile speciale privind căile de atac nu încalcă principiul egalității atât timp cât este asigurată egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea lor. De asemenea, conceptul de "proces echitabil" nu implică imperios existența mai multor grade de jurisdicție. În sfârșit, prevederile legale criticate nu încalcă dreptul la apărare, întrucât "nu îngrădesc dreptul părților de a fi asistate, în tot cursul procesului, de un avocat ales sau numit din oficiu".
Președintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților, Avocatului Poporului și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, republicată, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 385^1 alin. 1 lit. e) și ale art. 385^10 alin. 2 din Codul de procedură penală, conform cărora:
- Art. 385^1 alin. 1 lit. e): "Pot fi atacate cu recurs: [...]
e) deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curți de apel și Curtea Militară de Apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor;";
- Art. 385^10 alin. 2: "Motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată."
În opinia autorului excepției dispozițiile legale criticate contravin următoarelor prevederi constituționale:
- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";
- Art. 24 alin. (2): "Dreptul la apărare este garantat.";
- Art. 53 alin. (2): "Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății."
Examinând excepția de neconstituționalitate și dispozițiile legale criticate, cu raportare la prevederile constituționale invocate, Curtea constată că dispozițiile art. 385^1 alin. 1 lit. e) și ale art. 385^10 alin. 2 din Codul de procedură penală constituie norme de procedură, or, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, republicată, procedura de judecată este prevăzută numai de lege. În temeiul acestei atribuții constituționale, legiuitorul este singura autoritate competentă să stabilească regulile generale de procedură, iar, în considerarea unor situații speciale, poate prevedea și derogări sau excepții de la regulile generale, dacă acestea nu contravin vreunor dispoziții sau principii constituționale.
Articolul 385
^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală, stabilind regula generală potrivit căreia deciziile pronunțate în apel pot fi atacate cu recurs, exceptează de la această regulă situațiile în care, prin deciziile instanțelor de apel, s-a dispus rejudecarea cauzelor. Rațiunea este aceea că procesul penal se reia de la faza judecății în primă instanță.
Curtea apreciază că aceste dispoziții legale nu ridică probleme de constituționalitate, ci doar probleme de interpretare și de aplicare. Excepția prevăzută de textul de lege criticat se aplică deopotrivă tuturor părților procesului penal, neexistând nici o discriminare. Părțile procesului penal își pot exercita dreptul la apărare în tot cursul procesului, fără nici o îngrădire.
Curtea constată că excepția vizează situația în care, prin decizie, s-a dispus rejudecarea cauzei sub toate aspectele ei, cu respectarea limitelor prevăzute de art. 371 și 373 din Codul de procedură penală, și când, potrivit dispozițiilor art. 382 alin. 2 din același cod, hotărârea a fost desființată numai cu privire la unele fapte sau persoane sau la latura penală ori la latura civilă. În această ipoteză, Curtea consideră că prevederile art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală au în vedere numai dispozițiile deciziei referitoare la aceste ultime aspecte, ce au fost trimise spre rejudecare. Această concluzie se impune prin faptul că, potrivit dispozițiilor art. 385 din Codul de procedură penală, "instanța de rejudecare se pronunță în limitele în care hotărârea a fost desființată".
Într-o situație ca cea invocată în motivarea excepției de neconstituționalitate, nelegalitatea deciziei constând în nepronunțarea unei soluții cu privire la apelul declarat de o parte din proces ori cu privire la alte fapte, poate fi reparată numai pe calea recursului, constituind motivul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. 1 pct. 10 din Codul de procedură penală.
În ceea ce privește dispozițiile art. 385^10 alin. 2 din Codul de procedură penală, Curtea reține că asigurarea bunei desfășurări a unui proces penal echitabil impune îndeplinirea tuturor actelor procedurale în anumite termene, a căror stabilire este lăsată la libera apreciere a legiuitorului. Este firesc ca motivarea recursului să fie depusă într-un timp rezonabil înaintea primului termen de judecată, pentru ca și celelalte părți să le cunoască și să aibă timp pentru pregătirea apărării lor, iar completul de judecată să se pregătească pentru dezbatere. Situația invocată ipotetic în motivarea excepției de neconstituționalitate nu are relevanță, întrucât fără procedura de citare legal îndeplinită față de toate părțile nu se poate trece la judecată, primul termen de judecată fiind cel pentru care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
De altfel, Curtea constată că dispozițiile art. 385^10 alin. 2 din Codul de procedură penală au mai constituit obiectul excepției de neconstituționalitate în raport cu prevederile constituționale referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, excepție respinsă prin
Decizia nr. 369 din 2 octombrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 828 din 22 noiembrie 2003.
În raport cu soluția amintită, Curtea apreciază că nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței sale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) și ale art. 385^10 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marin Bora în Dosarul nr. 1.360/P/2004 al Curții de Apel Oradea - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 septembrie 2004.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.